Fond funciar. Sentința nr. 122/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 122/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1197/249/2010*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.122
Ședința publică de la 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. R. și pe pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași și C. Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Belciugatele, având ca obiect fond funciar – plângere hot. CJ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.02.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr._ 26.07.2010 reclamanta E. R., cu domiciliul în mun. București, ., sector 2, a solicitat pe calea plângerii formulate în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CĂLĂRAȘI desființarea în parte a hotărârii nr.537/23.06.2010 a Comisiei Județene, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,14 ha pe vechiul amplasament și obligarea pârâtei să soluționeze cererea privind terenul în suprafață de 0,16 ha tot pe vechiul amplasament.
În motivarea acțiunii, se arată că în anul 1991 reclamanta s-a adresat Comisiei Județene pentru restituirea dreptului de proprietate ce a aparținut părinților săi, fiindu-i restituit mai puțin teren decât ar fi trebuit.
Se menționează de asemenea că unul dintre terenurile proprietatea familiei reclamantei, în suprafață de 1 ha, aflat în imediata apropiere a satului, pe care reclamanta l-a folosit împreună cu mama sa chiar și în perioada comunistă cu permisiunea CAP, nu a fost restituit în totalitate pe vechiul amplasament.
De asemenea se precizează că Primăria Belciugatele a profitat la data respectivă de o dispoziție legală permisivă, fostul art. 13 din Legea 18/1991 și a restituit moștenitorilor pe vechiul amplasament numai 7000 mp, restul de 3000 mp lângă șoseaua asfaltată, păstrându-i pentru rezerva primăriei.Prin art.2 din Legea nr.1/2000, legea a fost schimbată, dispoziția favorabilă a primăriei fiind înlăturată, stabilindu-se obligația restituirii terenurilor pe vechiul amplasament.
Astfel, în baza acestei noi dispoziții legale și a modificărilor ulterioare introduse prin Legea 247/2005, reclamanta, la data de 24.09.2005, a formulat cerere la Primăria Belciugatele solicitând să-i fie restituit pe vechiul amplasament terenul de 3000 mp, mărginit de: șoseaua M. – Hagiești, ieșirea înspre Hagiești, între fostele proprietăți ale defuncților M. D. și Biliroi T..
De asemenea se arată că verificându-se scriptele Primăriei s-a constatat că exista și un rest de teren de 0,14 ha ce a aparținut tatălui reclamantei, pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate, urmând ca, pentru diferența de 0,16 ha să opereze un eventual schimb, Primăria să-i restituie reclamantei terenul său pe vechiul amplasament și să-și rețină aceeași suprafață de teren pentru care i-a reconstituit dreptul de proprietate în anul 1991 în altă . arată că primul motiv de nelegalitate al Hotărârii Comisie Județene este acela că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,14 ha pe vechiul amplasament, iar al doilea că cererea sa nu a fost soluționată în întregime, cu privire la întreaga suprafață de 3000 mp.
În drept se invocă Legea 18/1991, art.2 din Legea 1/2000, Legea 247/2005, Legea 67/2010.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La cerere reclamanta a atașat în xerocopie următoarele acte: Hotărârea Comisiei Județene nr.537/23.06.2010.
La data de 05.01.2011, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă și a COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BELCIUGATELE, cu precizarea că motivele de fapt și de drept ale cererii inițiale, criticile formulate, precum și probatoriile solicitate prin cererea introductivă rămân neschimbate.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare la cererea principală, astfel cum a fost precizată.
În primul ciclu procesual s-a administrat proba cu înscrisuri, in cadrul căreia s-au depus, in copie: titlul de proprietate_/15.09.1998, emis de CJPSDPAT Călărași, act de vânzare-cumpărare, adrese emise de Primăria Belciugatele, dovada de trimitere a cererii recomandate către Primăria Belciugatele la data de 24 septembrie 2005, proces-verbal nr.911/22.03.2010 întocmit de CSDPT Belciugatele, hotărârea nr.4/22.03.2010 emisă de CSDPT Belciugatele, cererea înregistrată sub nr. 230/30.09.2005, extras registru agricol anii 1959-1963, adresele nr.4505/04.01.2011 și nr.311/28.02.2011 emise de CSDPT Belciugatele .
Prin sentința civilă nr.111/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria L.-Gară, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței menționate a formulat reclamanta recurs. Criticile su fost expuse in 6 puncte, primele trei fiind critici de nelegalitate, iar celelate trei privind temeinicia hotărârii. În ultimele trei critici reclamanta a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000, în condițiile în care nu s-a făcut dovada în cauză că terenul proprietatea părinților săi a fost atribuit altei/altor persoane, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probatorii a căror administrare ar fi fost hotărâtoare pentru soluționarea legală a pricinii, deoarece a solicitat în cadrul probei cu înscrisuri să dispună pârâtelor să depună la dosar documentele care au stat la baza emiterii hotărârii criticate, care ar fi trebuit să îi fie comunicate, precum și faptul că instanța de fond s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut prin plângerea formulată, în sensul că a solicitat să se constate că pârâtele nu s-au pronunțat pe cererea sa privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, iar capătul de cerere vizând dreptul său de proprietate pentru suprafața de 0,16 ha a fost respins de instanță fără să motiveze soluția.
Judecata cauzei în primul ciclu procesual a fost suspendată în baza art.242 alin.1, pct.2 VC.pr civ în intervalul 03.11._10
Prin decizia nr.268/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a admis recursul declarat de reclamanta E. R. împotriva sentinței civile nr.111/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria L. Gară, s-a casat în tot sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei s-au reținut că pertinente primele trei critici din cererea de recurs și s-a reținut că instanța de fond nu a nerespectat dreptul la apărare al reclamantei, prin faptul că la ultimul termen a fost respinsă cererea de amânare pentru a lua la cunoștință de conținutul relațiilor depuse la dosar de pârâta C. L. de Fond Funciar Belciugatele, deși nu putea să își formuleze apărările pe fond în lipsa consultării lor. S-a prevăzut de asemenea în considerentele deciziei ca la rejudecarea pricinii pe fond să fie avute în vedere de instanța de fond și celelalte critici care nu au fost analizate de tribunal.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei L.-Gară la data 11.05.2012, sub nr. nr._ .
La data de 11.01.2015 reclamanta a formulat „cerere suplimentara incidentala”, calificată de instanță ca fiind cerere completatoare prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauza sa fie obligate cele doua parate, in plus, sa recunoască si sa respecte amplasamentul terenului de 7000 mp, așa cum acest amplasament rezulta din suplimentul la expertiza întocmit de domnul expert în prezenta cauza.
În motivare a arătat că pentru terenul de 7000 mp exista titlu emis, iar amplasamentul acestui teren este în realitate mijlocul de determinare a amplasamentului terenului solicitat in 2005, pe vechiul amplasament, ce formează obiectul prezentei cauze.
S-a mai menționat că desfășurarea expertizei si activitățile ulterioare ale paratelor au evidențiat o atitudine neașteptata si imprevizibila de nerecunoaștere in scripte a amplasamentului terenului de 7000 mp pentru care exista deja titlu de proprietate, depus in copie ca proba la dosar. Asupra acestui teren, se menționează, așa cum s-a constatat si prin expertiza tehnica, se exercita posesia încă din 1991, de la punerea in posesie la prima aplicare a Legii 18/1991, atât personal, de către reclamantă, prin cultivarea si exploatarea unei plantații de vie, cât si prin intermediul asociației de proprietari agricoli, pentru restul terenului.
Reclamanta mai arată că în fapt proprietatea si posesia sa nu au fost niciodată tulburate de nimeni si nimic, iar amplasamentul este extrem de ușor de determinat, întrucât terenul se învecinează la sud cu ultima casa si proprietate din intravilanul satului M., proprietatea lui M. D. (zis M. Ț.). Proprietatea lui M. D. este menționata pe titlul de proprietate ca vecinătate la sud a terenului pentru care deja s-a reconstituit dreptul de proprietate. Proprietatea lui M. D., la granița terenului familiei reclamantei, se arată,este acolo azi, a fost acolo cu prilejul efectuării expertizei dispuse in prezentul dosar, a fost acolo când s-a efectuat prima punere in posesie in baza Legii 18/1991, fiind trecuta ca vecinătate in titlul de proprietate si a fost acolo cu câțiva ani înainte de colectivizare, când terenul familiei a fost preluat abuziv de către stat.Proprietatea lui M. D. este prin urmare un reper fix, ce nu avea si nu are cum sa fie ignorat.
Se menționează totodată că raportul de expertiza și, în special suplimentul acestuia, au identificat corect si cu ușurința amplasamentul terenului de 7000 mp pentru care deja exista titlu de proprietate.Cu toate acestea anumite acte ale celor doua parate, transmise instanței, creează impresia ca paratele nu recunosc acest amplasament si ca susțin ca nu îl cunosc.
Consideră că trebuie sa se aibă in vedere faptul ca pârâtele nu sunt terți fata de titlul de proprietate, ele sunt organe abilitate de lege care au reconstituit dreptul de proprietate consfințit prin titlul emis, efectiv au măsurat, pus in posesie si au aprobat aceste activități ce au dus la emiterea titlului de proprietate.
Ca urmare, daca nu își recunosc si nu respecta scriptic propriile activități anterioare, ele trebuie sa fie obligate sa o facă, cu atât mai mult cu cat in fapt nimeni, nici paratele si nici un alt terț, niciodată nu a contestat proprietatea sau posesia exercitate in temeiul titlului de proprietate deținut.
In drept își întemeiază cererea pe art. 1513 si urm. din Noul Cod Civil.
În dovedire a arătat că prezenta cerere nu necesita alte probatorii decât cele propuse inițial, adică proba cu înscrisuri, expertiza - care a fost deja efectuata in contradictoriu cu paratele si a relevat situația deficitara, precum si martori.
La data de 02.02.2015, pârâta C. Locala Belciugatele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a formulat întâmpinare la cerere completatoare solicitând respingerea acesteia ca fiind netemeinică.
În motivare a arătat că în urma cererilor formulate la apariția legii fondului funciar nr. 18/1991 s-a emis titlul de proprietate nr._/15.09.1998 de CJSDPPAT Călărași prin care s-a reconstituit suprafața de 8,7100 ha din care 1700 m.p teren intravilan, situat în satul M., . numiților P. D., E. R., G. R. si P. C., de pe urma defunctului P. D..
Se mai menționează, potrivit registrului agricol din anii 1959-1961, P. D., tatăl reclamantei a figurat în registru cu suprafața de 11,85 ha, din care 3 ha au fost trecute la partida fiului său P. I. în anul 1960. Prin urmare suprafața deținută de tatăl reclamantei este de 8,85 ha in 1960.
Mai precizează că, prin cererea înregistrată sub nr. 230 din 30.09.2005 reclamanta a solicitat restituirea terenului de 1400 m. p și restituirea terenului de 3000 m. p pe vechiul amplasament lângă șoseaua Hagiești și până la terenul de 7000 m. p restituit deja. Arată că prin Hotărârea nr. 537/23.06.2010 C. Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a admis propunerea Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Belciugatele și a dispus înscrierea reclamantei în Anexa 3 cu suprafața de 1400 m.p teren extravilan.
Astfel, se menționează, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate de la autorul său P. D. pentru suprafața de 8,85 ha ce o deținea autorul sau P. D. conform registrului agricol din anul 1959-1960, anul intrării in CAP M., registru agricol după care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate la Unitatea Administrativ Teritoriala .> Iar în ceea ce privește solicitarea reclamantei de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha pe vechiul amplasament, susține că această solicitare nu mai putea fi soluționată favorabil întrucât conform Legii 18/1991 nu se preciza reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și comisia de la vremea respectiva a făcut punerea în posesie în mod aleatoriu altor cetățeni îndreptățiți pe amplasamentul solicitat mult mai târziu de către reclamanta, iar in conformitate cu prevederile art. 2 alin 1 din Legea 1/200 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament dacă acesta nu a fost atribuit legal altor persoane. Or, se arată, în cazul de față persoanele validate și puse în posesie pe acest amplasament au fost validate legal fiind îndreptățite să primească terenurile solicitate.
În ceea ce privește suprafața de teren de 7000 m pe care reclamanta o are trecută în tarlaua 23/5 . titlului de proprietate nr._/15.07.1998 menționează că în tarlaua respectivă care are o suprafață totală de 20,6778 ha s-au scris mai multe titluri de proprietate decât încăpeau care însumează o suprafață de 29 ha din această cauză urmând să fie mutate în altă . la dispoziția comisiei locale un număr de 7 suprafețe de teren care nu mai încap în tarlaua respectivă printre care și suprafața reclamantei E. R., după cum urmează: moștenitorii lui G. C. - cu suprafața de 0,58 ha; G. T. M.- cu suprafața de 0,5 ha; M. N D.- cu suprafața de 0,5 ha; C. G.- cu suprafața de 0,5 ha; Moștenitorii lui G. E. - cu suprafața de 0,5 ha; N. V.- cu suprafața de 0,5 ha ; moștenitorii lui P. D.(E. R.) - cu suprafața de 0,70 ha.
Mai arată că faptul menționat mai sus, conform căruia în tarlaua respectivă se suprapun suprafețe din mai multe titluri de proprietate este certificată și de expertiza dispusă în dosarul cauzei.
Pârâta învederează că este dispusă să atribuie reclamantei, într-o . 24, 24/1 sau tarlaua 21/2, unde există teren la dispoziția Comisiei Locale, suprafața de 7000 m.p cu care figurează în titlul de proprietate nr._/15.07.1998, precum și suprafața de 1400 m.p care este validată conform Hotărârii Comisiei Județene nr. 537/23 iunie 2010.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 din NCPC.
În al doilea ciclu procesual instanța a administrat proba cu înscrisuri (în cadrul căreia s-au mai depus T.P nr.9922/18.04.1995 titular Biriloi D., T.P. nr.9863/20.03.1995- titular Ș. E I., act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/ 18.05.1926 de TRIBUNALUL Ilfov, secția notariat, adresa nr.3444/22.07.2013 emisă de Primăria . amplasament pt. terenul cu nr. cadaral 1249/2, adresa nr. 4404/27.09.2013 emisă de Primăria . de punere in posesie nr.2803/03.07.2009, nr.2132/18.05.2009, plan parcelar al T.23/7 vizat de primar, plan parcelar al T.23/5 vizat de primar, hotărârea nr.29/16.07.2009 emisă de Consiliul local belciugatele și anexa 1 la hotărârea, hotărârea nr.7/27.03.2008 emisă de Consiliul local belciugatele și anexa 1 la aceasta, hotărârea nr.5/11.01.2010 emisă de Consiliul local belciugatele și anexa la aceasta, plan parcelar al T.23/1, T23/2, T.23/3 și T23/5 vizat de primar, plan parcelar al T.23/7 vizat de primar) proba cu expertiză tehnică topografică, fiind întocmit raportul refăcut (filele 137-153), primul fiind anulat, precum și raportul suplimentar (filele 246-250) de către expert M. C. și proba testimonială, fiind audiat martorul N. A..
Judecata cauzei a fost suspendată în baza art.242 pct.2 VCpr civ în intervalele 07.05._13 și 08.10.2013 – 22.10.2014(ultima cerere de repunere pe rol fiind formulată de reclamantă la 06.10.2014, înainte de împlinirea termenului de perimare, al cărui curs l-a întrerupt).
În ședința publică din 03.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității capătului de cerere completatoare, întemeiată pe dispozițiile art.111 V.C.pr.civ. conform cărora cererea în constatare trebuie să se refere la un drept, iar nu la o situație de fapt și a dispus unirea cu fondul a acestei excepții.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Urmare a cererilor formulate în temeiul Lg nr.18/1991 s-a emis titlul de proprietate nr._/15.09.1998 de către pârâta CJSDPT Călărași prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 8,7100 ha (având următoarea structură: 7.000 m.p. arabil extravilan situat in T.23/5, P 30/1; 8.400 m.p. arabil extravilan situat in T.45/1, P 4; 1700m.p. intravilan arabil, T.4, P.63) situat în satul M., . lui P. D., E. R., G. R. și P. C., de pe urma defunctului P. D..
Potrivit registrului agricol din anii 1959-1961, P. D., tatăl reclamantei a figurat în registru cu suprafața de 11,85 ha, din care 3 ha au fost trecute la partida fiului său P. I. în anul 1960.
Prin cererile inregistrate sub nr.230 din 30.09.2005 reclamanta a solicitat restituirea restului de 3.000 m.p. teren pe vechiul amplasament, începând de la șosea și până la terenul de 7.000 m.p.ce a fost restituit in urma cererii din 1991 (cererea tehnoredactată –fila 22 dosar), respectiv restituirea suprafeței de 1400m.p. teren ce a aparținut părinților săi și schimbarea amplasamentului de 3.000m.p. pe vechiul amplamanet lângă soseaua M.-Hagiești (cererea olografă –fila 2 dosar)
În motivare s-a arătat că în anul 1991 s-a refuzat restituirea pe vechiul amplasament lângă soșeau M.- Hagiești, între fostele proprietăți ale defuncților M. D. și Biliroi T..
Prin hotărârea nr.4/22.03.2010 pârâta C. L. Belciugatele a admis în parte cererea reclamantei și a propus Comisiei Județene reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1400 mp și înscrierea în Anexa 3 a reclamantei, de la autor P. D..
Prin hotărârea nr.537/23.06.2010 pârâta C. Județeană Călărași a admis propunerea Comisiei Locale și a dispus înscrierea reclamantei în Anexa 3 cu suprafața de 1400 mp teren arabil extravilan.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere completatoare, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Conform art.111 VCpr civ „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept”
Prin urmarea dispoziția mai sus menționată nu poate fi folosită pentru constatarea unei situații de fapt.
Cum prin cererea completatoare reclamanta a investit instanța cu un capăt de cerere constând in obligarea pârâtelor la recunoașterea vechiului amplasament al terenului deținut de părinții săi, deci a unei împrejurări de fapt, aceasta este inadmisibilă conform dispozițiilor mai sus expuse.
Pe fond, în ceea ce privește cererea principală având ca obiect plângerea formulate de reclamantă împotriva HCJ nr.537/23.06.2010, se impune în prealabil a se reține că reclamanta nu contestă faptul că era îndreptățită la reconstituirea de pe urma autorului său doar la o diferență de 1.400 m.p., așa cum rezultă din scăderea din suprafața cu care autorul său figura în registrul agricol din anul 1960 (după înstrăinarea către P. I. a suprafetei de 3 ha) de 8,85 ha, a suprafeței reconstituite prin emiterea T.P. nr._/15.09.1998 de 8,71 ha.
Reclamanta precizează însă că părinții săi au deținut suprafața de 1 ha, conform actului de vânzare din 1926, învecinată cu șoseaua comunală, cu Biliroi I. și A. M.. Mai arată că suprafata de 7.000 m.p. situată în tralaua 23/5, . în T.P. nr._/15.09.1998) a fost reconstituită pe vechiul amplamasament al terenului din actul de vânzare din 1926 și solicită ca diferența nereconstituită de 1400 m.p., precum și alți 1600 m., care au fost deja reconstituiți, dar nu pe vechiul amplasament, să fie localizați in continuarea terenului de 7.000 m.p..
Astfel reclamanta consideră că pe de o parte pârâtele nu au dispus ca reconstituirea asupra diferentei de 1.400m.p. sa se facă pe vechiul amplasament întrucât s-a menționat că acesta este arabil extravilan, iar în present amplasamentul vechi, rezultat din actul de vânzare din anul 1926 este localizat in intravilan, pe de altă parte că pârâtele nu s-au pronunțat asupra schimbării amplasamentului unei suprafete de 1.600m.p., astfel incât sa se reconstituite integral vechiul amplasament.
In ceea ce privește schimbarea amplasamentului unei suprafețe de 1.600 m.p., deși pârâtele nu s-au pronunțat asupra acestei solicitări, instanța constată că cererea reclamantei sub acest aspect nu putea fi soluționată favorabil atâta timp cât la data formulării acesteia era deja emis T.P. nr._/15.09.1998, în care era inclusă și această suprafață. Or schimbarea amplasamentului unei suprafațe de teren menționate in titlu nu se poate face pe calea cererii de reconstituire și mai departe calea plângerii împotriva hotărârii Comisiei Județene prin care s-a soluționat cererea de reconstituire, ci este necesar ca instanța să fie învestită cu o cerere în modificarea titlului de proprietate conform art.58 din Lg nr.18/1991, ceea ce nu este cazul în speță.
Referitor la reconstituirea pe vechiul amplasament a diferenței de 1.400 m.p., rămasă nerestituită, instanța reține incidența dispozițiilor art.2 alin.1 din Lg nr.1/2000 conform cărora “în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.”
Cu privire la situația de fapt instanța constată în primul rând că din actul de vânzare autentificat sub nr._/ 18.05.1926 de Tribunalul Ilfov, secția Notariat, rezultă că părinții reclamantei au cumpărat de la A. M. 500 de arii situați in . se invecinau la sud cu alt teren proprietatea cumpărătorilor, la est cu șoseaua comunală (referirea la șosea trebuie ințeleasă în raport cu realitățile istorice ale vremii, neexistând anterior anului 1930 drumuri modernizate-asfaltate) și la nord cu proprietatea lui I. Biliroi (“ la răsărit –șoseaua comunală, la apus M. N., la miazănoapte –I. Biliroi și la miazăzi - D. S. P.”). Din depoziția martorului N. A. reiese că părinții reclamantei dețineau circa 1 ha, situat chiar la marginea satului M., care se învecina cu proprietatea d-lui M., teren delimitat pe o latura de soseaua care duce spre Hagiești și pe altă latură cu drum. Conform aceluiași martor pe o parte din vechiul amplasament reclamanta a plantat vie după Revoluție.
Prin urmare suprafata de 1 ha teren deținut de părinții reclamantei alcătuia un singur corp de proprietate (fiind format ca urmare a alipirii suprafetei de 5.000 m.p. cumpărați de la A. M. la suprafata detinută anterior) corp de proprietate care era localizat la vest de șoseaua comunală (de la acea dată) spre Hagiești și care era situată în extravilanul localității, acest ultim aspect rezultând și din coroborarea cu înscrierile din registrul agricol din anii 1959-1961.
In al doilea rând din raportul de expertiză efectuat de expert M. C. rezultă că suprafața de 7000m.p. situată în tarlua 23/5, . reclamantei prin emiterea T.P. nr._/15.09.1998, face parte din vechiul amplasament al terenului de 1 ha deținut de părinții acesteia, iar diferența de 1400 m.p. la care este îndrepțățită nu poate fi reconstituită in tarlua 23/5 întrucât nu există nicio suprafață la dispoziția comisiei locale in această . din titlurile de proprietate emise cu privire la această . decât cea rezultată din măsurători existând astfel suprapuneri între titlurile deja emise). În acest sens s-a depus in copie titlul nr.9922/18.04.1995 titular Biriloi D., precum și planurile parcelare vizate de primar, in care sunt reprezentate grafic, pe plan, o parte din titlurile emise cu privire la T.23/5, iar altele sunt enumerate in tabelul anexa( a se vedea fila 225).
Sub acest aspect se impune a se menționa că, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă plângerea formulată de reclamantă împotriva HCJ nr.537/2010, susținerile pârâtei C. L. în sensul cele 7 suprafețe din tarlua 23/5, indicate punctual în intâmpinare, ce au făcut obiectul reconstiturii prin emiterea titlurilor in baza legilor fondului funciar (printre care și suprafata de 7.000 m.p reconstituită reclamantei) “urmează să fie mutate in altă . la dispoziția comisiei”, pe lângă faptul că exced obiectului cauzei, nu pot fi reținute atâta timp cât titlurile respective nu a făcut obiectul procedurii judiciare a modificării, ele atestând în continuare un drept de proprietate asupra unor terenuri situate în această . faptul că OCPI nu a recepționat planurile parcelare nu poate fi o justificare pentru a ignora drepturi de proprietate validate și recunoscute prin emiterea titlurilor de proprietate (printre care și cel al reclamantei asupra celor 7.000m.p.), cu atât mai mult cu cât înscrierea în cartea funciară nu avea în condițiile vechii legi civile, care guvernează aceste raporturi juridice, efect constitutive, astfel că susținerea reclamantei în sensul că planurile parcelare nevalidate trebuie eliminate din probatoriu nu poate fi reținută.
Dimpotriva din planurile parcelare în care o parte din titlurile de proprietate prin care s-au reconstituit drepturi de proprietate asupra unor suprafete din tarlaua 23/5 sunt reprezentate grafic, iar altele sunt menționate in tabelul anexă, fără a acorda vreo preferință vreuneia sau alteia din categoriile menționate, rezultă indubitabil că nu există disponibil de teren în această . de terenuri între titlurile deja emise. În consecință suplimentul la raportul de expertiză in care sunt eliminate din reprezentare toate titlurile de proprietate eliberate în T23/5 nu are o valoare utilă soluționării cauzei, sub acest aspect.
Reclamanta a mai suținut că diferența până la 1 ha din vechiul amplasment se află în T23/7, iar aceasta a fost reprezentată de expert, potrivit doleanțelor reclamantei, în suplimentul la raportul de expertiză.
Cu privire la aceste împrejurări instanța constătă că suținerile reclamantei (din care ar rezulta că suprafata de 1 ha ar fi împărțită în doua parcele una la vest de fostul drum communal spre Hagiesti și alta la est de acest drum ) nu se corelează cu mențiunile din actul de vânzare întocmit in anul 1926 și cu depoziția martorului N. A., conform cărora această suprafață alcătuia un corp unitar de proprietate situate la vest de soseaua comunală spre Hagiești.
Prin urmare nu se pot admite ca veridice în același timp susținerile conform cărora vechiul amplasament se regăsește în actuala . și in actuala T23/7 atâta timp cât cele doua tarlale sunt despărțite de fostul drum comunal spre Hagiești.
Cum însă probele sunt convergente in privința localizării vechiului amplasament în tarlaua T23/5(reclamanta exercitând și posesia asupra unei părți din acest vechi amplasament, cum rezultă din raportul de expertiză care a indentificat la fața locului o cultură de viță de vie aparținând acesteia), urmează a aprecia în principal drept nepertinente susținerile reclamantei in sensul că o parte din vechiul amplasament se află in T.23/7. In subsidiar instanța reține că oricum pe o parte din suprafata indicată de reclamantă în această . dreptul de proprietate in favoarea lui S. E. I., conform T.P. nr.9863/20.03.1995 (fila 29 dosar) drept întabulat, poprietatea având număr cadastral atribuit-_(conform raportului de expertiză), restul suprafeței (parcele 28 și 29) făcând obiectul Lg nr.15/2003, cererile persoanelor beneficiare ale loturilor mai sus menționate fiind aprobate prin H CL Belciugatele nr.29/2009 și H CL Belciugatele nr.5/2010 (a se vedea înscrisurile de la filele 191-195). Cum instanța nu a fost învestită a verifica in ce măsură proprietatea/folosința asupra acestor suprafețe a fost legal atribuită, urmează a reține că suprafața indicate de reclamantă in T.23/7 nu face parte din suprafața disponibilă, existentă la dispoziția Comisiei Locale Belciugatele pentru a face obiectul reconstituirii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată, cererea principală având ca obiect plângerea formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr.537/23.06.2010 emisă de C. Județeană Călărași, respectiv ca inadmisibilă, cererea completatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere completatoare.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea principală având ca obiect plângerea formulată de reclamanta E. R., cu domiciliul în mun.București, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. L. BELCIUGATELE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, împotriva hotărârii nr.537/23.06.2010 emisă de prima dintre pârâte
Respinge, ca inadmisibilă, cererea completatoare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi - 10.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. M. D. V.
Red.SAM
Tehnored SAM&DV
Ex.5/10.03.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Fond funciar. Sentința nr. 245/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA → |
|---|
