Contestaţie la executare. Sentința nr. 45/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 45/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 573/249/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.45
Ședința publică de la .21.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare și suspendare a executării silite, acțiune formulată de contestatoarea S.C. EVIVA HIDRO SRL, în contradictoriu cu intimata D.G.R..F.P. Ploiești și intervenienta D.G.R..F.P București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea prin dl av. P. G., conform împuternicirii avocațiale nr._/15.04.2013, lipsă fiind intimata și intervenienta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier,după care:
Contestatoarea prin apărător depune la dosar dovada comunicării înscrisurilor către intervenienta D.G.R.F.P. București și către intimata D.G.R..F.P.Ploiești.
Contestatoarea prin apărător depune la dosar dovezi privind modificarea sediului .
La solicitarea instanței contestatoarea prin avocat învederează că nu mai are alte înscrisuri de depus și nici alte probe sau cereri.
Instanța, nemaifiind alte cereri sau probe de formulat, constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Contestatoarea prin apărător solicită să se admită contestația așa cum a fost formulată, să se anuleze somația și titlul executoriu emis. Să se constate că obligațiile de plată aferente declarațiilor 100 și 102 au fost achitate de contestatoare odată cu depunerea acestor declarații, însă organul fiscal în mod nelegal, în temeiul art.115 C.p. fiscală, a procedat la folosirea acestor sume pentru a acoperi debite reprezentând accesorii derivând din Decizia nr.94/2009. Cu privire la legalitatea acestei decizii s-a pronunțat atât Tribunalul Călărași, cât și Curtea de Apel București, cei care prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ au anulat această decizie. Pe cale de consecință solicită admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /18.04.2013 contestatoarea S.C. EVIVA HIDRO SRL, cu sediul social în or. L. Gară, ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat R. C., in București, Calea Victoriei nr.21, etaj 6, birou 69, sector 3, a solicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L.-GARĂ, cu sediul în oraș L. Gară, ., județul Călărași, pe calea contestației la executare, anularea titlului și a formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr._/51/_ /8792, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii contestatoarea a arătat că a primit somația nr. 51/_ /8792 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului L. Gara, prin care i s-a pus în vedere că în termen de 15 zile să achite suma de 1.334 lei, reprezentând obligațiile scadente privind creanțele bugetare: impozit pe veniturile din salarii - 436 lei, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator - 668 lei, contribuția de asigurări pentru accidente și boli profesionale datorată de angajator - 12 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj datorata de angajator -16 lei, contribuția angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale-8 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate datorata de angajator-167 lei, contribuții pentru concedii si indemnizații de la persoane juridice sau fizice-27 lei.
Față de împrejurarea că din conținutul somației nu rezultă proveniența acestor obligații fiscale, respectiv perioada la care se refera și faptul că aceste sume nu conțin penalități de întârziere, apreciază că aceasta creanță reprezintă datorii curente, care au fost achitate. In dovedirea celor afirmate mai sus, va depune în copie documentele justificative care atestă plata obligațiilor bugetare de natura celor menționate în actul contestat.
Apreciază ca măsura impunerii sale cu sume reprezentând dobânzi și penalități de întârziere rezultate din declarațiile 100 si 112, este nelegala si neîntemeiata, acestea raportându-se la o situație de fapt existenta, implicațiile executării extinzându-se în mod nelegal asupra contestatoarei, raportat la împrejurarea ca acaesta și-a îndeplinit obligația de a achita contribuțiile fiscale care fac obiectul somației anterior întocmirii dosarului de executare.
A mai arătat că suspendarea executării se impune întrucât demararea executării silite asupra societății ar duce automat la blocarea conturilor contestatoarei pe o durata mare de timp, conducând pe durata medie la imposibilitatea onorarii obligațiilor contractuale asumate de aceasta fata de clienți si furnizori si totodată poate fi o consecința sociala pentru salariații care isi incaseaza salariile pe baza transferurilor bancare către cardul de salariu al acestora. Prin urmare, se menționează, s-ar determina o pagubă iminentă în patrimoniul contestatoarei și greu de recuperat ulterior, datorită procedurii anevoioase de restituire a sumelor încasate nelegal de bugetul de stat. Mai mult, se apreciază că instanța, „pipăind” fondul cauzei ar trebui să constate ca din criticile formulate în privința actelor contestate rezultă îndoiala puternică de natură a înlătura prezumția de legalitate a acestor acte, neputându-se pune problema inexistenței cazului bine justificat.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 711 - art. 719, art. 453 Noul Cod de procedura civila si art. 172 - art. 173 OG nr. 92/2003 Cod. proc. fiscală republicat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 128 lei (118 lei +10 lei) conform chitanțelor nr._/1/29.04.2013 și nr._/1/30.04.2013.
Intimata Administrația Finanțelor Publice L.-Gară, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei prin reprezentant.
Prin încheierea din 18.06.2013 instanța a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Prin aceeași încheiere s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ * aflat pe rolul Tribunalului Călărași.
În motivare s-a reținut că sumele pentru care s-a emis titlul executoriu nr.9855/29.03.2013 în dosarul de executare nr._/51/_ /8792 reprezintă datorii curente ale contestatoarei, a căror achitare efectivă rezultă din înscrisurile depuse de aceasta la dosar în ședința publică din 18.06.2013, dar care au fost reținute în contul unor debite mai vechi, stabilite prin deciziei de impunere nr.94/04.05.2009.
De asemenea s-a reținut că decizia de impunere nr.94/04.05.2009 face obiectul dosarului nr._ * ca urmare a acțiunii în anularea acesteia promovate de contestatoare la instanța de contencios administrativ.
În consecință s-a apreciat că soluționarea prezentei cauze depinde de modul în care se soluționează dosarul nr._ *, în sensul că, în funcție de soluția din ultimul dosar menționat, plata efectuată de contestatoare va fi sau nu valabil făcută în contul datoriilor curente.
La data de 09.12.2014 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol (ca urmare a cererii formulate de contestatoare la data de 21.11.2014, cerere din care a rezultat modificarea sediului social în mun. București, ..12 și a sediului procesual ales la Cabinet de Avocat R. C., in mun. București, ..21A, .,., sector 3), constatând că sentința civilă nr.1519/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ * a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.4150/23.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
La aceeași dată instanța a dispus introducerea în cauză în condițiile art.78 alin.2 NCpc, având acordul contestatoarei, în calitate de intimată a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, jud.Prahova și în calitate de intervenientă a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, cu sediul în mun. București, . Gerota, nr. 13, sector 2.
În motivare s-a reținut că urmare a adoptării HG nr.520/2013, DGRFP Ploiești este structura cu personalitate juridică ierarhic superioară AFP L.-Gară, actualmente Serviciul Fiscal Orășenesc L.-Gară. De asemenea s-a reținut că reclamanta-contestatoare și-a schimbat sediul în mun. București, sector 3, astfel că, în vederea asigurării opozabilității, se impune introducerea în cauza a organului fiscal cu personalitate juridică de la sediul fiscal actual al contestatoarei.
În cauză instanța a administrat la solicitarea contestatoarei proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus, în copie certificată:somația nr. 51/_ /8792, titlul executoriu nr.9855/29.03.2013, extras cont din 25.03.2013, contestația formulată în dosarul nr._ *, sentința civilă nr.964/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași, decizia civilă nr. 9/10.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința civilă nr.1519/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ *.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin somația nr. 51/_ /8792/ 29.03.2013 emisă de A.F.P. L. Gara în baza titlului executoriu nr.9855/29.03.2013, se punea în vedere contestatoarei că în termen de 15 zile să achite suma de 1.334 lei, reprezentând obligații fiscale scadente constând în: impozit pe veniturile din salarii - 436 lei, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator - 668 lei, contribuția de asigurări pentru accidente și boli profesionale datorată de angajator - 12 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj datorata de angajator -16 lei, contribuția angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale-8 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate datorata de angajator-167 lei, contribuții pentru concedii si indemnizații de la persoane juridice sau fizice-27 lei.
Conform actelor din dosarul de executare silită obligațiile fiscale de mai sus reprezentau impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile aferente lunii februarie 2013, calculate în baza declarațiilor 100 și 112 date de contestatoare.
Deși contestatoare a achitat sumele stabilite conform celor de mai sus, astfel cum reiese din extrasul de cont din 25.03.2013 depus la fila 33 dosar, plățile curente au fost reținute de organul fiscal în contul debitelor mai vechi ale contestatoarei, rezultate din decizia de impunere nr.94/04.05.2009.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 29.01.2010 sub nr._, contestatoare a solicitat anularea deciziei nr. 5703/29.05.2009 privind TVA respinsă la rambursare, anularea deciziei de impunere nr. 94/04.05.2009 și obligarea AFP la recunoașterea caracterului deductibil al sumei de 338.476 lei, reprezentând TVA.
Prin sentința civilă nr. 964/20.04.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Orașului L. Gară și Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași.
Prin decizia civilă nr. 9/10.01.2011 Curtea de Apel București – Secția C. administrativ și fiscal a admis recursul formulat de contestatoarea ., împotriva sentinței civile nr. 964/20.04.2010, pronunțată de Tribunalul Călărași, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre judecare pe fond aceleiași instanțe.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ * (versionat), iar prin sentința civilă nr. 1519/24.10.2013 pronunțată de această instanță s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, s-a dispune anularea parțială a Raportului de Inspecție Fiscală încheiat la data de 4.05.2009 de fosta Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași - Serviciul de Inspecție fiscală 1, anularea parțială a deciziei nr. 5703/29.05.2009 emisă de fosta Administrație a Finanțelor Publice a Orașului L. Gară, anularea parțială a deciziei nr. 94/4.05.2009 emisă de fosta Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași și au fost obligate pârâtele din acel dosar să recunoască caracterul deductibil al sumei de 36.264 lei și să ramburseze contestatoarei această sumă cu titlu de TVA.
Prin decizia nr.4150/23.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1519/24.10.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași.
În motivarea sentinței civile nr.1519/24.10.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași s-a reținut că prin decizia de impunere nr. 94/04.05.2009 emisă de fosta DGFP Călărași s-au stabilit în sarcina contestatoarei . obligații fiscale suplimentare la plată- 449.783 reprezentând TVA și impozit pe profit în sumă de 58.347 lei din care au rămas de plată următoarele sume: impozit pe profit în sumă de 58.347 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 759 lei și TVA în sumă de 111.307 lei și majorări de întârziere în sumă de 3456 lei.
Tribunalul a mai reținut că organul fiscal a constatat că reclamanta-contestatoare a dedus eronat TVA în sumă totală de 449.783 lei, astfel: suma de 222.010 lei reprezentând TVA ce provine din facturi (aflate in anexa 1A a RIF)ce au adrese incomplete, Cod fiscal eronat, cod fiscal lipsă, adresă lipsă, adresă eronată; suma de 141.761 lei reprezentând TVA ce provine din facturi (aflate in anexa 1B a RIF)pe care era înscrisă la denumirea produselor sau serviciilor numai contravaloare comision, contravaloarea prestări servicii, contravaloare servicii de consultanță și management, fără a se justifica destinația acestora în folosul operațiunilor sale taxabile; suma de 976 lei, reprezentând TVA aferent facturilor din anexa 1C a RIF, dedus de pe bonuri fiscale de achiziție motorină, care nu aparțineau societății, precum și documente lipsă din dosar, fără a se justifica utilizarea acestora în folosul operațiunilor sale taxabile;suma de 78.252 lei reprezentând TVA care provine de pe o factură(aflată in anexa 1D a RIF) care are înscris pe ea contravaloare pachet active conform anexei; suma de 974 lei, reprezentând TVA, aferentă facturilor fiscale cuprinse în anexa nr. 1 AB a RIF, facturile cu adresa incompletă, eronată; suma de 5810 lei reprezentând TVA, aferentă facturilor fiscale cuprinse în Anexa nr. 1 BA a RIF, facturile fiscale având înscrise la rubrica „denumirea produselor sau a serviciilor” numai contravaloare comision, contravaloare prestări servicii, contravaloare servicii de consultanță și management, etc, fără a putea justifica destinația acestora în folosul operațiunilor sale taxabile.
Tribunalul, făcând o analiză punctuală a fiecărei categorii de facturi mai sus enunțate a considerat pe de o parte că în mod corect organul fiscal a exclus de la deducere sumele de 222.010 lei, 976 lei, 78.252 lei și 974 lei, pe de altă parte că deciziile emise de organul fiscal sunt parțial nelegale, în ceea privește sumele de 141.761 lei și 5810 lei.
Astfel tribunalul a considerat neîntemeiată acțiunea contestatoarei formulată pentru TVA în sumă de 302.212 lei exclusă de la deducere. În schimb a recunoscut caracterul deductibil al sumei de 36.264 lei cu titlu de TVA, provenit din 141.761 lei TVA de dedus plus 5810 lei TVA de dedus, conform celor arătate mai sus, minus 111.307 TVA de plată la sfârșitul perioadei stabilite în RIF, cu consecința scoaterii din evidențele fiscale a acestei sume (de 36.264 lei) – stabilită ca bază suplimentară de impozitare și a impozitului aferent, precum și a majorărilor de întârziere calculate.
Instanța mai reține că potrivit art.115 alin.1 din C.pr fiscală (OG nr.92/2003 in varianta in vigoare la data demarării executării silite în dosarul de executare ce face obiectul cauzei)„dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine(…) b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1).
Întrucât din situația de fapt reținută mai sus rezultă că tribunalul –completul specializat de contencios administrativ și fiscal a confirmat într-o mare proporție debitele vechi ale contestatoarei, rezultate din decizia de impunere nr. 94/04.05.2009, instanța apreciază că în speță în mod corect organul fiscal a reținut sumele plătite de contestatoare cu titlu de datorii curente, aferente lunii februarie 2013, în contul debitelor vechi, mai sus menționate, făcând aplicarea art.115 C.pr fiscală. Astfel obligațiile fiscale reprezentând impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile aferente lunii februarie 2013 au rămas neachitate și in mod corect la data scadenței acestora s-a demarat executarea silită în dosarul de executare nr._/51/_ /8792, prin emiterea titlului executoriu nr.9855/29.03.2013 și a somației din 29.03.2013.
Pentru considerentele mai sus expuse, in baza art.172-173 C.pr fiscală (OG nr.92/2003), instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. Eviva Hidro SRL, cu sediul social în mun.București, ..12 și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat R. C., in mun. București, ..21A, .,., sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, jud.Prahova și cu intervenienta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în mun. București, . Gerota, nr. 13, sector 2.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi – 21.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. M. D. V.
Red.S.A.M.
Tehnored SAM &C.B.
Exp.5/12.02.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Fond funciar. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA → |
|---|
