Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 77/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 283/249/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. GARĂ
JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 77
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE- M. D. J.
GREFIER - F. P.
Pe rol soluționarea amânării pronunțării cauzei civile având ca obiect “hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare/pretenții – plată dublu arvună”, acțiune formulată de reclamantul B. G., împotriva pârâtei S. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 28.01._, când în urma deliberărilor a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față.
Prin acțiunea introdusă la această instanță la data de 12.03.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. G., domiciliat în ., CNP_, a chemat-o în judecată pe pârâta S. M., domiciliata în mun. București, ., nr. 12, ., fără forme legale în ., solicit instanței de judecata pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 2,60 ha situat în ., ..1, având următoarele vecinătăți: Nord - drum; Sud - drum; în interior o sondă (pentru identificare), cu prețul total de 26.000 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 24.10.2011 împreuna cu pârâta S. M. s-au deplasat la sediul unde își au cabinetele de avocat G. P. și C. M. unde au discutat cu privire la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 2,60 ha teren arabil extravilan situat în ., ..1, având următoarele vecinătăți: Nord - drum; Sud - drum; în interior - sonda, pe care aceasta din urma susținea că îl deține și pe care fusese de acord să i-l vândă contra sumei de 21.000 lei.
Mai arată că prețul solicitat de S. M. a fost de 26.000 lei, în această sumă însă obligându-se să-i dea în arendă și o suprafața de 5 ha teren arabil pentru care susținea ca are împuternicire de la proprietar contra sumei de 5.000 lei, iar el a fost de acord cu solicitarea paratei, astfel încât în fața celor doi avocați a înmânat pârâtei S. M. suma de 21.000 lei, urmând ca restul sumei de 5.000 lei să o achite la momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare și al încheierii contractului de arendă pentru suprafața de 5 ha, conform înțelegerii inițiale. La momentul achitării sumei de 21.000 lei S. M. a scris o chitanța de mana prin care confirma încasarea sumei și de asemenea că există un rest de achitat de 5.000 lei.
Precizează că S. M. nu deținea la acea data documentele necesare încheierii contractului de vânzare cumpărare, terenul nefiind intabulat, operațiune care necesita anumite costuri pe care aceasta nu era în măsură să le susțină la acel moment, iar după achitarea sumei sus-menționate, împreuna cu S. M., au convenit în fața celor 2(doi) avocați ca aceștia să procedeze la redactarea documentelor și au stabilit să se prezinte în fata acestora la data de 14.11.2011 să semneze actele, iar el să achite diferența de 5.000 lei către S. M..
La data de 14.11.2011, arată că s-au prezentat la cabinetul avocaților atât el cât și S. M., iar avocatul G. P. pregătise deja un antecontract de vânzare-cumpărare pe care l-a înmânat spre lecturare înainte de a fi semnat. După parcurgerea antecontractului S. M. a spus ca nu semnează documentul deoarece suma din antecontract este mai mică cu 5.000 lei, susținând că suma totală pentru terenul ce face obiectul antecontractului este de 26.000 lei fără a mai recunoaște înțelegerea avuta cu privire la terenul pe care urma să-l dea în arenda contra sumei de 5.000 lei.
Dată fiind situația, arată că au convenit semnarea antecontractului astfel cum fusese redactat, urmând să se întâlnească din nou peste câteva zile, la o data ulterioara pentru a-i achita paratei S. M. suma de 5.000 lei, iar aceasta să semneze actele de transfer de proprietate și contractul de arendă.
Precizează că la 3 (trei) zile de la această dată s-a deplasat din nou la biroul avocatului pentru a-l anunța că are banii și se poate semna documentele, iar acesta, în prezenta secretarei, l-a informat că S. M. nu mai răspunde la telefon, iar antecontractul de vânzare-cumpărare, împreuna cu copiile documentelor necesare întocmirii acestuia au fost sustrase de către aceasta profitând de starea sa de agitație și neatenție, iar ulterior a refuzat să i le restituie.
Arată că după trecerea a 3 (trei) săptămâni de la redactarea antecontractului și de la plata sumei de 21.000 lei, a convocat-o pe pârâtă din nou la cabinetul avocatului pentru a-i înmâna diferența de 5.000 lei, însă aceasta a refuzat să primească suma susținând că nu mai dorește să-i vândă terenul, refuzând semnarea contractului de vânzare-cumpărare, iar de la sfârșitul anului 2011 a făcut numeroase demersuri în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare însă eforturile sale au rămas fără efect, pârâta S. M., refuzând semnarea vreunui document cu privire la terenul menționat.
Mai arată ca a notificat pârâta prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire pentru data de 22.12.2011 ora 10.00, la sediul avocatului G. P. în vederea soluționării pe cale amiabilă a diferendului și eventual semnarea documentelor, iar aceasta nu a dat curs solicitării deși conform confirmării de primire semnate, aceasta a primit notificarea.
Totodată, arată că a formulat plângere penală împotriva numitei S. M. pentru înșelăciune, dosar penal nr. 1932/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară, însă organele de cercetare au apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru începerea urmăririi penale împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzuta de art. 215 Cod penal întrucât cauzele generatoare ale conflictului sunt de natura civilă și pot fi soluționate de către instanțele judecătorești, fiind deschisă calea unei acțiuni civile cu privire la reglementarea situației, această rezoluție fiind menținută de către instanța de judecata prin Sentința penala nr. 15/29.01.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ a Judecătoriei L.-Gară.
Precizează că în cadrul dosarului penal, prin declarația data în fața organelor de cercetare penala, S. M. a recunoscut înțelegerea avuta cu el cu privire la vânzarea terenului și faptul că a încasat suma de 21.000 lei pentru acesta, precum și discuția avută cu privire la terenul de 5 ha pe care urma să îl arendeze, însă a declarat că s-a răzgândit invocând o așa zisă atitudine pe care spune că ar fi avut-o el față de proprietarul terenului pe care urma să-l arendeze și acest lucru a făcut-o să se răzgândească.
Arată că afirmațiile pârâtei sunt simple alegații făcute pentru a-și justifica atitudinea de inducere în eroare a sa, aceasta obișnuind să practice astfel de acțiuni prin care lua bani de la persoane în schimbul promisiunii că le va vinde teren și ulterior dispărea, bazându-se pe faptul că se afla în relații foarte bune cu angajații Politiei din .> De asemenea, menționează că pârâta nu i-a restituit nicio suma de bani, declarațiile martorului fiind mincinoase aspect pe care l-a învederat organelor de cercetare penală însă acestea în mod părtinitor au refuzat să ia act de cele sesizate și să audieze și martorii propuși de el.
Mai arată că este mai mult decât evident că în situația în care aceasta i-ar fi restituit vreo suma de bani cu siguranța s-ar fi întocmit o chitanța care să confirme acest lucru și nu i-ar fi dat o suma de bani atât de mare pur și simplu fără a avea o dovadă scrisa de la el în acest sens.
Precizează că deși a încercat să o contacteze pe pârâta și ulterior, în vederea întocmirii documentelor, aceasta a evitat permanent orice contact cu el.
În vederea promovării prezentei acțiuni, arată că a parcurs procedura prealabilă invitând pârâta la informare cu privire la avantajele medierii, însă aceasta nu a dat curs notificării.
Arată că în contextul faptic expus, formularea prezentei cereri de chemare în judecată este singurul mijloc procedural pentru ca să poată dobândi dreptul de proprietate asupra terenului menționat și pentru care a achitat mai mult de 90 % din preț, acesta fiind scopul plății.
Mai arată că potrivit art. 1.778 NCC „Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al pârtilor dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.”
De asemenea, mai arată că ne aflăm în prezenta unui antecontract de vânzare-cumpărare în baza căruia parata S. M. s-a obligat să-i vândă terenul arabil extravilan în suprafața de 2,60 ha situat în ., ..1 pentru care a încasat suma de 21.000 lei cu titlu de avans, iar el s-a obligat să cumpere terenul la prețul stabilit achitând în acest scop avansul de 21.000 lei.
Precizează că la momentul la care pârâta S. M. i-a oferit spre vânzare terenul descris, aceasta nu deținea toate documentele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar pentru a fi sigură că-i va cumpăra terenul aceasta a solicitat să achite prețul integral al terenului mai puțin suma de 5.000 lei care reprezenta prețul pentru terenul pe care urma să-l arendeze.
Arată că doctrina a statuat ca nu este cerută nicio formalitate pentru a fi în prezența unui antecontract de vânzare-cumpărare perfect valabil, el se încheie consensual, acordul de voința al părților fiind confirmat de plata sumei de 21.000 lei efectuată de el și încasarea sumei cu titlu de avans pentru terenul în cauză, elemente suficiente pentru a confirma existența antecontractului și reprezentând dovada elocventă a obligațiilor asumate de părți.
Faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între el și pârâtă, arată că rezultă fără echivoc din înscrisurile existente la dosar, respectiv chitanța de mână scrisă de către pârâtă care confirmă încasarea sumei de 21.000 lei de către S. M., rest de încasat 5.000 lei, coroborata cu declarația acesteia dată în cadrul dosarului penal având ca obiect plângerea sa formulată împotriva pârâtei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Apreciază că suntem în prezenta unui antecontract de vânzare-cumpărare perfect valabil, fiind îndeplinite toate condițiile de valabilitate necesare oricărei convenții, consimțământul pârtilor fiind valabil exprimat și confirmat prin declarațiile părților și chitanța de mână scrisă și semnată de către S. M., obiectul promisiunii constă în încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la momentul obținerii tuturor documentelor necesare vânzării, iar cauza este licită.
Apreciază că în speță sunt aplicabile prevederile art.1.669 NCC conform cărora „Când una din părțile care au încheiat o promisiune bilaterala de vânzare refuza, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, daca toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.”, precum și prevederile art. 1.270 NCC care instituie principiul forței obligatorii și conform căruia "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
Raportat la cele expuse, solicită să se constate că între el și S. M. a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare perfect valabil, el achitând prețul integral pentru terenul ce face obiectul antecontractului, iar pârâta a refuzat nejustificat să mai țină legătura cu el pentru a demara procedurile necesare obținerii documentelor pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât apreciază că este îndreptățit să solicite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Arată ca, deși prețul total al vânzării stabilit inițial a fost de 21.000 lei, cei 5.000 lei urmând să-i achite pentru terenul ce urma a-i fi arendat, pentru a îndepărta orice discuții cu privire la prețul contractului, este de acord să achite și suma de 5.000 lei pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, suma pe care urmează să o consemnez pe numele paratei.
În concluzie, solicită admiterea cererii și pronunțarea, în contradictoriu cu pârâta S. M., a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenul arabil extravilan în suprafața de 2,60 ha situat în ., . următoarele vecinătăți: Nord - drum; Sud - drum; în interior o sondă (pentru identificare), cu prețul total de 26.000 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea litigiului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1.178 și urm. NCC, art. 1.270 NCC, art. 1.669 și urm. NCC, art. 194 NCPC și urm. art. 451 NCPC.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori, precum și orice altă probă a cărei necesitate rezultă din dezbateri.
Acțiunea este legal timbrată la valoare, cu 1385 lei taxă de timbru.
Alăturat acțiunii reclamantul a atașat în xerocopii certificate, următoarele înscrisuri: dovada de primire a sumei de 21.000 lei semnată de pârâtă; notificarea înaintată de reclamant pârâtei însoțită de confirmarea de primire; declarația pârâtei dată în dosarul penal nr. 1932/P/2011; rezoluția nr.121/II/2/2012 din 20.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară de respingere a plângerii; invitație la ședința de informare cu privire la mediere înaintată de Cabinet de avocat A. I. AURIA către pârâtă; procesul verbal nr.001A/05.03.2014 încheiat de Cabinet de avocat A. I. AURIA având în vedere invitația la informare cu privire la avantajele medierii formulată de reclamant către pârâtă; adresa nr.003/07.03.2014 emisă de Cabinet de avocat A. I. AURIA către pârâtă referitoare la ședința de informare cu privire la mediere.
Pârâta a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă și în subsidiar, respingerea cererii ca nefondata. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată că reclamantul a formulat pe rolul Judecătoriei L. Gară, cererea înregistrată sub numărul_, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 2,60 ha teren arabil extravilan situat în ., tarlaua 137, .> Mai arată că în principal, cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, deoarece, între părți nu există un raport juridic în temeiul căruia să se fi născut obligația sa de a vinde reclamantului suprafața de teren în cauză și nu se poate pretinde de către reclamant executarea unei astfel de obligații, în condițiile în care între părți nu a luat naștere un astfel de raport juridic civil.
Confirmă existența unei discuții, în sensul încheierii unei promisiuni de vânzare-cumpărare cu reclamantul, însă, având în vedere că nu a convenit cu acesta asupra unei condiții esențiale a unui astfel de raport juridic obligațional, aceasta tranzacție nu s-a concretizat în încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, aspect care poate fi confirmat și de către martorii propuși de reclamant, martori ce urmau să procedeze la redactarea contractului.
Cu privire la afirmația pârâtului legată de achitarea prețului, precizează că urmare a plângerii formulate de reclamant, sesizând aceiași situație de fapt, P. de pe lângă Judecătoria L. Gara a dispus neînceperea urmăririi penale, martorul Dea A. D., audiat în acea cauza, confirmând că ea a restituit reclamantului suma de 21.000 lei.
Arată că un raport obligațional de natura celui invocat de către reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, trebuia, pentru a îndeplinii forma „ad probaționem” să fie încheiat în formă scrisa.
În subsidiar, dacă se va aprecia că apărările invocate în vederea respingerii cererii de chemare în judecata a reclamantului, ca inadmisibila, solicită respingerea ca nefondată.
Mai arată că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a unei astfel de acțiuni, în sensul că, pe lângă inexistenta unui raport juridic civil de natură a crea în sarcina sa obligația de a vinde reclamantului suprafața de teren în cauză, în sensul exprimării consimțământului, nu este îndeplinită nici obligația corelativa a reclamantului, aceea de a achita prețul, care oricum, nu este cert.
Față de aceste considerente, solicit respingerea cererii de chemare în judecată, în principat ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauză.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 - 208, art.453 C.pr.civ.
Reclamantul a formulat în cauză RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE prin care solicită respingerea excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinare de către pârâtă ca neîntemeiată, iar pe fond respingerea celorlalte apărări și în consecința admiterea cererii și pronunțarea, in contradictoriu cu S. M., a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 2,60 ha situat în ., ..1, având următoarele vecinătăți: Nord - drum; Sud - drum; în interior o sondă (pentru identificare), cu prețul total de 26.000 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că în ce privește respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată să se aibă în vedere că în motivarea excepției invocate pârâta a expus chestiuni ce antamează fondul cauzei, excepția invocată putând fi calificată ca o apărare de fond și solicită unirea excepției cu fondul cauzei și pronunțarea asupra acesteia odată cu judecata fondului, după administrarea tuturor probatoriilor.
În situația în care se va proceda la judecata excepției separat, solicită să se aibă în vedere următoarele argumente în vederea respingerii acesteia ca nemotivată:
Între părți s-a născut un raport juridic obligațional la momentul la care el și pârâta s-au prezentat la cabinetul de avocat unde s-a redactat un antecontract de vânzare-cumpărare pe care pârâta l-a sustras ceea ce dovedește faptul că aceasta încă de la început a plănuit să încaseze de la el o sumă de bani pentru terenul pe care-l deținea fără a avea intenția reală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Precizează că pârâta a procedat în acest mod înșelător și cu alte persoane, având mai multe plângeri penale pentru înșelăciune.
Arată că important în aprecierea temeiniciei excepției este faptul că, la momentul încasării sumei de 21.000 lei de la el, pârâta a scris și semnat o chitanță prin care recunoaște încasarea sumei în schimbul terenului, ceea conduce în mod clar la concluzia că la momentul prezentării la cabinetul de avocatura unde a fost întocmit antecontractul de vânzare-cumpărare, pârâta și-a exprimat intenția de a vinde și a identificat terenul ce urma a face obiectul vânzării, iar prin eliberarea chitanței de mână a recunoscut practic că a încasat întregul preț pentru suprafața de teren de 2,60 ha teren arabil extravilan situat în . .>
Mai arată că este fără echivoc ca între el și pârâtă a luat naștere un raport juridic obligațional, existând toate elementele caracteristice ale existentei drepturilor și obligațiilor asumate de ei în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică la un moment ulterior, respectiv după ce va fi întocmită documentația cadastrală.
De asemenea, mai arată că potrivit doctrinei raportul juridic obligațional poate avea ca izvor o împrejurare, act sau fapt de care legea civilă leagă nașterea unui raport juridic concret, iar în speța dedusă judecații raportul juridic obligațional a luat naștere la momentul la care s-a realizat acordul nostru de voință în privința vânzării și respectiv a cumpărării terenului, acord concretizat prin plata de către el și încasarea de către pârâtă a prețului întreg în sumă de 21.000 lei pentru teren, fapt confirmat prin înscrisul sub semnătura privată „chitanța de mână”, întocmită de către S. M. și semnată de către aceasta.
Prin scrierea și semnarea chitanței de mână arată că pârâta a confirmat nașterea raportului juridic obligațional în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentica, intenția acțiunilor sale fiind îndreptate exclusiv în scopul de a produce efecte juridice privind transferul proprietății terenului către subsemnatul.
În ceea ce privește proba nașterii raportului juridic dintre părți, negat de către pârâta, arată că aceasta poate fi făcută prin orice mijloace de probă admise de lege și analizând probele ce urmează a fi administrate în cauză, înscrisuri, martori, instanța de judecata urmează a constata existenta tuturor elementelor constitutive ale raportului juridic: părți (S. M. promitenta vânzătoare și B. G. promitent comparator), conținut (drepturile si obligațiile asumate ca urmare a încasării sumei de bani în contul terenului, încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentica) și obiect (terenul în schimbul căruia pârâta a încasat suma de 21.000 lei de la el).
Arată că recunoașterea de către pârâta a încasării sumei menționata în cuprinsul chitanței, confirmă practic nașterea și existenta raportului juridic obligațional în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aspect ce urmează a fi probat de către el, iar în acest sens invocă prevederile art. 1.178 NCC.
Mai arată că susținerile pârâtei cu privire la restituirea sumei de 21.000 lei, reprezintă simple alegații, fără niciun suport juridic, mărturia evazivă a unei persoane care susține că a văzut când pârâta i-a restituit o sumă de bani, fără a putea indica ce sumă, precum și faptul că acesta știa de la pârâtă că suma este în legătură cu un teren, atesta faptul că persoana nu a participat efectiv la discuția pe care susține ca ar fi avut-o cu pârâta și în cadrul căreia aceasta afirmă că i-a restituit suma de 21.000 lei, considerând că nu mai are nicio obligație față de el, iar lipsa unui înscris care să confirme aceste fapte, reprezintă în realitate dovada incontestabilă a susținerilor mincinoase făcute de către pârâtă și martorul acesteia.
Faptul că plângerea penala formulată de el nu a condus la atragerea răspunderii penale a pârâtei, arată că se datorează exclusiv faptului că organele de cercetare penală au apreciat că natura celor sesizate prin plângere este una strict civilă, urmând ca toate aspectele să fie lămurite prin acțiuni specifice dreptului civil și nu reprezintă în opinia sa o dovadă de necontestat a restituirii de către pârâta a sumei de 21.000 lei, aceasta soluție fiind în mod evident un abuz al organelor de cercetare penală care au fost mai mult decât părtinitoare în acest caz, închizând dosarul ca urmare a simplei mărturii a unui apropiat al învinuitei S. M. (nea A. D.).
În ce privește existenta raportului juridic, în speță poate fi apreciată chiar prin prisma declarației paratei S. M. data în fața organelor de cercetare penală prin care recunoaște faptul că s-a întocmit un antecontract cu privire la terenul menționat, că a încasat suma de 21.000 lei, reprezentând prețul total al terenului de la el, precum și faptul că s-a răzgândit pentru că a avut o atitudine nepotrivită față de proprietarul terenului pe care ea i-l oferise spre arendă contra sumei 5.000 lei, pârâta fiind un intermediar al operațiunii de arendare.
Consideră că existenta obligației pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul menționat, ca obligație principală a raportului juridic obligațional ce a luat naștere între ei, este mai mult decât dovedită, iar chitanța de mână reprezintă confirmarea scrisă a acestuia, astfel încât toate susținerile făcute în sens contrar sunt lipsite de fundament juridic și solicită respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, arată că pârâta susține că nu a fost achitat prețul pentru terenul în cauză, făcând și aprecierea că acest nu este cert, fără însă a motiva în vreun fel acesta susținere, motivul principal fiind acela că în realitate nu există o astfel de motivare, susținerea făcută de pârâtă ramând la stadiul de simplă afirmație.
Precizează că prețul terenului în suma de 21.000 lei a fost achitat de el, iar dovada incontestabilă o reprezintă, chitanța de mână întocmită și semnată chiar de către pârâtă, declarația dată de pârâtă în fața organelor de cercetare penală, precum și declarațiile martorilor propuși de către el și care urmează a fi audiați și pe acest aspect fiind mai mult decât relevante.
Arată că prețul este mai mult decât cert, chiar pârâta în declarația dată în cadrul dosarului penal recunoscând că prețul pentru teren a fost stabilit și încasat integral pentru suma de 21.000 lei, iar motivul pentru care s-a răzgândit și nu a mai dorit să vândă invocând o așa zisă atitudine pe care spune că ar fi avut-o față de proprietarul terenului pe care urma să-l arendeze și acest lucru a făcut-o să se răzgândească.
Mai arată că toate afirmațiile paratei sunt simple alegații făcute pentru a-și justifica atitudinea de inducere în eroare a sa și a instanțelor de judecată, aceasta obișnuind să practice astfel de acțiuni prin care lua bani de la persoane în schimbul promisiunii că le va vinde teren și ulterior dispărea, bazându-se pe faptul că se afla în relații foarte bune cu angajații Poliției din .> Față de motivele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată și cele expuse în răspunsul la întâmpinare solicită respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiata și admiterea cererii și pronunțarea, în contradictoriu cu pârâta S. M., a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 2,60 ha situat în ., . următoarele vecinătăți: Nord - drum; Sud - drum; în interior o sondă (pentru identificare), cu prețul total de 26.000 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea litigiului.
Urmare a solicitării instanței, în conformitate cu disp. art. 57 al. 1 din OUG nr. 80/2013, cu adresa nr. 1418/03.06.2014 Primăria . că suprafața de 2,60 ha teren arabil extravilan situat în T 137, P 1, teren ce a aparținut d-nei S. M. a fost înstrăinat conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1151/13.09.2012 de BNP C. C. – . și copia contractului menționat.
Pârâtul B. G., având în vedere demersurile efectuate din oficiu de către instanța de judecată în prezenta cauza și răspunsul primit ca urmare a acestor demersuri de la Primăria I. și OCPI Călărași cu privire la pârâta S. M. și terenul deținut de către aceasta și pentru care a achitat suma de 21.000 lei, cu titlu de arvuna; având în vedere faptul că pârâta prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei nu a înțeles să facă vorbire despre situația reală a terenului de la acest moment, respectiv faptul că acesta a fost înstrăinat de către S. M. prin act autentic încă din anul 2012, în prezent fiind intabulat pe numele noului proprietar și având în vedere solicitarea sa față de înscrisurile nou apărute în dosar și necomunicate lui, precum si dispozițiile instanței de judecată de la termenul din data de 09.07.2014, în temeiul art. 204 alin. 1 NCPC, a formulat în cauză CERERE PRECIZATOARE prin care înțelege să-și precizeze acțiunea în sensul că solicită: obligarea pârâtei S. M. la plata sumei de 42.000 lei reprezentând dublul arvunei pe care el a achitat-o acesteia în vederea cumpărării terenului arabil extravilan în suprafață de 2,60 ha situat în ., . pe care pârâta a refuzat ulterior să i-l vândă, astfel încât reținerea de către aceasta a sumei menționate nu se justifica; obligarea pârâtei S. M. la plata sumei de 5.661 lei reprezentând dobânda legală aferenta sumei de 42.000 lei pentru perioada cuprinsa între data notificării acesteia de a se prezenta în vederea perfectării vânzării (22.12.2011) și până la data formulării prezentei cereri precizatoare și să se dispună actualizarea acestui debit până la data plații efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea litigiului.
Arată că prin cererea introductivă e expus în detaliu întreaga situație de fapt, astfel încât consideră ca nu se impune reluarea ei în cuprinsul cererii precizatoare, astfel încât solicită instanței de judecată a avea în vedere la judecata cererii, astfel cum a fost precizată, descrierea faptelor prezentata deja.
De asemenea, în completare, solicită instanței de judecată a avea în vedere înscrisurile comunicate de Primăria I. și OCPI Călărași către Judecătoria L.-Gară și care de asemenea prezintă relevanta în stabilirea exactă a situației de fapt, fiind completatoare a celor descrise de el și edificatore pentru stabilirea situației reale.
Pe fond solicită obligarea pârâtei S. M. la restituirea sumei de 42.000 lei pe care a achitat-o în vederea cumpărării terenului arabil extravilan în suprafața de 2,60 ha situat în ., . pe care aceasta a refuzat ulterior să i-l vândă, astfel încât reținerea de către aceasta a sumei menționate nu se mai justifica.
În motivarea prezentei cereri, arată că se raportează în primul rând la dispozițiile art. 1.169 si art. 1.170 NCC potrivit cărora părțile sunt libere să încheie orice contract în limitele impuse de lege și să acționeze cu bună-credință.
Apreciază că este fără echivoc ca între el și pârâtă a luat naștere un raport juridic obligațional, existând toate elementele caracteristice ale existentei drepturilor și obligațiilor asumate de noi în ceea ce privește promisiunea de vânzare și încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică la un moment ulterior, respectiv după ce va fi întocmită documentația cadastrală, iar momentul nașterii raportului juridic îl reprezintă data la care subsemnatul a achitat, iar pârâta a încasat, suma de 21.000 lei, documentul confirmator al plații fiind înscrisul sub semnătura privată „chitanța de mană” întocmita de către S. M. și semnata de către aceasta la data de 24.10.2011.
Arată că în speța dedusă judecății raportul juridic obligațional a luat naștere la momentul la care s-a realizat acordul nostru de voință în privința vânzării și respectiv a cumpărării terenului, acord concretizat prin plata de către el și încasarea de către pârâtă a sumei de 21.000 lei cu titlu de arvună pentru terenul menționat, fapt confirmat prin chitanța de mana, precum și prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală de către S. M., anexata cererii de chemare în judecată.
Mai arată că așa cum a menționat în cuprinsul cererii introductive cât și în răspunsul la întâmpinare formulată, susținerile pârâtei cu privire la restituirea sumei de 21.000 lei, reprezintă simple alegații, fără niciun suport juridic, mărturia evazivă a unei persoane care susține că a văzut când pârâtă i-a restituit o sumă de bani, fără a putea indica ce sumă, precum și faptul că acesta știa de la pârâtă că suma este în legătură cu un teren, atesta faptul ca persoana nu a participat efectiv la discuția pe care susține că ar fi avut-o cu pârâta și în cadrul căreia aceasta afirma că i-a restituit suma de 21.000 lei, considerând ca nu mai are nicio obligație față de el.
Precizează că lipsa unui înscris care să confirme restituirea sumei către el, reprezintă în realitate dovada incontestabilă a susținerilor mincinoase făcute de către pârâta și martorul acesteia.
Învederează instanței de judecată că încasarea sumei nu a fost niciodată contestată de către pârâtă.
Din cele expuse în cadrul situației de fapt, precum și din atitudinea procesuală avută în continuare de către S. M. de la demararea prezentului litigiu, respectiv faptul că aceasta a încercat să ascundă instanței de judecată vânzarea terenului efectuata încă din anul 2012, arată că reprezintă o altă dovadă a relei-credințe a pârâtei din prezenta cauza, iar prin mijloace a căror probitate și veridicitate sunt puse sub semnul îndoielii, încearcă să convingă asupra restituirii către el a sumei încasare și care nu a fost utilizata potrivit scopului plății.
Având în vedere că a achitat paratei S. M. suma de 21.000 lei cu titlu de arvună în schimbul terenului menționat, conform Chitanței de mână întocmită de aceasta, iar pârâta a refuzat ulterior încheierea contractului de vânzare-cumpărare, invocând motive ce exced operațiunii de vânzare a terenului, precum și restituirea sumei achitate de el în contul acesteia, apreciază că scadența, respectiv obligația de restituire a dublului sumei încasate urmează a fi considerată ca fiind data de 22.12.2011, data la care aceasta a primit din partea sa notificarea de a se prezenta la sediul cabinetului de avocat pentru el a terenului, aceasta avea obligația restituirii dublului sumei încasate și cu toate acestea, din momentul în care, a fost privat de beneficiul sumei achitate pârâtei, iar scopul pentru care a făcut plata nu s-a realizat, este evident ca trebuie să primească dezdăunarea cuvenită de drept de la aceasta din urmă.
Învederează instanței de judecată că prin neîndeplinirea obligației de restituire a sumei încasate de către pârâtă, a suferit prejudicii majore în ceea ce privește micșorarea patrimoniului și lipsa de folosința a sumei, respectiv beneficiul pe care l-ar fi putut avea ca urmare a utilizării ei în scopuri aducătoare de profit.
Arată că pârâta nici nu a încercat să depună vreo minimă diligență în sensul găsirii unei modalități de restituire a arvunei reținute sau a solicitării sale de a discuta în vederea identificării unei modalități de stingere a diferendului, încercând doar să se sustragă de orice plată sau realizare a obligației corelative de a perfecta vânzarea, dovedind reao credință în raporturile cu el.
Solicită instanței să constate că în conformitate cu at. 1.544 alin. 2 teza a II-a NCC coroborat cu art. 620 NCPC deține față de S. M. o creanța care: este certă, deoarece existența ei rezultă din chiar înscrisurile constatatoare ale creanței, respective Chitanța de mână din data de 24.10.2011 și declarația pârâtei S. M. din cadrul dosarului penal având ca obiect plângerea formulata de subsemnatul împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; este lichidă, deoarece cuantumul este determinat cu exactitate în valoarea sa prin înscrisurile constatatoare ale creanței, înscrisuri opozabile pârâtei; este exigibilă deoarece scopul pentru care a făcut plata, respectiv vânzarea-cumpărarea terenului identificat anterior, nu s-a realizat datorită culpei pârâtei care s-a răzgândit, el fiind privat în mod nelegal de beneficiul sumei de 21.000 lei; reprezintă obligația pârâtei de restituire dublului arvunei încasate pârâtei rezultând dintr-un raport juridic care a încetat ca urmare a faptului că aceasta s-a răzgândit în privința vânzării fiind, prin urmare, întrutotul îndeplinite condițiile art.1.531 NCC care prevăd dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării și de asemenea obligația de restituire a dublului arvunei ca urmare a declarării încetării raportului juridic obligațional din culpa pârâtei.
Solicită instanței să admită prezenta cerere precizatoare astfel cum a fost formulată și să dispună obligarea paratei S. M. la plata sumei de 42.000 lei reprezentând dublul arvunei încasate în schimbul vânzării terenului arabil extravilan în suprafață de 2,60 ha situat în ., . debitoarei la plata dobânzii legale în cuantum total de 5.661 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu derularea litigiului.
În dovedirea pretențiilor arătate înțelege să se folosească de toate mijloacele de probă permise de lege și indicate în cuprinsul cererii introductive, respectiv înscrisuri, martori și orice alte probe a căror necesitate rezultă din dezbateri.
În drept, reclamantul își întemeiază prezenta cerere pe dispozițiile art.1.169 și 1.170 NCC, art. 1.523 NCC, art. 1.530, art. 1.531 și art. 1.532 NCC, 204 NCPC, art. 1.544 NCC, art. 204 alin. 1, art. 451 și art. 453 NCPC, art. 620 NCPC precum și pe toate celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul cererii.
Alăturat cererii reclamantul a atașat anexa, calcul dobândă, dosar nr._ .
Urmare a solicitării instanței, P. de pe lângă Judecătoria L. – Gară a înaintat dosarele penale nr. 1932/P/2011 și nr. 121/II/2/2012, fiind atașate la dosarul de față.
În ședința publică din 20.10.2014, instanța apreciază că în cauză este vorba despre o cerere modificatoare în adevăratul sens al cuvântului, fiind schimbat total obiectul cererii, fiind în prezența unei acțiuni în pretenții, bazată pe un alt temei de drept, nefiind vorba doar de o cerere precizatoare care să facă referire la unele îndreptări de erori materiale sau o modificare a cuantumului pretențiilor, dar în baza aceluiași temei juridic, nefiind vizată nici ipoteza pieirii bunului în timpul procesului, întrucât prin cererea introductivă nu s-a solicitat de către reclamant restituirea bunului, ci obținerea unui titlu de proprietate, astfel că nu ne aflăm în situația art. 204 al. 2 pct. 3 NCPC, invocată de pârâta prin apărător, ci este o adevărată cerere modificatoare, situație față de care pârâta avea obligația depunerii întâmpinării în termenul prevăzut de art.204 al.1 NCPC cu referire la art. 208 al. 1 și 2 NCPC, și cum această obligație nu a fost respectată, s-a constatat intervenită sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, de către pârâtă.
În cauză au fost administrate probele cu: înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori, fiind audiați martorii P. G. M. și C. M., propuși de reclamant.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
Spre sfârșitul lunii octombrie 2011, au avut loc discuții între reclamantul B. G. și pârâta S. M. în legătură cu vânzarea – cumpărarea suprafeței de 2,60 ha teren arabil extravilan situat pe raza ., T 137, P 1, având următoarele vecinătăți: Nord - drum; Sud - drum; în interior – sonda, pentru un preț de 26.000 lei, teren proprietatea pârâtei și pe care aceasta intenționa să-l vândă.
În acest sens, la data de 24.10.2011, părțile s-au prezentat la sediul Cabinetelor de avocat G. P. și C. M. din or. L. – Gară, solicitând consultanță juridică în vederea încheierii unui antecontract de vânzare – cumpărare referitor la suprafața de teren descrisă mai sus, urmând ca pârâta S. M. să figureze în calitate de vânzător, iar reclamantul B. G. în calitate de cumpărător, pentru un preț de 26.000 lei.
A fost redactat un proiect de antecontract într-un singur exemplar și predat părților în vederea lecturării conținutului acestuia, potrivit uzanțelor celor două cabinete avocațiale.
În fața celor doi avocați reclamantul i-a înmânat pârâtei o sumă de bani, pe care aceasta a numărat-o în fața celor doi avocați, ocazie cu care a constatat că sunt doar 21.000 lei și că lipsesc 5000 lei față de prețul menționat în contract, situație față de care nu s-a mai procedat la înregistrarea actului la cabinet și nici la semnarea acestuia de către cei doi avocați (așa cum se obișnuia), nefiind nici semnat de părți în fața acestora, părțile fiind sfătuite să revină în momentul în care se înțeleg.
Totodată, părțile au fost sfătuite de avocați să încheie un înscris doveditor al predării – primirii sumei de 21.000 lei.
Într-adevăr, pârâta a întocmit un înscris în care a menționat „Am primit 21.000 Ron. Rest de primit 50.000”, dându-i-l reclamantului, iar reclamantul a întocmit un înscris în care a menționat „B. mai are 50.000 de predat”, dându-i-l pârâtei (fiind vorba de 5000 lei noi), cele două înscrisuri fiind recunoscute de părți.
Nici ulterior nu s-a reușit încheierea antecontractului.
Intenționând totuși să cumpere terenul de 2,60 ha – proprietatea pârâtei și văzând că nu reușește să o mai contacteze pe aceasta din urmă, reclamantul a notificat-o pe pârâtă ca, pe data de 22.12.2011, ora 10,00, să se prezinte la Biroul Individual Avocat G. P. din or. L. – Gară, pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului privind vânzarea – cumpărarea suprafeței de 2,60 ha, să aibă asupra sa proiectul de antecontract și contractul de arendă, urmând ca acesta să achite diferența de 5000 lei, atenționând-o că, în caz contrar, se va adresa instanței de judecată pentru a obține pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare. Notificarea a fost însă primită de pârâtă la data de 28.12.2011 (fila 10 din dosar).
La data de 18.11.2011, reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtei S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune” prev. de art. 215 al. 3 VCP. Prin rezoluția nr. 1932/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria L. – Gară s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S. M. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, părțile având deschisă calea civilă, iar prin rezoluția nr. 121/II/2/2012 din 20.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria L. – Gară s-a respins plângerea formulată de B. G. (dosarele penale menționate fiind atașate).
De asemenea, prin sentința penală nr. 15/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria L. – Gară în dosarul penal nr._, definitivă, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B. G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimata S. M..
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1151/13.09.2012 de BNP C. C. – . S. M. a vândut terenul în litigiu numitului I. D. (filele 71 – 73 din dosar).
Referitor la restituirea sumei de bani către reclamant invocată de pârâtă, pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Este adevărat că numitul I. A. D., audiat în calitate de martor în dosarul penal nr. 1932/P/2011, a precizat că, la sfârșitul lunii dec. 2011, a asistat la o discuție între reclamant și pârâtă cu privire la restituirea unei sume de bani de către S. M. lui B. G. și a văzut că cea dintâi i-a dat o sumă de bani, fără a ști suma, celui de-al doilea, instanța apreciază că această declarație este evazivă.
Deși instanța, în cadrul probei testimoniale, a apreciat că se impune suplimentarea acesteia, apreciind necesară audierea martorului I. A. – D., martorul nu s-a prezentat în instanță (fiind citat inclusiv cu mandat de aducere) și implicit nu a putut fi audiat.
În speță, având în vedere că înțelegerea dintre părți a avut loc la finele lunii octombrie 2011, sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil (intrat în vigoare la 01.10.2011), potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.
Titlul V din NCC reglementează Executarea obligațiilor iar în cap. II Executarea silită a obligațiilor, secțiunea a 4-a reglementând Executarea prin echivalent.
Potrivit art. 1530 NCC: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Dispozițiile art. 1544 reglementează arvuna confirmatorie:
(1) Dacă, la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, o sumă de bani sau alte bunuri fungibile, în caz de executare arvuna trebuie imputată asupra prestației datorate sau, după caz, restituită.
(2) Dacă partea care a dat arvuna nu execută obligația fără justificare, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului, reținând arvuna. Atunci când neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului și poate cere dublul acesteia.
Din analiza acestor dispoziții rezultă că funcția pe care o îndeplinește arvuna confirmatorie este aceea de a asigura părțile, la momentul încheierii contractului, de executarea întocmai a obligației, punând-o la adăpost de consecințele neexecutării culpabile din partea cocontractantului, iar în situația în care cel care nu execută contractul este chiar cel care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului și poate cere dublul acesteia.
Prin urmare, solicitarea dublului arvunei este corolarul rezoluțiunii contractului pentru neexecutare culpabilă.
Fiind o convenție accesorie a contractului principal, arvuna trebuie stipulată expres de părți, ea îndeplinind funcția de gaj al acordului dintre părți.
Reclamantul a invocat disp. art. 1169 și 1170 NCC referitoare la libertatea de a contracta și buna credință.
Într-adevăr, din materialul probator administrat rezultă cu certitudine că între părți a avut loc o înțelegere referitoare la vânzarea – cumpărarea terenului arabil extravilan descris în acțiune, că reclamantul i-a predat pârâtei suma de 21.000 lei, rămânând o diferență de achitat de 5000 lei, că această înțelegere a fost materializată doar într-un proiect de antecontract (întocmit într-un singur exemplar), dar care nu a fost semnat de părți, neîntocmindu-se ulterior o formă finală a antecontractului de vânzare – cumpărare.
În speță, însă, nu numai că reclamantul nu a solicitat rezoluțiunea contractului, dar nu există niciun contract scris în care arvuna să fie stipulată în mod expres de părți, pentru a opera dispozițiile legale menționate mai sus.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1544 alin. 2 teza a – II - a NCC, situație față de care apreciază neîntemeiată acțiunea reclamantului, urmând a o respinge.
Cum acțiunea reclamantului a fost respinsă, iar pârâta a efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite reprezentând onorariu apărător în cuantum de 700 lei (potrivit chitanței nr. 802/19.05.2014 – fila 58 din dosar), urmează, în conformitate cu disp. art. NCPC, a-l obliga pe reclamant la plata către pârâtă a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. G., domiciliat în ., CNP -_, împotriva pârâtei S. M., CNP –_, domiciliată în mun. București, ., nr.12, ., ., sector 3, fără forme legale în ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „B. B. C.”, cu sediul în mun. Călărași, ., .. 2, jud. Călărași.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria L. – Gară.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. – D. J. F. P.
Red. – JMD
Dac. – PF
Ex. 4/16.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 43/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 76/2015.... → |
|---|
