Plângere contravenţională. Sentința nr. 61/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 61/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARĂ, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.61
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. C.-E.
GREFIER – P. F.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională – OUG 195/2002, formulată de petentul P. I. R., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 06.08.2014, întocmit de către INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - B. POLITIEI RUTIERE A2.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Instanța având în vedere lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că atât petentul, cât și intimatul au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța în baza disp. art. 131 NCPCiv. verificând din oficiu competența constată că este competentă general, material și teritorial, să judece prezenta cauză, potrivit art. 94 pct.4 NCPCiv., rap. la art.32 al.1 din OG 2/2001.
Instanța ia act că petentul a solicitat proba cu înscrisuri prin plângerea formulată, iar intimatul a solicitat prin întâmpinare proba cu înscrisuri și cu înregistrarea pe suport tehnic - CD a faptei contravenționale și, în baza dispozițiilor art.258 alin. 1 rap. la art.255 alin. 1 NCPCiv., încuviințează pentru părți probele solicitate, apreciindu-le admisibile, legale, pertinente, concludente soluționării cauzei.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, împrejurare față de care apreciază că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului, în baza art. 238 al.1 NCPC.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 13.08.2014 și înregistrată sub nr._, petentul P. I. R., cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr.234, ., ., CNP_, a formulat plângere împotriva procesului -verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 06.08.2014, de către B. Politiei Rutiere A2, din cadrul I., prin care solicită admiterea plângerii și anularea în tot a procesului verbal de constatare a contravenției, anularea măsurii principale prin care i-a fost aplicată amenda și a măsurii complementare de aplicare a punctelor de penalizare.
În motivarea cererii arată că actul sancționator este netemeinic întrucât la data de 06.08.2014, conducea autoturismul proprietate personală cu nr de înmatriculare_, pe A2, dinspre localitatea Cernavodă către București, cu o viteză de circa 130-140 km/h, respectiv cu viteza legală.
Mai arată că la un anumit moment a fost oprit de către organele de poliție care i-au solicitat documentele pentru control, el conformându-se acestei solicitări, prilej cu care i s-a adus la cunoștință că ar fi fost filmat și evident înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 171 km/h, stare de fapt cu care nu a fost de acord, contestând acest aspect chiar de la acel moment, lucru consemnat și în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, la rubrica "obiecțiuni".
Solicită ca intimatul să facă dovada că autoturismul din dotarea poliției, menționat în cuprinsul procesului -verbal de contravenție, este prevăzut cu un dispozitiv de înregistrare omologat care să permită înregistrarea video a abaterilor comise de participanții la traficul rutier precum și atestatul operatorului radar din care să rezulte această calificare.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe prevederile art. 118 alin 1 din OUG 195/2002 dar și a art. 31 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și cea cu martori precum și orice alte probe a căror administrare va rezulta că este necesară din dezbateri.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Alăturat cererii a fost atașat procesul - verbal contestat în original.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 08.09.2014, petentul a depus o cerere precizatoare în care arată că renunță la proba cu martori.
La data de 10.10.2014, intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (în continuare I.G.P.R.), cu sediul ales în București, sector 5, .. 4-6, a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.08.2014 ca legal și temeinic.
Arată că prin procesul verbal . nr._ din 06.08.2014, contravenția a fost săvârșită la Km 67 de pe autostrada A2 București-C., astfel competența teritorială revine Judecătoriei L. Gară, și având în vedere disp. art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, solicită declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei L.- Gară.
Arată că la data de 06.08.2014, ora 02,02, petentul a fost înregistrat cu aparatul radar marca Autovision . 332, montat pe autospeciala cu numărul MAI_, la km 67 pe A2, conducând autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 171 km/h, fiindu-i astfel încheiat procesul-verbal . nr._ din 06.08.2014 pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, respectiv depășirea limitei legale de 130 km/h cu 41 km/h, stabilind ca sancțiune contravențională principală amenda în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă), și potrivit art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, i s-au aplicat și 6 puncte de penalizare.
Precizează faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil numărul_ din data de 23.05.2014 și își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare, operatorul radar deținând atestat de operator radar din data de 21.12.2011.
Mai arată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
La data de 18.11.2014, intimatul a depus cu adresa nr._/11.11.2014, actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat, respectiv procesul-verbal de contravenție . nr._/06.08.2014, raportul agentului constator, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologică a apartului radar nr._/23.05.2014 și înregistrarea pe suport CD a faptei contravenționale.
Prin sentința civilă nr.1771/20.11.2014, Judecătoria Medgidia a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei L. Gară, astfel cauza fiind înregistrată la data de 11.12.2014 pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, în condițiile art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin.1 NCpc, proba cu înscrisurile depuse la dosar și cea tehnică, cu CD-ul cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 810 de lei și 6 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În fapt, s-a reținut în procesul-verbal atacat că în data de 06.08.2014, orele 02.02, petentul a condus pe autostrada A2, km 67, autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe sensul de mers către București, cu viteza de 171 km/h, fiind filmat de aparatul radar . 332, montat pe auto MAI 3440.
Conform disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului -verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare și legalitatea sancțiunii ori sancțiunilor aplicate prin acesta.
Analizând procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta respectă condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și clitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
În cadrul examenului sub aspectul temeiniciei actului sancționator contestat de petent, instanța apreciază că acesta este și temeinic întocmit.
Conform art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Art. 49 alin. 4 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că limita maximă de viteză pe autostrăzi este de 130 de km/h.
Potrivit art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 al. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 9 la 20 puncte amendă și cu aplicarea unui număr de 6 puncte de penalizare, depășirea cu 41 – 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Având însă în vedere că fapta contravențională reținută în sarcina petentului, constând în depășirea cu 41 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus,seconstată, potrivit legii, numai cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, instanța reține că, sub aspectul sarcinii probei, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 249 C.proc.civ., aceasta revenindu-i intimatei, contestatorul găsindu-se în mod obiectiv în imposibilitatea dovedirii unei situații de fapt contrare celei reținute în actul contestat.
Răsturnarea sarcinii probei este, în cauza de față, și o consecință a aplicării principiului egalității armelor care își găsește deopotrivă aplicarea în cauzele civile și cele penale, constituind o garanție procedurală a dreptului la un proces echitabil și presupunând a se oferi fiecărei părți posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu partea adversă (cauza Anker împotriva Elveției, Cauza Kress împotriva Franței).
În consecință nu se mai impune a se analiza criteriile avute în vedere de CEDO pentru a stabili dacã prezenta procedurã constituie o acuzatie în materie penală, în sensul noțiunii autonome consacrată jurisprudențial de Curtea de la Strasbourg, ce are un conținut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor (a se vedea cauzele Garifallou Aebe c. Greciei, Serves c. Franței, Gutfreund c. Franței, A. c. României) și care permite ca o procedurã calificatã în dreptul intern ca fiind de drept contravențional să poate fi supusa garanțiilor speciale cerute în materie penalã.
Prin urmare, întrucât fapta contravențională reținută în sarcina petentului seconstată, potrivit legii, numai cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, procesul-verbal de contravenție, deși se bucură, în materie contravențională de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, (prezumții de fapt și de drept care, în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în mod constant s-a reținut că nu sunt contrare convenției, acestea funcționează în orice sistem juridic (cauza P. contra României), nu poate face dovada celor constatate prin el însuși, ci trebuie să fie însoțit de planșele fotografice efectuate de pe de înregistrarea video (care să conțină mențiunile prevăzute de punctul 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala, cu modificările ulterioare) ori de suportul tehnic – CD-ul cu înregistrarea video a contravenției, de buletinul de verificare metrologică care să ateste că mijlocul tehnic utilizat de organul constatator îndeplineste condițiile legale de utilizare, precum și de atestatul operatorului radar pentru lucrătorul de politie care a manevrat cinemometrul la momentul efectuării înregistrării, care să confirme că aceasta s-a realizat de către un operator radar calificat.
În dovedirea situației de fapt reținute, intimatul a depus la dosarul cauzei suportul tehnic – CD cu înregistrarea video a autoturismului condus de petent, atestatul operatorului radar nr._/21.12.2011 și buletinul de verificare metrologică nr._/23.05.2014.
Procedând la vizualizarea CD-ului cuprinzând înregistrarea faptei contravenționale, instanța constată că acestea pun în evidență numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent și cuprind mențiunile obligatorii prevăzute de punctul 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al directorului general al Biroului R. de Metrologie Legală, cu modificările ulterioare, respectiv „data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Totodată, instanța reține că buletinul de verificare metrologică nr._/23.05.2014, atestă că la măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent la data sanționării sale, a fost folosit un cinemometru a cărui verificare metrologică se afla în perioada de valabilitate de 1 an de zile, cuprinsă între 23.05.2014 – 23.05.2015, iar lucrătorul de poliție care a manevrat cinemometrul la momentul efectuării înregistrării este un operator radar calificat, conform atestatului operatorului radar nr._/21.12.2011.
Prin urmare, în privința contravenției pentru care a fost sancționat petentul, intimatul a făcut dovada temeiniciei procesului-verbal atacat.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, și având în vedere disp. art. 34 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța apreciază neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, urmând a o respinge și a menține ca legal și temeinic procesului-verbal de contravenție . nr._/06.08.2014, dresat de intimat.
Urmează totodată, a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. I. R., domiciliat în mun. București, Calea Văcărești, nr. 234, ., ., CNP_, împotriva procesului -verbal de constatare a contravenției . nr._/06.08.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - B. POLITIEI RUTIERE A2, cu sediul ales în mun. București, ..4-6, sector 5.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. E. P. F.
Red.G.C.E./Tehnored.S.L.
Ex. 4/13.02.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 62/2015.... → |
|---|
