Uzucapiune. Sentința nr. 1779/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1779/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1779/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - E. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1779/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâtul M. IAȘI PRIN PRIMAR, având ca obiect ,,uzucapiune˝.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 19.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 03.02.2015, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.02.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /16.10.2013 reclamanta M. E. a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărare prin care să constate faptul că a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 3893 mp teren situat în Iași, Trecătoarea P., nr.5 și să dispună înscrierea în C.F. a acestui drept.
Prin încheierea de cameră de consiliu dată la 28.10.2013, a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă cu privire la taxa de timbru și exonerată aceasta de la plata a 1/2 din cuantum, cu eșalonarea diferenței de achitat, de 2284,26 lei, în 20 rate lunare.
În motivare a arătat reclamanta că a dobandit prin cumpărare de la numitul D. C., împreună cu soțul M. V., la data de 05.02.1959, o cotă de 1/4 din lotul nr.2, în suprafață totală de 7869 mp teren situat în Iași, Cartierul Bucium, Fundacul P., nr.2 bis pe care acesta îl deținea în urma partajului voluntar autentificat în 1957, împreună cu lotul B, conform planului de situație anexă.
Conform susținerilor reclamantei prima convenție de vanzare din 1958 se referea la suprafața de 50 prăjini, fiind constatată doar prin înscris sub semnătură privată, pentru ca ulterior să fie încheiat actul autentic pentru cota de 1/4 din lotul 2, înțelegerea stabilind ca pentru diferența de teren din acel lot actele autentice să fie încheiate ulterior, cand cumpărătorii vor dispune de suma necesară, după cum reiese din scrisorile de la D. B., fiica vanzătorului.
După cum a arătat reclamanta, în noiembrie 1959 a obținut autorizație de construire și a edificat în 1960 casa în care locuiește și în prezent, îngrădind cu acea ocazie și o suprafață de 4000 mp teren ce a constituit curtea și grădina din jurul casei, stapanită în baza înțelegerii cu fostul proprietar, cu mențiunea că parte din această suprafață, de 1967,25 mp, este de drept în proprietatea ei, în baza actului de cumpărare, iar diferența a fost stăpanită continuu, sub nume de proprietar, public, netulburat în vreun fel, cu acceptul fostului proprietar, de mai bine de 50 de ani.
A mai arătat reclamanta că niciodată nu s-a încheiat un partaj cu privire la cota ei indiviză și nici nu a fost identificată suprafața aflată în proprietate, aceasta putand fi identificată doar prin faptul posesiei, deci acțiunea este întemeiată pentru întregul teren stăpanit din 1959, întrucat martorii propuși pot proba că a existat intenția fermă din partea lor de a se comporta ca proprietari exclusivi, producandu-se astfel intervertirea posesiei din comună în exclusivă prin manifestarea de voință a coproprietarului posesor.
Nu în ultimul rand, a precizat reclamanta că posesia a fost publică, terenul nu a trecut în proprietatea statului sau a cooperativei, ci a fost în permanență al familiei M., astfel că nu face obiectul legilor de reconstituire, cu mențiunea că nici nu a fost înscris în CF.
Au fost invocate în drept disp. art. 1847 și urm. din C.civil de la 1864.
În susținere au fost depuse înscrisuri originale sau certificate" conform cu originalul" (f.7-54).
În termenul acordat pentru complinirea lipsurilor cererii reclamanta a depus precizări înregistrate sub nr._/25.11.2013 la care a anexat înscrisuri, ce cuprind și documentația cadastrală pentru imobil (f.78-132).
La termenul din 13.01.2014 a fost emisă somația prevăzută de art. 1051 alin.1 NCPC și comunicată către Primăria mun.Iași P. și OCPI Iași în vederea afișării, dispunându-se afișarea și la imobil, ușa instanței precum și publicarea somației în două ziare de largă răspandire de către reclamantă .
La dosar au fost depuse ulterior procesele verbale de îndeplinire a procedurii de afișare de către OCPI Iași, B. M. L. respectiv Primăria mun.Iași (f.147-150, f.160).
Sub nr. de înregistrare_/14.07.2014 M. Iași a formulat opoziție cu privire la cererea lui M. E., cu mențiunea că simpla plasare a terenului în cadrul T45 nu este suficientă pentru a determina situarea acestuia și precizarea că, în urma verificărilor sale, unitatea administrativ teritorială deține terenuri în extravilan în T45 .
În privința istoricului terenului pretins a arătat M. Iași că, în 1959, D. Bibian,a în calitate de mandatară pentru D. C., a înstrăinat lui M. V. și M. E. o pătrime cotă indiviză din lotul 2 în suprafață de 7869 mp situat în Iași, cartier Bucium, Fundac P., nr.2 bis, prin act de vindere cumpărare, iar ulterior familia M. a edificat locuința individuală, pentru ca în 1969 în evidențele fiscale să figureze o suprafață de 2400 mp pe numele lui M. V., atestată și de certificatul din 1993 eliberat de secția financiară, iar în 1982 acesta să declare la rol doar terenul cumpărat, de 1967 mp.
Reclamanta a formulat și depus întampinare la opoziție prin care a solicitat respingerea acesteia și admiterea cererii sale, întrucat nu conține motive care să susțină neîndeplinirea condițiilor legale pentru a uzucapa, făcandu-se doar o prezentare generală a situației, cu precizarea că istoricul relevat nu face decat să confirme susținerile ei.
Sub nr. de înregistrare_/21.11.2014 M. Iași a formulat și depus precizări (f.193-194).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială în cadrul căreia s-a procedat la audierea martorului propus de reclamantă și încuviințat de instanță, în persoana numitului P. V., a cărui depoziție a fost consemnată și atașată la dosar.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța constată următoarele:
După cum reiese din actul de vindere cumpărare din 05.02.1959, autentificat de notariatul de Stat Iași, D. B., în calitate de mandatară a numitului D. C., a înstrăinat către M. E. și M. V. suprafața de 1/4 cotă indiviză din lotul nr. 2, în suprafață totală de 7869 mp teren, situat în Iași, cartierul Bucium, fundacul P., nr.2 bis, ce a intrat în proprietatea vanzătorului prin moștenire de la autorul său, conform actului de partaj voluntar autentificat de Notariatul de stat Iași sub nr. 1333/759 din anul 1957 (f.11) în condițiile în care prin actul sub semnătură privată denumit "convenție" se arată că mandatara vinde soților M. suprafața de 50 prăjini teren situat în Bucium, pentru suma de 12.500 lei (f.21).
Potrivit planului de situație aflat la dosar suprafața totală de 3893 mp pe care reclamanta solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este compusă din suprafața de 3474 mp, situată în intravilan Iași în T 45 parcelele CC 1595 (pe care se află construcția C1 edificată în baza autorizației nr._/13.10.1959-f.24 și C2), A1593 și V 1593/1 și suprafața de 419 mp, situată în extravilan Iași în T45 ., 15), teren ce nu are alocat număr cadastral după cum atestă OCPI Iași prin adresa nr._/03.07.2013 către Societatea civilă de Avocați N. M. -O. C..
Reține instanța că în baza disp. Legii nr.18/1991 M. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9147 mp teren situat în Iași, Trecătoarea P., nr.5, ce a fost respinsă prin Ordinul nr. 486/20.07.2008 al Prefectului jud.Iași motivat de faptul că solicitanta nu face dovada trecerii terenului în proprietate de stat sau cooperatistă și implicit a calității de proprietar deposedat, cu mențiunea că plangerea acesteia împotriva Ordinului a fost respinsă de instanță prin sentința civilă nr. 9470/11.06.2010 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosar nr._/245/2009 (f.36-37), menținută prin Decizia civilă nr. 1402/17.05.2011 a Tribunalului Iași, de respingere a recursului(f.33-35).
S-a reținut în considerentele Deciziei Tribunalului Iași faptul că reclamanta nu poate invoca dobandirea proprietății asupra terenului în litigiu prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 04.12.1958 pentru 50 prăjini, mai ales că prin actul autentic ulterior, încheiat în 1959 s-a prevăzut o suprafață mai mică ca obiect al contractului, înstrăinată pentru un preț mai mic (3000 lei), întrucat în condițiile în care disp. Decretului nr. 144/1958 impuneau forma autentică pentru tranzacții cu terenuri se impunea ca aceasta să sesizeze instanța de judecată în vederea pronunțării unei hotărari de vanzare-cumpărare, fără a uza însă de această posibilitate.
Pe de altă parte, potrivit mențiunilor din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice depus la dosar reiese că M. V. și E. figurează cu o suprafață de teren intravilan totală de 1967,25 mp, reprezentând cota de 1/4 cumpărată în 1959, iar din adresa nr._/10.07.2013 a Mun. Iași (f.7) rezultă că, potrivit registrului posesorilor 8-cartier Bucium din anul 1990 la parcelele P1584, 1591, A1593, V1594, CC 1595 și 1595/1 apare ca posesor D. C. și alții la adresa Fd. P., cu suprafața totală de 3852 mp.
Potrivit disp. art. 6 NCC aplicabil începând cu 01.10.2011: (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare… Aceasta nu are putere retroactivă…(4) Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit…” context în care, din punct de vedere al dreptului substanțial prin raportare la situația de fapt expusă urmează să se aplice în speță disp. Codului civil de la 1864.
În sistemul Codului civil uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui imobil ca efect al posesiunii utile a bunului în intervalul de timp determinat de lege exercitate de o persoană, care să îndeplinească condițiile prevăzute de art.1847 C.civ și se manifestă ca o veritabilă sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar, care a dat dovadă de lipsă de diligență și a lăsat bunul în mâna altei persoane, pentru o perioadă îndelungată iar pentru a uzucapa în termen de 30 de ani este necesar, pe de o parte, ca posesia să fie utilă, adică propriu-zisă și neviciată și, pe de altă parte, să fie exercitată neântrerupt indiferent dacă posesorul este de bună sau rea - credință.
Astfel, cum în cazul coindivizarilor se prezumă că aceștia posedă unii pentru alții până la proba contrarie, constand în dovedirea intervertirii posesiei din comună în exclusivă, M. E. este cea care trebuie să facă dovada acestui fapt însă, reiese în speță că reclamanta a cumpărat prin actul de vindere cumpărare din 05.02.1959 doar o cotă indiviză ideală dintr-un lot de teren, în timp ce pentru diferență a arătat că a stăpânit-o cu acordul proprietarului, invocand existența unei înțelegeri de înstrăinare a întregului lot de către acesta prin raportare la prima convenție de vânzare din 1958, ce se referea la suprafața de 50 prăjini.
După cum a arătat și Tribunalul Iași însă, prin Decizia civilă nr. 1402/17.05.2011, M. E. nu a uzat până la acel moment de posibilitatea de a solicita pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în cadrul căreia ar fi putut eventual proba existența unei asemenea înțelegeri, astfel că nu poate invoca dobandirea proprietății asupra terenului în litigiu prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 04.12.1958 pentru 50 prăjini, iar această atitudine de pasivitate manifestată o perioadă îndelungată de timp demonstrează în fapt existența echivocului în exercitarea posesiei reclamantei asupra terenului pretins, pe fondul unui dubiu cu privire la elementele constitutive ale acesteia: animus și corpus.
În același sens relevant este și faptul că, în rolul fiscal pe numele lui M. E. și V. nu figurează decât suprafața de teren cumpărată, context în care, fiind dovedită deținerea în coproprietate a lotului din care face parte terenul vândut reclamantei, îngrădirea și stăpânirea unei suprafețe de teren mai mari decat cea care a făcut obiectul tranzacției din 1959, ori edificarea construcției, nu sunt suficiente pentru a dovedi intervertirea posesiei în una exclusivă și chiar exercitarea acesteia sub nume de proprietar, impunându-se ca părțile să procedeze la o ieșire din indiviziune pentru ca M. E. să poată eventual să solicite dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate.
Așadar, întrucât raportat la situația de fapt reținută și probatoriul administrat posesia reclamantei nu întrunește condițiile pentru a putea uzucapa instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea având în vedere considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta M. E., CNP_, cu domiciliul ales la Societatea de avocați N.M.-O.C. din Iași, ., parter, jud. Iași, pârât oponent fiind M. Iași prin Primar .
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare la Tribunalul Iași (se depune la Judecătoria Iași).
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2015.
Președinte, Grefier,
C.C. E.A.
Red. Pr.C.C.
4 ex./11.06.2015
| ← Servitute. Sentința nr. 1784/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1810/2015. Judecătoria... → |
|---|
