Fond funciar. Sentința nr. 84/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 84/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 800/249/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARĂ, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
…..
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.84
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. C.-E.
Pe rol, pronunțarea cauzei civile, având ca obiect „fond funciar – obligație emitere titlu de proprietate, despăgubiri”, acțiune formulată de reclamantele F. LĂMÂIȚA și A. A., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CĂLĂRAȘI - PRIN PREȘEDINTE I. G. și I. G. – prefect al jud. Călărași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 30.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față.
La data de 08.07.2014, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, acțiunea formulată de reclamantele F. LĂMÂIȚA, domiciliată în mun. G., .. 7, ., ., CNP_ și A. A., domiciliată în or. Focșani, ., ., CNP_, cu domiciliul procesual ales în mun. G., .. 2, .. 43, jud. G., au chemat în judecată pe I. G., în calitate de președinte al COMISIEI JUDEȚENE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CĂLĂRAȘI, cu sediul în cadrul Prefecturii Călărași, jud. Călărași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat: la plata sumei de 1000 lei pe zi de întârziere începând cu data introducerii acțiunii și până la executarea obligației din titlul executoriu, respectiv Decizia civilă nr.710/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, și la emiterea titlurilor de proprietate pe baza hotărârii de validare a comisiei județene.
În motivarea cererii, reclamantele arată că prin Decizia civilă nr. 710/2012 a Tribunalului Călărași, definitivă și irevocabilă la data de 29.01.2013 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 20,25 ha de la autorii D. N. și D. D., pe raza .. Călărași, sens în care C. Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a emis o hotărâre de propunere a reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv hotărârea nr. 1/12.02.2013, pe care a înaintat-o, cu adresa nr. 362/13.02.2013, pârâtului debitor, în calitate de președinte al Comisiei Județene Călărași ce ocupă și funcția de prefect al jud. Călărași.
Mai arată că, s-au comunicat pârâtului tabelului nominal și procesele- verbale de punere în posesie, acesta având obligația de a dispune emiterea titlurilor de proprietate.
În dovedirea cererii, reclamantele au solicitat probele cu înscrisuri.
Solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu disp. art. 411 al. 1 pct. 2 teza a II-a C.p.civ.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 905 al. 2 din C.proc.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Alăturat cererii, reclamantele au anexat în fotocopie următoarele acte: cărțile de identitate ale reclamantelor, Decizia civilă nr. 710/13.11.2012 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr._, Hotărârea nr. 1/12.02.2013 emisă de Primăria . nr. 362/13.02.2013, tabel nominal, procesul-verbal de punere în posesie nr. 456/05.03.2014, procesul-verbal de punere în posesie nr. 457/05.03.2014, procura specială autentificată sub nr.772/05. 03.2014, emisă de Societatea Profesională Notarială C.-G., procura specială autentificată sub nr. 27/07.01.2014, emisă de Societatea Profesională Notarială C.-G..
La solicitarea instanței, la data de 11.09.2014, reclamantele au depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare, prin care arată că înțeleg să se judece atât cu pârâtul-persoană fizică I. G. - prefect al județului Călărași, în calitate de Președinte al Comisiei Județene Călărași de aplicare a Fondului Funciar, care trebuie citat la Prefectura jud. Călărași cu sediul în .-11, cât și cu pârâta - persoană juridică, C. Județeană Călărași de aplicare a Fondului Funciar cu sediul în mun. Călărași, .-11.
Mai arată că temeiul de drept pe care își întemeiază primul capăt din cerere este art. 905 C.proc.civilă (fostul art. 580 indice 3 C.proc.civ.1865) și Legea nr. 18/1991republicată a Fondului Funciar în ceea ce privește al doilea capăt de cerere.
Se mai arată că cererea are două capete de cerere deoarece se refuză eliberarea titlurilor de proprietate conform hotărârii judecătorești respectiv Decizia civilă nr. 710/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
La data de 14.10.2014, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași - reprezentată legal prin Prefectul Județului Călărași - G. I., a formulat întâmpinare în cauză, solicitând admiterea excepțiilor invocate, respectiv a excepției lipsei calității procesuale pasive a Prefectului județului Călărași- G. lacob și a excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Prefectului județului Călărași- G. lacob, se arată că potrivit art.36 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, „ Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale ....comisia județeană emite titlurile de proprietate", condiții în care Prefectul județului Călărași- G. lacob nu poate avea calitate procesuală pasivă în această cauză.
În motivarea excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată, invocată potrivit art.7 alin. 10 raportat la art. 11 din Legea nr. 165/2013, se arată că Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată și completată, prevede la art. 11:„Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin.(1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru."
Apreciază că o astfel de acțiune poate fi formulată după data de 1 ianuarie 2016 și numai după trecerea acestui termen se pot solicita daune cominatorii.
Privitor la obligarea la plata de daune cominatorii se arată că instanța nu poate reține faptul că nu au fost respectate prevederile legale, astfel că nu există nicio culpă din partea Comisiei Județene de Fond Funciar Călărași.
Se mai arată că situația reclamantelor a fost prezentată Autorității Naționale pentru Restituirea proprietății pentru a comunica un punct de vedere unitar față de existența hotărârilor judecătorești și modul de punere în executare al acestora raportat la prevederile Legii nr.165/2013, răspunsul acesteia fiindu-le comunicat cu adresa nr. 2292/SPCI/20.08.2014 pe care o anexează.
În drept, invocă disp. art. 205-208C.pr.civ.
În dovedirea întâmpinării solicita proba cu acte.
Solicită soluționarea cererii și judecarea cauzei în lipsa conf. disp. art. 411 pct. 2 C. proc.civ.
Anexează întâmpinării în xerocopie adresa nr. 2292/SPCI/20.08.2014 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății.
Pârâtul I. G. - prefect al județului Călărași, în calitate de Președinte al Comisiei Județene Călărași de aplicare a Fondului Funciar, nu a formulat întâmpinare în cauză și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
În cauză instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisuri depuse la dosar.
La solicitarea instanței, cu adresa nr. 8765/08.01.2015, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași, a depus la dosar, prin registratura instanței, actele care au stat la baza Hotărârii Comisiei Locale de fond funciar D. V. nr. 1/12.02.2013, respectiv: adresa nr. 20/05.01.2015, Hotărârea nr.236/06.03.2013 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași privind validarea anexei 30 la . civilă nr. 710/13.11.2012 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr._, Hotărârea nr. 1/12.02.2013 emisă de Primăria . reclamantelor adresată Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 înregistrată sub nr. 253/31.01.2013, proces-verbal nr. 354/12.02.2013, tabel nominal, împuternicire avocațială nr._.
La termenul de judecată din 23.01.2015, în temeiul disp. art. 248 alin. 4 C.proc.civ., instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a Prefectului județului Călărași-G. I. și a excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată, invocate de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași, prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Văzând totodată și disp. art. 248 al. 2 C.proc.civ., ce prevăd că „În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare, în funcție de efectele pe care acestea le produc”, coroborate cu ordinea trasată de disp. art. 248 al. 1 C.p.c., după cum excepțiile sunt de procedură sau de fond, instanța, va soluționa mai întâi excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, (excepție de procedură, absolută și peremptorie), și ulterior excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului județului Călărași-G. I., care este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
În ceea ce privește excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, invocată de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neîntemiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 126 al. 1 din Constituția României, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Chiar dacă respectivul text se referă doar la instanțele judecătorești, nu toate pricinile civile sunt rezolvate în exclusivitate de acestea, existând și alte organe care, potrivit legii desfășoară o activitate jurisdicțională, din afara sistemului instanțelor judecătorești, astfel că autoritatea judecătorească nu are într-adevăr monopolul funcției de a judeca, unele cauze, fiind încredințate, prin lege altor jurisdicții.
Într-adevăr, atunci când o instanță judecătorească este sesizată cu o cerere de competența unei jurisdicții din afara sistemului instanțelor judecătorești, aceasta nu va putea soluționa respectiva cauză, deoarece s-ar încălca competența generală, cu consecința pronunțării unei hotărâri lovite de nulitate absolută.
Ori, în cauza de față, în raport de obiectul cererii, astfel cum acesta a fost precizat de reclamante, instanța apreciază că un astfel de litigiu este în competența generală de soluționare a instanțelor judecătorești, în considerarea și a disp. art. 94 pct. 4 C.proc.civ. rap. la art. 53 al. 2, art. 58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, din interpretarea coroborată a disp. art. 53, art. 58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991, instanța, vâzând și practica judiciară constantă sub acest aspect, reține că acțiunea prin care se solicită obligarea la eliberarea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, precum și obligarea la plata de penalități a persoanei responsabile, în condițiile art. 905 C.proc.civ., în cazul în care se refuză înmânarea titlului de proprietate, este de competența generală și materială a instanței, respectiv a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenurile care au făcut obiectul cererii de reconstituire.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus-expuse, instanța apreciază neîntemeiate și apărările pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași, invocate prin întâmpinare în susținerea excepției invocate, textele legale precizate de pârâtă, respectiv art. 7 rap. la art. 11 din Legea nr. 165/2013 nefiind incidente în cauză raportat la specificul și conținutul excepției de necompetență generală a instanțelor (astfel cum a fost evidențiat de instanță în considerentele anterior reținute), acestea putând servi eventual la fundamentarea în drept a excepției prematurității introducerii acțiunii, excepție care însă nu a fost invocată de pârâtă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului județului Călărași-G. I., invocată de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași prin întâmpinare, instanța o apreciază întemeiată, urmând a o admite și, pe cale de consecință, a respinge acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Prefectul județului Călărași-G. I., în calitate de președinte al Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părțile din proces și subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta a fost dedus judecății.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana chemată în judecată, respectiv pârâtul, și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin acțiunea de față, astfel cum a fost precizată, reclamantele au solicitat în contradictoriu atât cu pârâtul G. I., în calitate de președinte al Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călărași, cât și cu pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași, obligarea acestora la plata sumei de 1000 lei pe zi de întârziere începând cu data introducerii acțiunii și până la executarea obligației din titlul executoriu, respectiv Decizia civilă nr.710/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, și la emiterea titlurilor de proprietate pe baza hotărârii de validare a comisiei județene.
Instanța reține că potrivit art. 6 lit. f din H.G. nr. 890/2005, comisia județeană are, printre alte atribuții principale, și obligația de a emite titlurile de proprietate pentru cererile validate, prefectul fiind președintele comisiei județene (conform art. 4 al. 1 lit. a din H.G. nr. 890/2005), iar în raport de art. 36 al. 1 teza I din același act normativ, comisia județeană emite titlurile de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
Totodată, conform art. 64 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 76/2012, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul (alin. 1); dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități, în condițiile art. 905 din Codul procedură civilă (alin. 2).
Prin urmare, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, de motivele de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază și văzând textele de lege mai sus-redate, instanța apreciază că pârâtul - persoana fizică I. G., în calitate de președinte al Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași, neavând obligația de a emite titlul de proprietate, aceasta incumbând doar Comisiei județene (conform art. 6 lit. f și art. 36 din H.G. nr. 890/2005), și respectiv neputând fi obligat la plata de penalități, în acest sens putând fi obligat doar primarul (conform art. 64 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 76/2012), nu este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, astfel că nu poate avea nici calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia civilă nr. 710/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ (irevocabilă), s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra suprafeței totale de 20 ha și 2500 m.p. teren extravilan pe raza comunei D.-V., astfel: suprafața de 5 ha, de pe urma autorului D. N. și suprafața de 15 ha și 2500 mp.p. de pe urma autorului D. D..
La data de 31.01.2013, reclamantele au solicitat Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 punerea în aplicarea a Deciziei civile mai sus-menționate, cererea acestora fiind înregistrată sub nr. 253/31.01.2013.
În urma analizării cererii reclamantelor, C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor D.-V. a pronunțat hotărârea nr. 1/12.02.2013, propunând reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 20,25 ha teren arabil extravilan pe raza comunei D.-V., pe numele reclamantelor, astfel: suprafața de 5 ha, de pe urma autorului D. N. și suprafața de 15 ha și 2500 mp.p. de pe urma autorului D. D., propunerea Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor D.- V. fiind validată de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași prin Hotărârea nr. 236/06.03.2013.
Ulterior, în baza Hotărârii de validare nr. 236/06.03.2013 a pârâtei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași, conform proceselor-verbale de punere în posesie nr. 456/05.03.2014 și nr. 457/05.03.2014, reclamantele au fost puse în posesie asupra suprafeței totale de 20 ha și 2500 m.p. - teren arabil extravilan pe raza comunei D.-V., astfel: suprafața de 5 ha, de pe urma autorului D. N. și suprafața de 15 ha și 2500 mp.p. de pe urma autorului D. D..
Așa cum s-a reținut și mai sus, instanța constată că potrivit art. 6 lit. f rap. la art. 36 al. 1 teza I din H.G. nr. 890/2005, pârâtei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași, după punerea în posesie a reclamantelor, îi revenea astfel obligația de a emite titlurile de proprietate pentru cererile validate, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale.
Deși se invocă prin întâmpinare de către pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași că o astfel de acțiune ar fi putut fi formulată de reclamante abia după data de 01.01.2016, moment până la care, în raport de disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, nu i se poate reține pârâtei nicio culpă, deoarece obligația sa de a emite titlurile de proprietate reclamantelor trebuie îndeplinită până la data de 01.01.2016, instanța apreciază neîntemeiate aceste apărări, în cauză nefiind incidente disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, ci dispoz. art. 7 al. 2 din același act normativ, potrivit cărora dispoițiile alin. 1 al aceluiași articol, relative la suspendarea eliberării titlurilor de proprietate, nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Mai mult decât atât, aceeași concluzie se poate desprinde și din interpretarea logică, gramaticală, cât și sistematică a disp. art. 4 rap. la art.3 pct. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi....”, sensul atribuit noțiunilor de „cerere” și de „persoană care se consideră îndreptățită”, fiind acela prev. de art. 3 din același act normativ, respectiv prin „cerere” înțelegându-se „cererile.....aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor” (pct. 1), iar prin „persoană care se consideră îndreptățită” înțelegându-se „ persoana care a formulat și a depus, în termen legal, la entitățile învestite de lege, cereri din categoria celor prev. la pct. 1, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi” (pct. 2).
Mai mult decât atât, însăși denumirea actului normativ în discuție, respectiv Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, anticipează domeniul de aplicare al acestei legi.
Prin urmare, în cazul reclamantelor, nu poate fi vorba de o cerere depusă de persoane care se consideră îndreptățite la restituire și nesoluționată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dreptul reclamantelor la reconstituire asupra suprafeței totale de 20 ha și 2500 m.p. teren extravilan pe raza comunei D. – V., jud. Călărași, fiind în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat recunoscut de o instanță judecătorească, printr-o hotărâre judecătorească, respectiv prin Decizia civilă nr. 710/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ (irevocabilă), astfel că în privința dreptului lor de proprietate, reclamantele se află deja în posesia unui titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească al cărei dispozitiv trebuie cu necesitate respectat și pus în executare.
În ceea ce privește obligația autorităților de a executa ex officio hotărârile judecătorești, instanța mai reține și că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că noțiunea de „bunuri” poate acoperi atât bunurile actuale, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele, în baza cărora un reclamant poate pretinde să aibă cel puțin o speranță legitimă de a obține folosința efectivă a unui drept de proprietate (cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004), reamintind că, Convenția nu are drept scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii, ci ale celor concrete și efective (cauza Artico contra Italiei), subliniindu-se că din prevederile Legii nr. 18/1991, precum și din Regulamentul acesteia de aplicare, reiese că punerea efectivă a celui îndreptățit în posesia terenurior în cauză reprezintă o etapă prealabilă necesară emiterii și eliberării tilurilor de proprietate asupra respectivelor terenuri (cauza C. contra României, Hotărârea din 27.09.2007), fiind astfel aplicabile garanțiile art. 1 din protocolul nr. 1. În consecință, pentru a fi vorba de o punere în executare efectivă a unei hotărâri judecătorești, este necesară emiterea nu numai a procesului-verbal de punere în posesie, ci și a titlului de proprietate (cauza V. P. contra României, Hotărârea din 01.04.2008).
Curtea Europeană de la Strasbourg a statuat de asemenea, în jurisprudența sa, că în temeiul unei hotărâri judecătorești care îi stabilește reclamantului dreptul de proprietate, cele obligate să îl pună în posesie pe reclamant sunt autoritățile, obligația de a acționa incumbând autorităților și nu reclamantului. A-i cere reclamantului să facă alte demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unui repetitiv, și anume ca instanța să dispună încă o dată autorității administrative competente să execute o hotărâre judecătorească definitivă, ar fi prea oneros și nu ar corespunde cerințelor art. 35 al. 1 din Convenție (cauza S. P. contra României, mutatis mutandis cauza Jasiuniene contra Lituaniei).
Totodată, Curtea a aminitit în jurisprudența sa că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție protejează, în egală măsură și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți, astfel că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (cauza Hornsby contra Greciei, Hotărârea din 19.03.2007, cauza Burdov contra Rusiei, cauza Ruianu contra României, Hotărârrea din 17.06.2003). De asemenea, Curtea consideră că dreptul de acces la justiție nu este absolut și că reclamă prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, materie în care statele se bucură de o oarecare marjă de apreciere, însă limitele impuse de state nu trebuie să fie de natură a restrânge accesul oferit individului într-o asemenea manieră încât să aducă atingere chiar substanței dreptului. O astfel de limitare nu este conformă cu art. 6 paragr. 1 din Convenție decât în măsura în care ea vizează un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauza Prințul Hans A. al Liechtensteinului contra Germaniei).
Cum în prezenta cauză, reclamantele au fost doar puse în posesie asupra suprafeței totale recunoscute acestora printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, fără a li se asigura însă efectivitatea dreptului ce le-a fost recunoscut printr-un titlu executoriu, prin emiterea pe numele reclamantelor și a titlurilor de proprietate de către pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călărași, instanța apreciază că justificarea oferită de pârâtă relativ la întârzierea executării hotărârii (întemeiată pe disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, a căror incidență în prezenta cauză instanța nu a reținut-o pentru considerentele expuse mai sus) reprezintă în concret o limitare a accesului la justiție al reclamantelor, de natură a aduce atingere chiar substanței dreptului de proprietate al acestora, limitare incompatibilă, în opinia instanței, cu art. 6 paragraf. 1 din Convenție.
Prin urmare, în baza art. 58 din Legea nr. 18/1991, rap. la art. 6 lit. f și art. 36 al. 1 teza I din H.G. nr. 890/2005, instanța urmează a obligă pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași să emită reclamantelor titlurile de proprietate potrivit proceselor-verbale de punere în posesie nr. 456/05.03.2014 și nr. 457/05.03.2014, după cum urmează: pentru suprafața de 15 ha și 2500 m.p. - teren arabil extravilan, situată pe raza comunei D. – V., .. Călărași, în tarlalele nr. 120 și 145/1, parcelele nr. 6 și 3, cu vecinătățile înscrise în procesul-verbal de punere în posesie nr. 456/05.03.2014, și respectiv, pentru suprafața de 5 ha - teren arabil extravilan, situată pe raza comunei D. – V., .. Călărași, în tarlalele nr. 145 și 108, parcelele nr. 3/1 și 1, cu vecinătățile înscrise în procesul-verbal de punere în posesie nr. 457/05.03.2014.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului G. I. – în calitate de Președinte al Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași la plata către reclamante, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 1000 de lei pe zi de întârziere, începând cu data introducerii acțiunii și până la executarea obligației din Decizia Civilă nr. 710/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, prin cererea precizatoare, reclamantele au menționat că își întemeiează în drept capătul de cerere în discuție pe dispozițiile procedurale ale art. 905 C.proc.civ..
În lipsa indicării unui temei de drept material, substanțial, altul decât art. 64 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 76/2012, care face trimitere la dispozițiile art. 905 C.proc.civ., instanța urmează a avea învedere, raportat și la obiectul cauzei, sub aspectul dreptului material, aceste din urmă dispoziții legale.
Ori, potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 76/2012, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul (alin. 1); dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități, în condițiile art. 905 din Codul procedură civilă (alin. 2).
Din analizarea art. 64 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 76/2012, instanța constată, pe de o parte că, în temeiul acestui text de lege, obligarea la plata de penalități poate interveni doar în ipoteza admiterii plângerii împotriva refuzului de către comisia locală de a înmâna titlul de proprietate deja emis de comisia județeană ori de a pune efectiv în posesie persoana îndreptățită, iar pe de altă parte că, titularul obligației de plată a penalităților nu poate fi decât primarul, și deci nu comisia județeană de fond funciar ori prefectul.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază neîntemeiat și acest din urmă capăt de cerere, astfel cum a fost precizat, urmând, în baza art. 58 rap. la art. 64 din Legea nr. 18/1991, a-l respinge.
Urmează a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței generale a instanței invocată prin întâmpinare de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I. – Prefectul jud. Călărași, invocată prin întâmpinare de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași.
Respinge acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantele F. LĂMÂIȚA, domiciliată în mun. G., .. 7, ., ., CNP_ și A. A., domiciliată în or. Focșani, ., ., CNP_, cu domiciliul procesual ales în mun. G., .. 2, .. 43, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul G. I. – Prefectul jud. Călărași, cu sediul în cadrul Prefecturii Călărași din mun. Călărași, .-11, jud. Călărași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantele F. LĂMÂIȚA și A. A., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași cu sediul în cadrul Prefecturii Călărași din mun. Călărași, .-11, jud. Călărași.
Obligă pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași să emită reclamantelor titlurile de proprietate potrivit proceselor-verbale de punere în posesie nr. 456/05.03.2014 și nr. 457/05.03.2014, după cum urmează: pentru suprafața de 15 ha și 2500 m.p. - teren arabil extravilan, situată pe raza comunei D. – V., .. Călărași, în tarlalele nr. 120 și 145/1, parcelele nr. 6 și 3, cu vecinătățile înscrise în procesul-verbal de punere în posesie nr. 456/05.03.2014, și respectiv, pentru suprafața de 5 ha - teren arabil extravilan, situată pe raza comunei D. – V., .. Călărași, în tarlalele nr. 145 și 108, parcelele nr. 3/1 și 1, cu vecinătățile înscrise în procesul-verbal de punere în posesie nr. 457/05.03.2014.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului G. I. – în calitate de Președinte al Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași la plata către reclamante, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 1000 de lei pe zi de întârziere, începând cu data introducerii acțiunii și până la executarea obligației din Decizia Civilă nr. 710/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C.-E. I. V.
Red. – G.C.E./Dac. –PMM, CB
Ex. 6/26.02.2015
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA L.-GARĂ, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
MINUTA
30.01.2015
Respinge excepția necompetenței generale a instanței invocată prin întâmpinare de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. I. – Prefectul jud. Călărași, invocată prin întâmpinare de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași.
Respinge acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantele F. LĂMÂIȚA, domiciliată în mun. G., .. 7, ., CNP_ și A. A., domiciliată în or. Focșani, ., ., jud. V., CNP_, cu domiciliul procesual ales în mun. G., .. 2, .. 43, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul G. I. – Prefectul jud. Călărași, cu sediul în cadrul Prefecturii Călărași din mun. Călărași, .-11, jud. Călărași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantele F. LĂMÂIȚA și A. A., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași cu sediul în cadrul Prefecturii Călărași din mun. Călărași, .-11, jud. Călărași.
Obligă pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași să emită reclamantelor titlurile de proprietate potrivit proceselor-verbale de punere în posesie nr. 456/05.03.2014 și nr. 457/05.03.2014, după cum urmează: pentru suprafața de 15 ha și 2500 m.p. - teren arabil extravilan, situată pe raza comunei D. – V., .. Călărași, în tarlalele nr. 120 și 145/1, parcelele nr. 6 și 3, cu vecinătățile înscrise în procesul-verbal de punere în posesie nr. 456/05.03.2014, și respectiv, pentru suprafața de 5 ha - teren arabil extravilan, situată pe raza comunei D. – V., .. Călărași, în tarlalele nr. 145 și 108, parcelele nr. 3/1 și 1, cu vecinătățile înscrise în procesul-verbal de punere în posesie nr. 457/05.03.2014.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului G. I. – în calitate de Președinte al Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași la plata către reclamante, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 1000 de lei pe zi de întârziere, începând cu data introducerii acțiunii și până la executarea obligației din Decizia Civilă nr. 710/13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2015.... → |
|---|
