Plângere contravenţională. Sentința nr. 43/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 3054/1748/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 43
Ședința publică de la 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - OG nr.37/2007, formulată de contestatoarea S.C. E. A. REAL S.R.L, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.06.2014 de către I.G.P.R Biroul Politie A2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 13.01.2015, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință. La acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi- 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ /23.06.2014, contestatoarea S.C. E. A. REAL S.R.L, CUI_, cu sediul social în ., jud. Ilfov, reprezentată prin administrator B. F. I., a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE - Biroul de Politie A2, cu sediul in București, .. 6, sector 5, în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/01.06.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare s-a arătat că la data de 01.06.2014, în jurul orei 21,20, G. G., identificat cu CNP:_, conducătorul ansamblului de autovehicule (_ și_ ) proprietatea contestatoarei a fost oprit de un echipaj de politie pe Autostrada București - C. în zona km 35 și în urma verificării diagramei tahograf, agenții au considerat că nu s-a respectat perioada minimă de odihnă zilnică motiv pentru care i s-a reținut diagrama tahograf. Ulterior la sediul societății a fost primit procesul verbal sus menționat prin care contestatoarea a fost sancționată conform prevederilor art.8 alin. l pct. 6 din O.G. 37/2007 modificată, cu amenda de 4000 lei.
Menționează că, în perioada în care agentul de poliție a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică de 9 ore la 24 de ore lucrate, conducătorul auto respectase aceasta perioadă doar că în timpul în care ansamblul de vehicule sus menționat se afla staționat într-o parcare pentru efectuarea odihnei legale, ca urmare a aglomerației din această parcare a fost nevoit să pornească mașina și să execute niște manevre de mutare în alt loc din cadrul aceleiași parcări pentru a permite ieșirea altor autotrenuri care doreau să părăsească parcarea. Și astfel, se arată, în urma verificării diagramei tahograf nu au fost găsite 9 ore consecutive de odihna, dar acest lucru nefiind ca urmare a nerespectării timpilor de odihnă, autovehiculul nefiind pus efectiv în circulație pe drumul public.
La plângere s-au anexat în original și în copie certificată ex.2 al procesul verbal de contravenție . nr._, copie C.I B. F.-I..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, conform chitanței nr._/23.06.2014
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.07.2014, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate.
În motivare a arătat că în data de 01.06.2014, ora 21:20, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Autostrada A 2, la km 35, pe sensul de mers București - C., cu ocazia unui control efectuat în trafic ce viza creșterea gradului de siguranță agentul constatator V. C. a procedat la oprirea regulamentară a ansamblului auto compus din autoutilitara marca Daf, dotată cu tahograf analogic, având numărul de înmatriculare_, ce tracta semiremorca marca Schwarzmuller având numărul de înmatriculare_, ambele vehicule fiind la momentul controlului în proprietatea și exploatarea operatorului de transport rutier S.C. E. A. Real S.R.L., conform datelor de identificare ale societății comerciale prevăzute în copia conformă a Licenței pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț nr._, emisă la data de 02.09.2013 de Autoritatea Rutieră Română, ce a fost prezentată la acel moment de conducătorul auto G. G..
Mai precizează că au fost solicitate conducătorului auto la control înregistrările tahografice (diagramele) aferente unei perioade de 28 (douăzeci și opt) de zile precedente controlului, la care se adăugă și ziua controlului și s-a constatat că acesta a prezentat alături de documentele solicitate și un Certificat de desfășurare a activității emis în data de 27.05.2014, în care se certifica faptul că în perioada 21.05.2014, ora 07:00 -27.05.2014, ora 19:30, conducătorul auto G. G. a desfășurat în numele și interesul operatorului de transport rutier o altă activitate decât condusul.
Astfel, se menționează, coroborând datele înscrise în respectivul document amintit anterior cu datele înregistrate automat de tahograful analogic montat la bordul autoutilitarei marca Daf, având numărul de înmatriculare_, pe diagrama tahografică utilizată în activitatea de conducere din 27.05.2014 de conducătorul auto G. G., agentul de poliție a constatat că susnumitul, în perioada 27.05.2014, ora 19:30 -28.05.2014, ora 04:30, nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 7 (șapte) ore, încălcând astfel prevederile legislației sociale europene privind transporturile rutiere, respectiv art. 8 alin. 2 și 4 raportat la art. 4 lit. "g" și "h" din Regulamentul CE. nr. 561/ 2006 al Parlamentului și Consiliului European privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere.
Se mai arată că în data de 27.05.2014, la ora 19:30, când G. G. a încetat a mai desfășura alte activități în numele și interesul contestatoarei, activități ce nu se confundă sub nici o formă cu perioadele de repaus, a introdus în mod corect diagrama tahografică în tahograful analogic montat la bordul autoutilitarei marca Daf, având numărul de înmatriculare_ . Cu această ocazie a început să efectueze o primă perioadă de repaus zilnic ce a fost brusc întreruptă la ora 21:30, după numai două ore de repaus dintr-un minim de nouă ore impuse de dispozițiile legale în vigoare, când susnumitul conform propriilor declarații date în fața organelor de poliție rutieră, a primit indicația din partea unui reprezentant al operatorului de transport rutier să pornească în cursă din localitatea B. către localitatea Agigea.
Menționează că în aceste circumstanțe, conducătorul auto a fost nevoit să conducă efectiv în mod neîntrerupt până la ora 23:40 un ansamblu auto de mare tonaj pe drumurile publice deschise traficului rutier, cel mai probabil în condiții de oboseală fizică și psihică, din moment ce la acea oră (23:40) a oprit pentru efectuarea unei noi perioade de repaus zilnic, toate aceste activități fiind înregistrate întocmai pe aceeași diagramă tahografică amintită.
Învederează că, după o atentă și obiectivă analiză a faptei contravenționale astfel săvârșite în raport cu pericolul social generat, agentul constatator a procedat la sancționarea contravențională în lipsă a contestatoarei cu minimul amenzii prevăzute de lege, în cuantum de 4.000 (patru mii) lei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 pct. 6, sancționat de art. 9 alin.l lit. "c" din O.G. nr. 37/2007 - această faptă contravențională fiind considerată de legiuitorul român drept o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/ 2006, respectiv Regulamentului (CEE) nr. 3.821/ 85. De asemenea precizează că este menționat în mod expres în conținutul actului de constatare amintit posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii, în cel mult 48 de ore de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Solicită să se constate că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, apreciază că agentul constatator a făcut aplicarea corectă a O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, aplicând sancțiunea contravențională corectă.
Cu privire la motivele și criticile invocate de petentă, consideră că sunt nefondate și lipsite de temei legal. Astfel, se arată, petenta nu recunoaște contravenția săvârșită, invocând în apărarea sa un motiv neverosimil și lipsit de temei, acela că vehiculul condus de G. G. a fost mutat de acesta dintr-un loc în altul printr-o parcare imaginară, astfel fiind posibilă săvârșirea contravenției de a nu fi fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu șapte ore.
Învederează că atitudinea petentei denotă desconsiderare atât față de lege în ansamblul ei, cât și față de gradul deosebit de ridicat al pericolului social al contravenției săvârșite, ce nu se constituie în a fi una de rezultat, ci de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează privind siguranța în traficul rutier, respectiv în domeniul privind condițiile de muncă și disciplină socială în materia transporturilor rutiere de mărfuri.
Se mai menționează că din economia textului de lege prevăzut în art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007, rezultă că petentei, în calitate de operator de transport rutier de marfă, îi revenea obligația ca la fiecare plecare în cursă a ansamblului auto ce îl exploata, să verifice corespunzător prin intermediul unui personal anume desemnat cu atribuții în acest sens, îndeplinirea tuturor condițiilor obligatorii prevăzute de lege. Arată că, raportat la scopul dispozițiilor legale ce au fost încălcate, contravenția reținută în conținutul procesului-verbal atacat este de natură a aduce atingere obiectivelor prioritare protejate de lege, dintre care, punerea în pericol a siguranței circulației rutiere prin conducerea vehiculelor pe drumurile publice deschise traficului rutier în condiții de oboseală fizică și psihică.
Menționează că această faptă prezintă o periculozitate deosebită, sens în care, legiuitorul a instituit aceste dispoziții cu sancțiunea de rigoare, tocmai pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau în zona drumului public, precum și pentru protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, respectiv a proprietății publice sau private.
Raportat la sancțiunea aplicată, apreciază că amenda contravențională în cuantumul minim este proporțională cu gradul de pericol social concret al contravenției comise, reținând nu în ultimul rând faptul că valoarea amenzii contravenționale pentru o astfel de faptă este cuprinsă între 4.000 lei si 8.000 lei. Mai precizează că, este adevărat că sancțiunea avertismentului poate fi aplicată pentru orice faptă contravențională, numai că, în speța de față, se poate observa că fapta contravențională ce a fost reținută în sarcină petentei este considerată de însuși legiuitor ca fiind foarte gravă, potrivit mențiunilor enunțate mai sus (art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G.nr.37/2007M).
Arată că, un considerent important pentru care apreciază că în cauza de față nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu avertisment, existând riscul de încurajare în crearea unui precedent în cadrul acestei societăți comerciale de eludare a dispozițiilor legale în materie, ce își desfășoară activitatea atât intern cât și internațional în calitate de operator de transport rutier conform licenței obținute, ar fi că oboseala acumulată de conducătorul auto, prin conducerea unui astfel de ansamblu auto de foarte mare tonaj (53.500 kg), în detrimentul unei insuficiente odihne, constituie un factor de risc major atât la adresa siguranței sale, cât și la adresa siguranței deplasării tuturor celorlalți participanți la traficul rutier, putând lesne conduce la evenimente rutiere cu consecințe deosebit de grave, din păcate tot mai des întâlnite și mediatízate în ultima perioadă.
În acest sens, arată că s-au inițiat ample campanii de disciplinizare a participanților la traficul rutier atât la nivel european, cât și la nivel național, având în vedere numărul mare de accidente produse ca urmare a nerespectării timpilor de conducere și odihnă de către conducătorii auto profesioniști ce deservesc operatorii de transport rutier de mărfuri.
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La întâmpinare s-au anexat în copie: diagrama tahografică din data de 27.05.2014, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 01.06.2014, copia conformă a Licenței pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț nr._, emisă la data de 02.09.2013, certificat de desfășurare a activității emis în data de 27.05.2014, diagrama tahografică datată 01.06.2014, C.I., permis de conducere, certificatul de competență profesională și contractul individual de muncă nr. 22/ 21.05.2014, certificatele de înmatriculare ale ansamblului auto, scrisoarea de transport C.M.R., raportul agentului constatator.
Prin sentința civilă nr.6576/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei L.-Gară, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 11.12.2014
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizand înscrisurile de la dosar, instanța reține urmatoarele:
In data de 01.06.2014, a fost intocmit de catre un agent constatator din cadrul Secției de Poliție Autostrăzi procesul -verbal . nr._ prin care s-a constatat savârșirea de catre contestatoare a contravenției prevazute de art.8 alin.1 pct.6 din OG nr.37/2007. S-a retinut in procesul-verbal că în data de 01.06.2014 (ora 21,20) contestatoarea a dispus efectuarea unei transport rutier de marfă pe A2, km.35, cu ansamblul auto format din autoutilitara DAF, dotată cu tahograf analogic, având nr._ ce tracta pe sensul spre C. semiremorca Schwartzmuller cu nr._, condus de G. G., care se afla singur în cabină, iar la controlul în trafic s-a constatat că în intervalul 27.05.2014, oar 19,30 și -28.05.2014 ora 04,30 nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 7 ore. In consecință, în temeiul art.9 alin.1, lit.c din OG nr.37/2007 s-a aplicat contestatoarei amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei.
Având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat contestatoarei la 12.06.2014, astfel cum reiese din dovada aflată la fila 70 dosar, instanța constată că plângerea a fost formulate înlăuntrul termenului de 15 zile de la comunicare, prev de art.31, alin.1 din OG nr.2/2001, fiind înregistrate pe rolul Judecătoriei Cornetu la 23.06.2014.
Examinând procesul-verbal prin prisma dispozițiilor art.17 din O.G.2/2001, instanța constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absoluta.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, in general se admite că sarcina probei revine celui care îl contesta, potrivit art.249N C.pr.civ.
Sub acest aspect se impun însă următoarele mențiuni: dreptul la un proces echitabil include printre altele și respectarea dreptului la aparare, care în materia administrãrii probelor presupune, potrivit jurisprudenței Curții Europrene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-à-vis de partea adversă. În materie penală cel acuzat beneficiazã în plus de prezumția de nevinovãție.
Se reține de asemenea că CEDO interpretează noțiunea de acuzație în materie penală în mod autonom, aceasta având un conținut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor (a se vedea cauzele Garifallou Aebe c. Greciei, Serves c. Franței, Gutfreund c. Franței, A. c. României) În consecința și o procedură calificată în dreptul intern ca fiind de drept contravențional poate fi supusa garanțiilor speciale cerute în materie penală.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intrã în domeniul penal, CEDO are în vedere mai multe criterii, printre care caracterul normei de incriminare și scopul sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei, dar și natura și gravitatea pedepsei. În acest sens ultim sens a statuat (în cauze precum Garifallou Aebe c. Greciei din 24 sept. 1997 sau Serves c. Franței din 20 octombrie 1997) că nu numai închisoarea, dar și amenda într-un cuantum ridicat poate antrena datorită gravității ei, aplicarea garanțiilor procesului echitabil în materie penală.
În concordanța cu cele mai sus menționate, instanța apreciază ca scopul punitiv al amenzii și cuantumul ridicat al acesteia, prin consecințele pe care le poate antrena, conferă natură penală acuzației aduse contestatoarei.
Fiind întrunite toate caracteristicile unei veritabile acuzații în materie penală, sunt în consecință aplicabile garanțiile specifice acestei materii, prevăzute de art. 6 din Convenție, printre care și prezumția de nevinovăție.
Or, astfel cum s-a statuat deja in cauza I. P. contra României, respectarea garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, presupune existența unui echilibrului între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
In speță, având în vedere că fapta descrisă in cuprinsul procesului-verbal contestat a fost constatată ex propriis sensibus de agentul constatator, extragerea din aceasta a unei prezumții relative în sensul că această consemnare efectuată de persoana învestită cu prerogativele autorității corespunde realității asigură păstrarea justului echilibru la care s-a făcut anterior referire.
Mai mult înscrisurile depuse de intimată (diagrama tahograf din 27.05.2014 și certificatul de desfășurare a activității) confirma situația de fapt reținută de agentul constatator.
Astfel, conform certificatului de desfășurare a activității prezentat de conducătorul auto la controlul în trafic, acesta a desfășurat în intervalul 21.05.2014, ora 07,00 – 27.05.2014 ora 19,30, în interesul contestatoarei, ce deține calitate de operator de transport, o altă activitate decât condusul. Totodată conform diagramei tahograf, la data de 27.05.2014 ora 19,30, când a expirat perioada menționată în certificat, conducătorul auto a introdus diagrama in tahograf, începând să efectueze perioada de repaus, perioada ce a durat până la ora 21,30, când a fost întreruptă. De la ora 21,30 conducătorul auto a condus neîntrerupt până la ora 23,40 (contrar susținerilor contestatoarei conform cărora conducătorul auto a executat niște manevre de mutare în alt loc din cadrul aceleiași parcări pentru a permite ieșirea altor autotrenuri care doreau să părăsească parcarea).
Art.4 lit. e din Reg.561/2006 definește „altă muncă”ca fiind orice activitate, cu excepția șofatului, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector. Conform art.4 lit.f din Reg.561/2006, „repaus” reprezintă orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său, iar conform lit.g „perioadă de repaus zilnic redusă” este orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore.
Raportând situația de fapt reținută la normele legale incidente și având în vedere că perioada de 24 de ore relevantă începe (conform art.8 alin.2 din Reg.561/2006) după perioada de repaus zilnică sau săptămânală, în speță, conducătorul auto care, după desfășurarea unei alte activități decât condusul in interesul contestatoarei (care nu constituie repaus) a început activitatea specifică cu un repaus de doar două ore (in condițiile in care trebuia să efectueze perioada de repaus zilnic redusă de 9 ore consecutive) nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 7 ore, fapt ce atrage răspunderea contravențională a contestatoarei în calitate de operator de transport.
Prin urmare nu există dubiu cu privire la săvârșirea de către contestatoare a contravenției prev. de art.8 alin.1,pct.6 din OG nr.37/2007
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Astfel împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (timpul cu care a fost depașită perioada minimă de odihnă zilnică redusă), implicațiile și consecințele acesteia ce derivă din atingerea adusă relațiilor sociale ce vizează după caz siguranța circulației pe drumurile publice (datorita oboselii excesive a conducătorului auto), respectiv ocrotirea bunelor practici comerciale, concurenței loiale și protecția socială, reglementate de OG nr.37/2007 și Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, denotă un grad de pericol social ridicat. De asemenea instanța reține că s-a aplicat amenda în cuantumul minim prev. de art. 9 alin.1, lit.c din OG nr.37/2007, cu posibilitatea pentru contestatoare de a plăti jumătate din minim în termen de 48 de ore.
Pentru considerentele mai sus expuse și având în vedere și dispozițiile art.34 din O.G nr.2/2001, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de contestatoarea S.C. E. A. REAL S.R.L, CUI_, cu sediul social în com. Cornetu, ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE - Biroul de Politie A2, cu sediul in București, .. 6, sector 5, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/01.06.2014.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi – 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A.-M. D. V.
Red.S.A.M.
Tehnored.SAM&B.A
EX.5/06.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 37/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
