Pretenţii. Sentința nr. 144/2015. Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 144/2015 pronunțată de Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 144/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ÎNTORSURA BUZĂULUI
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.144
Ședința publică din 03.06.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. T.- Judecător
GREFIER: L. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza având ca obiect „ Pretenții” formulată de reclamanta I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA APELE ROMÂNE – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. B. – IALOMIȚA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care: se constată că părțile nu au depus concluzii scrise.
Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.05.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.06.2015, când urmare a deliberării a pronunțat hotărârea de mai jos.
JUDECATORIA,
I. Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, s-a înregistrat sub nr._ la data de 11.03.2015 cererea formulată de reclamanta I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII cu sediul în municipiul București, ..23, sector 3, cod fiscal_, pentru I. Regional în Construcții Centru – I. Județean de Construcții C., cu sediul în municipiul B., Calea București nr.10 D, județul B., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA APELE ROMÂNE – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. B. – IALOMIȚA cu sediul în municipiul B., . bis, județul B. și prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună următoarele:
- Obligarea pârâtei la plata sumei de 30.370,64 lei reprezentând: 21.614,54 lei contravaloarea cotei de 0,1% calculată la valoarea autorizată și 8.756,10 lei penalități de 0,15 % pe zi de întârziere aplicată cotei de 0,1%, fără a depăși suma datorată.
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt arată reclamanta că pârâta, în calitate de investitor, a solicitat Consiliului Județean C., emiterea unei autorizații de construire având ca obiect executarea de lucrări de construcții pentru „Regularizarea râului B., pe zona Întorsura Buzăului – Sita-Buzăului,l etapa I”, județul C..
Se mai arată că lucrările de construcții se execută în baza autorizației de construire nr.70/10.04.2014 eliberată de Consiliul Județean C., valoarea investiției fiind estimată la suma de 21.614.537,46 lei, astfel potrivit art.30 din legea nr.50/1991 republicată, pârâta are obligația de a vira o cotă de 0,1 % din valoarea lucrărilor autorizate, reprezentând cheltuieli pentru controlul statului în amenajarea teritoriului iar întârzierea de plată a cotei de 0,1 % se penalizează cu 0,15 % pe zi de întârziere.
A mai arătat reclamanta că la data de 06.05.2014, pârâta a depus sub nr._/2014 la I. de Construcții C. anunț de începere de lucrări și deși avea obligația impusă de art.30 din Legea nr.50/1991 republicată, nu a virat cota de 0,1 % din valoarea autorizată a investiției iar prin adresa nr._ din 19.05.2015, investitorul a fost înștiințat că are obligația de achitare a cotelor legale.
Mai susține reclamanta că termenele de la care se calculează aceste cote se face potrivit prevederilor Codului fiscal, coroborat cu dispozițiile Legii nre.50/1991 republicată, astfel pentru neexecutarea obligației legale de plată, se impune obligarea pârâtei la plata sumei totale de 30.370,64 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.50/1991 republicată, Ordinul nr.839/2009, art.111, art.113, art.116 Cod procedură civilă.
Potrivit art.30 din OUG nr.80/2013 a susținut reclamanta că este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Alăturat cererii, s-au anexat înscrisuri. (f.7-17)
II. Situându-se pe o poziție procesual contradictorie, pârâta a depus întâmpinare (f.16-19), prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Întorsura Buzăului iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
Sub aspectul excepției necompetenței teritoriale a instanței, pârâta invocă dispozițiile art.107 Cod procedură civilă, susținând că nu sunt aplicabile prevederile art.113 și art.116 Cod procedură civilă, solicitând declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe fondul cauzei, pârâta arată că reclamanta este în eroare, deoarece potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.255/2010, sunt scutiți de plata taxelor către I. de S. în Construcții, deoarece lucrarea face parte din proiectul cuprind în programul Ministerului mediului și Schimbărilor Climatice, acesta reprezentând un obiectiv de interes național și de utilitate publică și nu de interes privat.
Se arată că art.1 din Legea nr.255/2010, stabilește cadrul juridic cu privire la luarea măsurilor necesare executării lucrărilor din domeniul gospodăririi apelor (…) regularizarea sau consolidarea albiilor (….), astfel lucrarea ce urmează a fi executată este o lucrare de interes național și de utilitate publică, aceasta fiind aprobată prin HG nr.1010 din 25.10.2012 publicată în M.O. nr.724/25.10.2012. Se mai invocă de către reclamantă și dispozițiile art.29 alin.(1) din Legea nr.107/1996 legea apelor, susținându-se că regularizarea râului B., este de utilitate publică, astfel sunt scutiți de plata corei de 0,1 %.
Potrivit art.223 alin.3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata în lipsă.
Alăturat întâmpinării s-au anexat înscrisuri.(f.25-58)
III. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f.68-72) prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a instanței, invocând prevederile art.111 Cod procedură civilă, susținând că potrivit art.116 Cod procedură civilă are alegerea între mai multe instanțe.
În ceea ce privește apărarea pârâtei privind fondul cauzei, solicită a se avea în vedere că dispozițiile Legii nr.255/2010 se aplică doar în cazul procedurii de expropriere iar cadrul legal ce instituie obligația de plată a cotelor de 0,1 % și 0,7 % în sarcina investitorilor sunt art.30 din Legea nr.50/1991 și art.40 din Legea nr.10/1995.
Referitor la obiectul de reglementare exprimat prin Legea nr.255/2010, se arată că potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului în funcție de categoria sa juridică și de autoritatea emitentă precum și obiectul reglementării exprimat sintetic. Astfel, obiectul de reglementare al Legii nr.255/2010 îl constituie exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local iar prin art.2, legiuitorul a precizat în mod strict și limitativ lucrările declarate de utilitate publică în sensul aceluiași act normativ.
Se mai invocă de către reclamantă și dispozițiile art.25 alin.2 din Legea nr.255/2010, care prevăd că: proiectele cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentului pentru proiecte de infrastructură și investiții străine, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale sau în cele ale autorităților administrației publice județene și locale, privind dezvoltarea de obiective de interes național, respectiv de interes județean și local, sunt scutite de taxele către I. de S. în Construcții prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, și de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Însă, se susține de către reclamantă că chiar dacă textul nu face referire în mod expres la faptul că se aplică doar lucrărilor de investiții de interes național, respectiv de interes județean și local pentru care sunt necesare efectuarea de operațiuni de expropriere, o astfel de condiție rezultă din însuși titlul actului normativ, din faptul că obiectul de reglementare al legii îl constituie exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar din analiză succesivă a tuturor articolelor Legii nr.255/2010, toate duc la concluzia că actul normativ vizează și se referă în toate articolele sale la etapele procedurii de exproprierare, la aprobările/avizele, documentațiile necesare realizării lucrărilor de construire, reabilitare, modernizare, a lucrărilor de construcții de interes național, județean, local, astfel cum sunt definite la art.1 și art.2 din lege.
Un alt argument suplimentar invocat de reclamantă cum că prevederile art.25 alin.2 se referă la scutirile acordate de plata cotelor de 0,1 % și 0,7% doar pentru realizarea proiectelor ce necesită exproprierea pentru cauză de utilitate publică, este dat de faptul că acesta face parte din capitolul VI al legii denumit „Avize, acorduri, certificate și autorizații” ce se referă la alte obligații ale expropiatorului – art.24, dar și la alte scutiri de la plata taxelor, tarifelor, aferente procedurii de intabulare a terenurilor necesare realizării obiectivelor de interes național, județean sau local – art.27.
Concluzionând, se arată de către reclamantă că pârâta nu a depus dovezi din care să rezulte faptul că pentru lucrările de regularizare ce se vor executa pe râul B., au fost sau sunt realizate expropieri pentru cauză de utilitate publică, astfel se impune a fi obligată la plata cotei de 0,1 % .
IV. Privitor la excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Întorsura Buzăului, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 20.05.2015, când a fost respinsă, argumentele în drept fiind expuse în conținutul încheierii. (f.88)
V. Sub aspect probator, în temeiul art.258 Cod procedură civilă, s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
VI. Cererea este legal timbrată potrivit art.30 din OUG nr.80/_, privind taxele judiciare de timbru.
VII. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin H.G. nr.1010 din 17.10.2012 au fost aprobați indicatorii tehnico economici ai obiectivului de investiții „ Regularizarea râului B. pe zona Întorsura-Buzăului – Sita-Buzăului, județul C. „ obiectiv finanțat din împrumuturi acordate României de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.(f.26)
Consiliul Județean C., ca urmare a cererii formulate de pârâtă, a emis autorizația nr.70 eliberată la 10.04.2014 prin care a autorizat începerea executării lucrărilor de construire pentru regularizarea râului B. pe zona Întorsura Buzăului – Sita Buzăului - etapa I, fiind indicată valoarea acestor lucrări de 21.614.537,46 lei, autorizația conținând și obligațiile ce incumbă titularului autorizației - în speță pârâtei.(f.10)
Astfel, potrivit obligației impuse prin autorizația nr.70/10.04.2014, pârâta a emis o corespondență înregistrată la reclamantă sub nr._ la data de 06.05.2014, prin care a adus la cunoștință că la data de 19.05.2014 orele 10:00 vor începe lucrările de construcții autorizate în conținutul căreia indică cum că potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.255/2010 este scutită de achitarea cotei de 0,1% din valoarea lucrării autorizate potrivit Legii nr.50/1991 R. (f.7)
Urmare acestui anunț, reclamanta a emis către pârâtă corespondența nr._ emisă la 19.05.2014 prin care îi comunică faptul că Primăriile Întorsura Buzăului și Sita Buzăului, i-au comunicat că pentru realizarea lucrărilor nu s-au efectuat expropieri pentru cauză de utilitate publică astfel nu le sunt incidente dispozițiile art.25 alin.2 privind scutiri de la plata cotelor prevăzute de Legea nr.50/1991 R și Legea nr.10/1995. (f.8)
Motivat de neachitarea de către pârâtă a cotei de 0,1 % din valoarea lucrării, astfel cum prevede art.30 din Legea nr.50/1991R, reclamanta a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.
În drept, instanța reține că potrivit art.30 alin.1 din Legea nr.50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepția celor prevăzute la art. 3 lit. b) și a lăcașurilor de cult.
Potrivit alin.2 al art.30, virarea sumelor stabilite conform dispozițiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcții, județene, respectiv al municipiului București, după caz, o dată cu transmiterea înștiințării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată.
În ceea ce privește excepțiile de la obligativitatea achitării acestei cote, instanța reține în deplin acord cu reclamanta, că acestea sunt prevăzute în mod expres chiar de textele legale invocate, acestea referindu-se cu prioritate la persoanele fizice care execută lucrări de consolidare și reparații la locuințele proprietate personală, respectiv pentru lucrările prevăzute de art.3 lit.b din Legea nr.50/1991R, și anume: lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate, precum și lăcașuri de cult.
În ceea ce privește excepția pe care pârâta apreciază că i s-ar aplica, respectiv cea prevăzută de art.25 alin.2 din Legea nr.255/2010, instanța reține, în deplin acord cu reclamanta, că o asemenea interpretare nu poate fi considerată ca întemeiată pentru considerentele ce succes:
Potrivit art.25 alin. 2 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, proiectele cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentului pentru proiecte de infrastructură și investiții străine, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale sau în cele ale autorităților administrației publice județene și locale, privind dezvoltarea de obiective de interes național, respectiv de interes județean și local, sunt scutite de taxele către I. de S. în Construcții prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, și de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la obiectul de reglementare exprimat prin Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului în funcție de categoria sa juridică și de autoritatea emitentă precum și obiectul reglementării exprimat sintetic.
În considerarea acestor dispoziții, instanța reține că, obiectul de reglementare al Legii nr.255/2010 îl constituie exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local iar prin art.2, legiuitorul a precizat în mod strict și limitativ lucrările declarate de utilitate publică în sensul aceluiași act normativ.
Este însă de observat că textul art.25 aslin.2, chiar dacă nu face referire în mod expres la faptul că se aplică doar lucrărilor de investiții de interes național, respectiv de interes județean și local pentru care sunt necesare efectuarea de operațiuni de expropriere, o astfel de condiție rezultă din însuși titlul actului normativ, din faptul că obiectul de reglementare al legii îl constituie exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar din analiză succesivă a tuturor articolelor Legii nr.255/2010, toate duc la concluzia că actul normativ vizează și se referă în toate articolele sale la etapele procedurii de expropriere, la aprobările/avizele, documentațiile necesare realizării lucrărilor de construire, reabilitare, modernizare, a lucrărilor de construcții de interes național, județean, local, astfel cum sunt definite la art.1 și art.2 din lege.
Un alt argument suplimentar că prevederile art.25 alin.2 se referă la scutirile acordate de plata cotei de 0,1 % doar pentru realizarea proiectelor ce necesită exproprierea pentru cauză de utilitate publică, este dat și de faptul că acesta face parte din capitolul VI al legii denumit „Avize, acorduri, certificate și autorizații” ce se referă la alte obligații ale expropiatorului – art.24, dar și la alte scutiri de la plata taxelor, tarifelor, aferente procedurii de intabulare a terenurilor necesare realizării obiectivelor de interes național, județean sau local – art.27.
Astfel, instanța va reține că alin.2 al art.25, trebuie privit în contextul actului normativ, al obiectului de reglementare al acestuia, neputându-i fi dat un alt înțeles, în lipsa unei dispoziții contrare exprese.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept anterior dezvoltate, reținând și că pârâta nu a afirmat și nici nu a depus dovezi din care să rezulte faptul că pentru lucrările executate au fost realizate expropieri pentru cauză de utilitate publică, pârâtei îi revine obligația legală prevăzută de art.30 din Legea nr.50/199R, de a vira în contul reclamantei cota de 0,1 % din valoarea lucrării de 21.614.537,46 lei.
De asemenea, potrivit art.30 alin.2 din Legea nr.50/1991R, instanța mai reține că pârâta avea obligația de virare a sumei reprezentând cota de 0,1 % în contul reclamantei, o dată cu transmiterea înștiințării privind data începerii lucrărilor iar întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăși suma datorată. Pentru aceste motive, pârâtei îi incumbă obligația și de a achita penalități de întârziere, astfel cum prevăd dispozițiile legale anterior enunțate.
VIII. În ceea ce privește petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru și nu a dovedit avansarea altor cheltuieli ocazionate cu prezenta cauză, petitul se va respinge ca nefiind dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta I. DE S. ÎN CONSTRUCȚII cu sediul în municipiul București, ..23, sector 3, cod fiscal_, pentru I. Regional în Construcții Centru – I. Județean de Construcții C., cu sediul în municipiul B., Calea București nr.10 D, județul B., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA APELE ROMÂNE – ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. B. – IALOMIȚA cu sediul în municipiul B., . bis, județul B., cod fiscal_ și în consecință,
Obligă pârâta, să achite reclamantei suma de 21.614,54 lei ci titlu de pretenții și 8.756,10 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate începând cu data de 06.05.2014 pentru 270 zile întârziere și în continuare până la achitarea pretenției, fără însă ca penalitățile să depășească cuantumului pretenției.
Respinge petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria Întorsura Buzăului.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. T. L. M.
Fiind plecată în concediu semnează
Grefier șef,
M. C. M.
Redact. Jud.M.T.
Tehnored.L.M..
29.06.2015/ 4ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 139/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 146/2015.... → |
|---|
