Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 671/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 671/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 671/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. D.
GREFIER- N. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 671
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu intimații B.E.J.A. A. ȘI ASOCIAȚII, ., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2015,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
INSTANȚA,
Prin contestația la executare înregistrată la instanță sub numărul de mai sus, DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, succesoarea in drepturile și obligațiile A.F.P.M. Iași conform Hotărârii Guvernului României nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală coroborat cu prevederile Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1104/2013 privind aprobarea structurilor organizatorice a direcțiilor generale regionale a finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILO JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚIA A. ȘI ASOCIAȚII și creditoarea S.C. A. T. S.R.L. a contestat somația din data de 01.08.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor
de executare nr. 449 emisa in data de 01.08.2014, de către Biroul Executorilor
Judecătorești Asociați A. și Asociații, în cadrul dosarului de executare nr.
449/T/2014, și a solicitat:
- anularea somației din data de 01.08.2014;
- anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 449 emisa în data de 01.08.2014;
- anularea tuturor actelor ulterioare somației din 01.08.2014;
- suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabila a prezentei
acțiuni.
A arătat că, în fapt, în data de 05.08.2014, sub nr._, a fost primită la registratura Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, somația emisă în dala de 01.08.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 449/T/2014, de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. si Asociații, însoțita de încheierea nr. 449 de stabilire a cheltuielilor de executare emisa in data de 13.06.2014.
Prin somația emisă în data de 13.06.2014, executorul judecătoresc a pus în vedere Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași, la solicitarea creditoarei S.C. A. T. S.R.L., ca, în conformitate cu prevederile art. 387 Cod vechi procedură civilă, să se conformeze titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 4678/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în cadrul dosarului nr._ irevocabilă, în sensul de a achita suma totală de 30.585,03 lei, reprezentând:
1. 27.677,30 lei reprezentând taxa pe emisii poluante și cheltuieli de judecată la care se adaugă dobânda fiscală până la restituirea integrală;
2. 889,3 lei cheltuieli de judecată;
3. 2.907,73 lei cheltuieli de executare silită.
Prin încheierea nr. 449 de stabilire a cheltuielilor de executare emisă in data de 01.08.2014, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și Asociații a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 2.907,73 lei, din care 2.767,73 lei onorariul executorului judecătoresc, 120 lei diverse cheltuieli și 20 lei taxe timbru. Executorul judecătoresc stabilește, prin încheierea nr. 449 din 01.08.2014, în sarcina organului fiscal, cheltuieli de executare silita în conformitate cu prevederile art. 669 alin. 2 Cod Nou procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 1 alin. 2 din Codul vechi de procedură civilă, "in cazul in care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu dispune altfel".
În conformitate cu dispozițiile art. 622 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, ""în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizare organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, daca prin lege speciala nu se dispune altfel".
Până la data de 27.02.2014, plata sumelor reprezentând taxa de poluare/taxă de mediu, se efectua de către organul fiscal care a fost parte in proces, la cererea beneficiarului, în conformitate cu prevederile Circularei nr._/20.01.2012 a Cabinetului Secretar General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice (pe care o anexam in copie), potrivit cărora, plata sumelor reprezentând cheltuieli de judecată acordate de către instanțele de judecata în dosarele având ca obiect taxă pentru emisiile poluante provenite de la autoturisme va fi efectuată în condițiile art. 13 din Legea nr. 9/2012 din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virata la bugetul Fondului pentru mediu, după caz, potrivi Ordinului Ministerului Mediului și Pădurilor si Ministerului Finanțelor Publice nr. 85, 62 din 19.01.2012, pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, art. 9 și art. 12 din Legea nr. 9/2012, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecata prin hotărâri definitive și irevocabile.
În data de 28 februarie 2014 a fost publicată in M.O.F. la României nr. 151, O.U.G. nr. 8 din 26 februarie 2014, pentru modificarea și completarea unor acte normativeși alte măsuri fiscal-bugetare.
Potrivit prevederilor art. XV alin. 1 din acest act normativ, "plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate pana la data plații integrale si cheltuielile de judecata, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite titluri executorii pana la data de 31.12.2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in flecara an a 20 % din valoarea acestora".
Potrivit art. XV alin. 4 din O.U.G. nr. S/2014, "in cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedura de executare silita se suspenda de drept".
Din analiza acestor dispoziții legale imperative, rezulta ca, in situația in care exista o procedura speciala prevăzuta de lege pentru îndeplinirea obligațiilor, creditorul nu se poate adresa executorului judecătoresc cu o cerere de punere în executare silita a Sentinței Civile nr. 4678/02.12.2013 irevocabila.
Până în prezent, creditorul S.C. A. T. S.R.L. nu a adresat organului
fiscal nici o cerere în vederea acordării cheltuielilor de judecată stabilite prin Sentința Civila
nr. 4678/02.12.2013.
În aceste condiții a considerat că cererea creditorului ce formează obiectul dosarului de executare nr. 449/T/2014 este inadmisibilă.
Prin somația întocmită în data de 21.03.2014 de către Biroul Executorilor
Judecătorești Asociați A. și Asociații, în cadrul dosarului de executare nr. 449/T/2014,
instituția contestatoare a fost somată, în baza prevederilor art. 387 din Codul de procedură civilă, ca "în termen de o zi", să se conformeze dispozițiilor sentinței civile nr. 4678/02.12.2013,fără a invoca însă un temei de drept pentru termenul de "o zi" acordat.
Dispozițiile Codului vechi de procedură civilă (art. 575) stabilesc pentru executarea
silita un termen de "o zi" doar în cazul predării silite a bunurilor mobile, din Capitolul al VI -
lea din codul de procedură civilă care reglementează "Predarea silita a bunurilor si executarea
silita a altor obligații de a face sau de a nu face".. În "Secțiunea I. Dispoziții comune", art. 572
din acest capitol stabilește în mod expres, care este acea obligație a debitorului de a face sau a
nu face, a cărei neîndeplinire da dreptul creditorului de a cere executarea silita "in cazul în
care obligația debitorului prevăzuta in titlul executoriu consta in lăsarea posesiunii unui bun,
in predarea unui bun ori a folosinței acestuia, in desființarea unei construcții, plantații sau
a altei activități stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului…".
Pe de altă parte, și dispozițiile Noului Cod de procedură civilă Titlul III, Cap. II ""Predarea silita a bunurilor mobile", stabilesc pentru executarea silita un termen de "o zi" doar în cazul predării silite a bunurilor mobile. Astfel, art. 892 stabilește în mod expres: "daca partea obligata sa predea un bun mobil, determinat prin cantitate si calitate, nu își îndeplinește obligația in termen de 24 ore de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, predarea lui se va face prin executare silită. "
Rezultă deci că legiuitorul a avut în vedere doar acele obligații ce presupun o activitate in legătura cu un bun mobil prin natura lui. În aceste condiții consideră că cererea creditorului ce formează obiectul dosarului de executare nr. 449/2014 este inadmisibilă.
Pe de alta parte, în sprijinul instituțiilor publice obligate prin titluri executorii - hotărâri judecătorești să achite sume de bani datorate către diferiți creditori, a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, act normative care reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite împotriva instituțiilor publice, prevederile acestui act normativ fiind imperative. Astfel, potrivit art. 2, executarea silită împotriva unei instituții publice poate avea loc numai după trecerea unui termen de 6 luni de la emiterea somației.
În sprijinul instituțiilor publice obligate prin titluri executorii – hotărâri judecătorești să achite sume de bai datorate către diferiți creditori, a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, acte normative ce reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite împotriva instituțiilor publice, prevederile acestui act normativ fiind imperative. Astfel, potrivit art. 2, executarea silită împotriva unei instituții publice poate avea loc numai după trecerea unui termen de 6 luni de la emiterea somației.
A contestat procesul-verbal de cheltuieli și sub aspectul cuantumului acestora, respectiv al onorariului executorului judecătoresc (2.767,73 lei). A considerat că onorariul este disproporționat de mare și nejustificat raportat la munca depusă de executorul judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 4678/02.12.2013, astfel încât a solicitat instanței de judecată să facă aplicarea disp. art. 274 alin. 3 Cod vechi procedură civilă, respectiv art. 451 alin. 2 Cod Nou procedură civilă.
A solicitat instanței de judecată să constate faptul că, în temeiul prevederilor art. XV alin. 4 din O.U.G. 8/2014 a intervenit suspendarea de drept a executării silite.
În conformitate cu prevederile art. 718 alin. 1 Cod Nou Procedura Civilă, a solicitat suspendarea executării silite începute de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și Asociații în cadrul dosarului nr. 449/T/2014, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații. A considerat că aspectele invocate în prezenta contestație constituie motive temeinice pentru ca: instanța să admită această cerere de suspendare, în condițiile în care plata cheltuielilor de judecată se face de către organul fiscal competent, în conformitate cu reglementările legale prezentate la punctul II din prezenta contestație, iar creditorul nu a înaintat organului fiscal a astfel de cerere. Continuarea executării silite este de natura să prejudicieze Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, instituție publică aflată în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice, a cărei atribuție principală constă în colectarea impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului.
A solicitat să se constate că executarea silită începută de către B.E.J.A. A. și Asociații împotriva Administrației Județene a Finanțelor Publice Iași este nelegală, astfel încât a solicitat admiterea prezentei contestației, și să desființeze executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr. 449/T/2014 și să se anuleze somația și încheierea emise în data de 01.08.2014 de către B.E.J.A. Asociați A. și Asociații.
În drept, a invocat dispozițiile art. 399 și următoarele, art. 403 alin. 1 din Codul vechi de procedură civilă, art. 811 și următoarele, art. 718 alin. 1 din Codul nou de procedură civilă.
A menționat că, potrivit dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cererea contestatoarei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și depunere de cauțiune.
În baza art. 223, 411 Cod Nou procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
A anexat alăturat înscrisurile de care înțelege să se folosească: somația din data de 01.08.2014, încheierea nr. 449 de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit în data de 01.08.2014; sentința civilă nr. 4678/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ .
Intimata S.C. A. T. S.R.L. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV – alineatele 1 până la 7 din O.U.G. nr. 8 din 28.02.2014, privind modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, deoarece acestea sunt emise/adoptate de Guvernul României cu încălcarea principiilor Legii fundamentale Constituția României, cu referire la reglementările prevăzute de:
- art. 115 (6) – delegarea legislativă;
- art. 16 – drepturile și libertățile fundamentale egalitatea în drepturi:
- respectiv art. 52 – dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, motive pentru care solicită să se constate că această excepție de neconstituționalitate este admisibilă în principiu și a solicitat să se sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia, pentru următoarele motive de fapt și de drept.
Cât privește admisibilitatea în principiu a acestei excepții, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute art. 29 din legea nr. 47/1992, respectiv
1.- vizează textul art. XV - aliniatele (1 până la 7) din O.U.G. nr. 8
din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și
de măsuri fiscal - bugetare;
2.- text în vigoare si aplicabil la data prezentei sesizări;
3. - acest text nu a fost constatat ca fiind neconstituțional, pana la data prezentei sesizări, printr-o decizie anterioara a Curții Constituționale;
4. - analiza neconstituționalității prevederilor art. XV - aliniatele până la 7) din O.U.G. nr. 8 din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, are legătură directă cu soluționarea contestației promovată de D.G.R.F.P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, obiect al dosarului_ .
Pentru analizarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XV – alineatele (1 până la 7) din O.U.G. nr. 8 din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, care încalcă flagrant principiile legii fundamentale Constituția României, prevăzute de art. 16 – drepturile și libertățile fundamentale, egalitatea în drepturi, respectiv art. 52 – dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, a solicitat să se aibă în vedere următoarele argumente de ordin juridic și faptic:
Curtea Constituțională a României este competentă a decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanței de judecată sau arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin dispozițiile art. XV – alineatele (1 până la 7) din O.U.G. nr. 8
din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și
de măsuri fiscal – bugetare, legiuitorul a instituit o procedură specială privind plata titlurilor executorii având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv:
¸¸Art. XV – (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ai calendaristici, prin plata în fiecare an a 20 % din valoarea acestora.
(2) Cereri de restituire ale contribuabili prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).
(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(6) Procedura de efectuare a plății tuturor titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) – (6).
Acest text de lege a fost adoptat cu încălcarea principiilor instituite prin prevederile art. 115 (6); art. 16 și art. 52 din Legea fundamentală – Constituția României.
A considerat imperios necesar ca dispozițiile art. XV – alineatele (1 până la 7) din O.U.G.nr.8 din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și
de măsuri fiscal – bugetare, să fie supuse cenzurii instanție de contencios constituțional, deoarece apar ca fiind vădit neconstituționale, în primul rând, în raport cu disp. art. 115 alin. (6) din Constituția României și neconvenționale în raport de art. 6 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la C.E.D.O.
Astfel, Constituția României prin consacrarea principiului ¸¸Delegarea Legislativă" dispune prin art. 115 alin. 6 după cum urmează: ¸¸Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."
A reiterat faptul că legislația națională în baza căreia au fost percepute taxele auto în perioada 2008-2012 a fost declarată incompatibilă cu art. 110 din TFUE, astfel cum s-a dispus în cauza C402/09, T. contra Statului Român, având ca obiect cererea formulată de Tribunalul Sibiu de pronunțare a unor hotărâri preliminarii privind interpretarea art. 90 TCE, adoptată în 7 aprilie 2011, prin Hotărârea Curții – Camera întâi a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Ca efect al adoptării hotărârii C.J.U.E., Statul Român trebuie sa restituie astfel sumele încasate cu titlul de taxă pe poluare pentru autovehicule și de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la care de adaugă, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești.
La aproximativ trei ani de la adoptarea hotărârii C.J.U.E., timp în care mii de persoane îndreptățite să recupereze taxele declarate abuzive si nelegale au obținut un titlu executoriu, definitiv și irevocabil împotriva Statului Român prin instituțiile sale, este adoptată O.U.G. nr. 8/28.02.2014, prin care dispozițiile art. XV – alineatele (1 până la 7), limitează drepturile persoanelor îndreptățite de a intra în posesia sumelor la care Statul a fost obligat.
Se amintește că, în cauza C-263/10 – N. contra României, Guvernul român a solicitat Curții, cu ocazia ședinței, să limiteze efectele în timp ale hotărârii sale, solicitare respinsă de Curte, pe motiv că: ¸¸În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i-o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .." Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată raporturilor juridice născute și constituite înainte de hotărârea asupra cererii de interpretare, dacă sunt reunite și condițiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanțelor competente.
Prin urmare, numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii Europene, Curtea poate să fie determinată să limiteze posibilitatea de a se invoca o dispoziție pe care interpretat-o. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesară întrunirea a două criterii esențiale, și anume: buna-credință a celor interesați și riscul a unor perturbări grave (Hotărârea Skov și Bilka, citată anterior, punctul 51, precum și Hotărârea din 3 iunie 2010, Kalinchev, C 2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 50).
În ceea ce privește riscul unor perturbații grave, trebuie amintit că existența unor consecințe financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr-o hotărâre preliminară nu justifică, prin ea însăși, limitarea în timp a efectelor acestei hotărâri. Statului membru care solicită o astfel de limitare îi revine obligația de a prezenta în fața Curții date cifrice care să stabilească riscul unor repercusiuni economice grave (Hotărârile Brzezinski, punctele 59 și 60, și Kalinchev, punctele 54 și 55).
Ori, în ceea ce privește repercusiunile economice care pot decurge dintr-o hotărâre prin care Curtea declara ca articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin O.U.G. nr. 50/2008, Guvernul roman limitat în esență la menționarea numărului mare de cereri de rambursare taxei percepute, care s-ar ridica la aproximativ 40.000, și să facă referire la criza economică de care este afectata România. Trebuie să se constate că, în lipsa unor date cifrice/statistice mai precise care să permită să se concluzioneze că economia românească riscă să fie serios afectata de repercusiunile prezentei hotărâri, condiția privind existenta unor perturbări grave nu poate fi considerata stabilită.
Este de notorietate faptul că o procedură judiciară întreprinsă în vederea restituirii taxei auto durează în medie (parcurgând trei stadii procesuale – procedura prealabilă în fața D.G.F.P., fond și recurs) aproximativ 1 an și șase luni – 2 ani. Procedura prealabilă deși putea fi un remediu efectiv în sensul art. 13 din CEDO (în practică nu a fost înregistrat nici un caz în care restituirea taxei auto și condițiile de față, un contribuabil își va putea vedea integral satisfăcută o creanță ce o are asupra statului abia după o perioadă de 6-7 ani, termen care, în opinia sa, nu poate fi considerat unul rezonabil.
În contextul prezentat anterior, raportat la prevederile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, în măsura în care se va reține că totuși ar fi satisfăcută condiția ¸¸urgenței" adoptării actului normativ precizat – contrar celor subliniate de C.J.U.E. în hotărârea pronunțată în cauza N. – problema ce se impune a fi analizată este aceea a termenului în care a fost eșalonată plata unei creanțe asupra statului, și anume dacă acest termen este unul rezonabil, de natură a nu afecta (în sensul art. 115 alin. (6) din Constituție) dreptul fundamental la proprietate (creanța asupra statului, fiind considerată un ¸¸bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO și este garantată potrivit art. 44 din Constituție, pe de o parte, și, pe de altă parte, dacă durata de eșalonare a plății acestei creanțe respectă exigențele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a consacrat, cu titlu de regulă, că executarea unei hotărâri, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a ¸¸procesului", în sensul art. 6 din Convenție, iar în ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat (a se vedea, spre exemplu, hotărârile din 29 august 1996, 26 septembrie 1996, 19 martie 1997, pronunțate în cauzele Di Pede împotriva Italie, paragrafele 20.24, Zappia împotriva Italiei, paragrafele 16-20, Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40).
De asemenea, în jurisprudența sa referitoare la neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de către instanțele interne, C.E.D.O. a sancționat nu doar neexecutarea hotărârilor judecătorești interne, sar și întârzierea în executarea lor, inclusiv prin eșalonarea pe o perioadă nerezonabilă a sumelor datorate. Astfel, în Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea Europeană a reținut că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți.
Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. În sensul jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul rezonabil al unei proceduri se analizează în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, în special gradul de complexitate a cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente, precum și al importanței pentru părți a obiectului procedurii.
S-a reținut că nu este oportun să i se solicite unei persoane care obținut, în urma unei proceduri judiciare, o creanța împotriva statului să inițieze ulterior o executare silită pentru a obține o reparație. În asemenea cazuri, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive într-un interval de timp rezonabil (a se vedea, spre exemplu, hotărârile din 27 lai 2004 si 15 ianuarie 2009, pronunțate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19, și Burdov împotriva Rusiei, paragrafele 34-35).
Pentru toate acestea solicită Curții Constituționale să constate neconstituționalitatea și neconvenționalitatea dispozițiilor art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 115, alin. (6) din Legea fundamentală Constituția României.
A considerat imperios necesar ca dispozițiile art. XV - aliniatele (1 până la 7) din O.U.G. nr. 8 din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal - bugetare să fie supuse cenzurii instanței de contencios constituțional, deoarece apar ca fiind vădit neconstituționale și in raport de dispozițiile art. 16, din Constituția României si neconvenționale în raport de art. 6 din CEDO si art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la CEDO.
Astfel Constituția României prin consacrarea principiului „Egalitatea !n Drepturi", dispune prin art. 16, aii. (1): „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Prin adoptarea O.U.G. nr. 8 din 28.02.2014, care prin dispozițiile
art. XV - aliniatele (1 până la 7), limitează drepturile doar a anumitor persoane
îndreptățite de a intra în posesia sumelor la care statul a fost obligat, art. XV alin.
(1) „…sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata n fiecare an a 20% din valoarea acestora" raportat la dispozițiile, art. XV alin. (7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) – (6)."
Dispoziții din care rezultă fără echivoc delimitarea persoanelor îndreptățite de a recupera sumele la cere statul a fost obligat prin hotărâri judecătorești, având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a axei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în patru categorii, respectiv:
a) Persoanele îndreptățite ale căror creanțe sunt aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență ar care au demarat procedura de executare silită;
b) Persoanele îndreptățite ale căror creanțe au fost încasate integral până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență;
c) Persoanele îndreptățite ale căror creanțe sunt aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență ar care nu au demarat procedura de executare silită;
d) Persoanele îndreptățite ale căror creanțe devin executorii până la data de 31 decembrie 2015;
e) Persoanele îndreptățite ale căror creanțe devin executorii după data de 31 decembrie 2015.
Analizând cele patru categorii de persoane îndreptățite, astfel cum au fost definite de actul normativ supus controlului de neconstituționalitate, vom observa că persoanele îndreptățite de la literele a), b) și e) nu intră sub incidența opozițiilor art. XV - aliniatele (1 pana la 7), în timp ce persoanele îndreptățite definite la literele c) și d), pentru realizarea acelorași drepturi sunt supuse incidenței dispozițiilor art. XV - aliniatele (1 pana la 7), discriminarea între aceiași categorie de persoane îndreptățite fiind una mai mult decât evidentă.
Ca principiu de bază al instituției drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, este completată printr-un alt principiu, și anume calitatea în drepturi. Egalitatea în drepturi este prin ea însăși o egalitate de șanse pe care Constituția o acordă tuturor cetățenilor. Acesta este și sensul alin. (1) din art. 16, care garantează egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, principii pe care au fost încălcate la data emiterii actului normativ sus menționat.
Pentru toate acestea solicită Onoratei Curți Constituționale să constate neconstituționalitatea și neconvenționalitatea dispozițiilor art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 16, alin. (1) din Legea fundamentală - Constituția României.
A considerat imperios necesar ca dispozițiile art. XV - aliniatele (1 până la 7) din O.U.G. nr. 8 din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal - bugetare să fie supuse cenzurii instanței de contencios constituțional, deoarece apar ca fiind vădit neconstituționale și in raport cu dispozițiile art. 16, din Constituția României si neconvenționale în raport de art. 6 din CEDO si art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la CEDO.
Astfel, Constituția României prin consacrarea principiului ¸¸Dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică", dispune prin art. 52 alin. (1): ¸¸Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei."
Supune controlului Curții Constituționale, ¸¸buna-credință" manifestată îndoielnic de reprezentanții Statului român în gestiunea Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, de la data la care a fost adoptată în cauza C402/09, T. contra Statului Român și până în prezent.
Efectul negativ al acesteia față de situația economică actuală a României fiind o consecință a tergiversării soluționării pe cale administrativă a tuturor contestațiilor formulate împotriva deciziilor de impunere a taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, fiind încurajată și acceptată soluționarea pe cale judecătorească.
Acceptând această stare de fapt, ca efect al pronunțării hotărârilor judecătorești, sarcina financiară stabilită în obligațiile Statului român față de persoanele îndreptățite, este sensibil mai mare în raport cu sumele încasate cu titlu de taxă de poluare, dacă avem în vedere cuantumul sumelor stabilite de instanțele judecătorești prin titluri executorii, la care s-au adăugat taxe de timbru, dobânzi și onorarii, dar mai cu seamă efortul financiar suportat de Statul Român pentru soluționarea celor aproximativ 40.000 de cereri de restituire în fazele procesuale de fond și recurs.
Evident că nu este în măsură să analizez și nici să supună controlului Onoratei Curți Constituționale activitatea instituțiilor statului, dar în condițiile în care acestea din urmă au gestionat ineficient efectele deciziei C.J.U.E. cu privire la taxa de poluare, în acest moment nu-și pot invoca propria culpă pentru a crea discriminare între persoanele aparținând aceleiași categorii de persoane îndreptățite.
Față de cele învederate a considerat că dispozițiile art. XV - aliniatele (1 până la 7) din O.U.G. nr. 8 din 28.02.2014 privind modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal – bugetare, au fost adoptate în dezacord cu dispozițiile art. 52, alin. (6) din Constituția României și neconvenționale în raport de art. 6 din CEDO si art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la CEDO, motiv pentru care a solicitat să se constate neconstituționalitatea acestora.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă: copii după somație, încheierea nr. 449/2014, încheierea din 15.07.2014, sentința civilă nr. 4678/ca din dosarul nr._ al Tribunalului Iași – Secția a II-a Civilă – C. Administrativ și Fiscal, somația din 01.08.2014, s.c. 4478/2013, circularele_/20.01.2012 și_/21.05.2012 emise de Cabinetul Secretarului General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
A fost atașată copia certificată a dosarului de executare nr. 449/T/2014 B.E.J.A. A. și Asociații.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1. a) Excepția inadmisibilității cererii de executare este neîntemeiată și instanța o va respinge, deoarece accesul creditorului la executarea titlului executoriu este garantat de Constituție și de normele europene. Pe de altă parte termenul de 6 luni prevăzut de O.U.G. nr. 22/2002 care prevede termenul de 6 luni de la data emiterii somației aproape a expirat, iar contestatoarea debitoare nu a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru obținerea sumelor necesare achitării sumelor datorate creditoarei.
Raportat la momentul judecării cauzei (fond) și la dispozițiile art. 718 Noul Cod procedură civilă suspendarea executării nu se impune. Suspendarea de drept nu este susținută de acte care să justifice continuarea acesteia.
2. Prezenta contestație este neîntemeiată pentru motivele care vor fi expuse mai jos.
Prin sentința civilă nr. 4678/ca/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II-a Civilă – C. Administrativă și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.F.P.M. Iași – A.J.F.P. Iași.
S-a dispus anularea deciziei de calcul nr._/16.09.2011.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 26.788 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii aferente acestei sume, calculată de la data plății taxei – 27.09.2011.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 889,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește celelalte motive invocate de contestatoare învestirea creanței ce s-a dovedit a fi certă, lichidă și exigibilă), se constată că actele de executare și executarea silită însăși s-a desfășurat cu respectarea prevederilor Noului Cod de procedură civilă, nefiind motive de nulitate absolută (nu s-au încălcat prevederile legale imperative și/sau relativă (nu s-a făcut dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului).
A accepta eșalonarea debitului stabilit prin titlu executoriu, în condițiile în care până la acest moment procesual s-a desfășurat în condiții de legalitate, exercitându-se căile de atac, iar instanțele nu au acordat posibilitatea eșalonării plății sumelor, înseamnă a continua sau/și persista în conduita de expropriere nelegală și injustă a creditoarei pentru sume pe care nu le datorează, dar care i-au fost încasate. Or, acest lucru contravine Codului civil, Constituției și normelor europene.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc se constată că stabilirea acestuia respectă prevederile art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă, ale art. 39 din Legea nr. 188/2000 R. și Ordinul M.J. nr. 2550/C/2006, astfel cum a fost modificat.
Față de cele reținute, instanța urmează ca, în baza art. 716 și următoarele Nou Cod de procedură civilă să respingă prezenta contestație, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
- a) Respinge excepția inadmisibilității cererii.
b) Respinge cererea de suspendare a executării silite.
2. Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași - succesoare în drepturi și obligații AFPM Iași în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI A. ȘI ASOCIAȚII – Iași, .. 3, . S.C. A. T. S.R.L. – Iași, D., ..
3. Dispune sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. XV OUG 8/2014, cf. art. 29 din legea 47/92.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicarea/ înmânarea prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 21.01.2015 în ședința publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Aflat în C.O. – semnează,
Grefier-șef Secție Civilă,
Red.P.D.23.01.2014/Teh.U.E.
6 ex./19.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 646/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 563/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
