Revendicare imobiliară. Sentința nr. 223/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 223/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 223/2015
ROMÂNIA
DOSAR Nr._
JUDECĂTORIA L.-GARĂ - JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.223
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. A. D.
Grefier - L. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, revendicare imobiliară acțiune formulată de reclamanta V. A., împotriva pârâtei I. INTERNAȚIONAL SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, dar reclamanta a fost reprezentată de av.I. V. L., cf. împuternicirii avocațiale depuse la dosar . nr._/2015, iar pârâta a fost reprezentată de av. E. N. O., cf. împuternicirii avocațiale . nr._/2015 depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează că a fost depus de către pârâtă răspuns la interogatoriul propus de reclamantă, după care:
Avocatul pârâtei depune la dosar interogatoriul pentru reclamantă.
Instanța pune în discuție lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta și partea adversă.
Avocatul pârâtei arată că este de acord cu lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta și partea adversă.
Instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta și partea adversă.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta personal și asistată de av.I. V. L., cf. împuternicirii avocațiale depuse la dosar . nr._/2015, lipsă fiind pârâta dar a fost reprezentată de av. E. N. O., cf. împuternicirii avocațiale . nr._/2015 depuse la dosar.
Instanța procedează la identificarea reclamantei care se legitimează cu CI . nr._, CNP –_, după care procedează la luarea interogatoriului propus de pârâtă reclamantei, răspunsul dat fiind consemnat și atașat la dosarul cauzei.
Avocatul pârâtei arată că interogatoriul propus de reclamantă pârâtei și depus la dosar nu este semnat de către reclamantă.
La solicitarea instanței reclamanta procedează la semnarea interogatoriului propus de reclamantă pârâtei.
Avocatul pârâtei depune la dosar un înscris din care rezultă situația terenului în litigiu din care un exemplar este înmânat reclamantei prin avocat.
La interpelarea instanței reclamanta prin avocat arată că nu a sistat starea de indiviziune asupra terenului din titlul de proprietate de la fila 6 dosar, sunt coproprietari și de asemenea arată că nu există dosar de fond pe rolul acestei instanțe.
Nemaifiind alte cereri instanța constată terminată cercetarea procesului, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta prin avocat având cuvântul pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâtei la încetarea de urgență a folosinței terenului în suprafață de 10 000 mp, situat în extravilanul ., arătând că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr..2553 la data de 23.12.2009 este proprietara terenului. Din înscrisurile depuse la dosar cât și din interogatoriul administrat în cauză se observă că pârâta are și calitate procesuală pasivă întrucât au existat raporturi juridice de drept, pârâta încercând să ia terenul fără a avea vreun contract de închiriere sau de titlu locativ și cu atât mai mult încearcă să inducă instanța în eroare că verii coproprietari ai reclamantei au dat terenul pârâtei. Mai arată că această asociație este o asociație fantomă,care are un sediu foarte mic în București și sugerează clienților intenția de a le lua terenurile pentru a le munci fără a le da nici un fel de despăgubire. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă arată că aceasta a considerat că nu are calitate procesuală pasivă dar din înscrisurile și întrebările pe care le-a propus la interogatoriu, cât și din adeverința depusă la dosar încearcă să inducă în eroare instanța că reclamanta a avut teren în asociație la Brănești, fapt pentru care a solicitat reclamantei să-și retragă terenul pentru a încheia cu pârâta un contract de închiriere. De asemenea arată că solicitarea sa este de a nu mai folosi acest teren să-l însămânțeze, să-l lucreze fără a avea un titlu locativ din partea reclamantei, de acea solicită admiterea cererii întrucât reclamanta trebuie să se ocupe de teren să-l lucreze sau să-l dea în arendă unor alte persoane și nicidecum pârâtei care nu are încheiat cu reclamanta nici un fel de act, ci numai pe vorbe încearcă că o inducă în eroare și să o alunge de la terenul respectiv cum a făcut și în alte situații. Mai arată că pârâta a încheiat un contract de închiriere cu verii reclamantei și nu le-a dat decât câteva milioane pentru suprafața de teren pe care o dețin și a făcut confuzia că și reclamanta i-a dat terenul, în schimb aceasta nu a primit nimic. Cu cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâtei cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâte unită cu fondul cauzei solicită a fi admisă, având în vedere faptul că orice proces îndreptat împotriva unei părți, aceasta trebuie să aibă calitate, arătând că a dovedit că nu pârâta este cea care are folosința acestui teren ci Societatea Agricolă Brănești. Pe fondul cauzei solicită respingerea ordonanței președințiale ca inadmisibilă, arătând că disp. art.996 spun că trebuie să existe o aparență de drept în fața reclamantei, arătând că reclamanta nu deține decât o cotă de ½ din terenul litigiu, mai mult decât atât a supus că nu are folosința acestui teren pentru că terenul a fost inclus într-o asociație, motiv pentru care nu există nicio aparență de drept în favoarea reclamantei. Cu privire la o altă condiție de admisibilitate stabilită de art.996 C.pr.civ. respectiv aceia că măsura dispusă să aibă caracter provizoriu arată că chiar reclamanta a învederat că pe rolul instanței nu există nici un dosar de fond. Prin urmare obiectul nu poate fi soluționat pe calea unei ordonanțe președințiale pentru că prin ceea ce se solicită depinde de soluționarea pe fond a unui litigiu, astfel potrivit disp. art.996 alin.5 C.pr. civ. pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Prin urmare dar s-ar admite această ordonanță președințială nu ar mai avea sens nici un alt litigiu pe fond. Cu privire la urgență arată că din 2009 și până în momentul de față nu a făcut nici un demers pentru a intra în folosința terenului, motiv pentru care solicită respingerea ordonanței președințiale ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite disp. art.996 C.pr.civ. Cu cheltuieli de judecată și depuse în acest sens onorariul de avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față:
I. Obiectul acțiunii și timbrajul:
I.1. Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 06.02.2015 reclamanta V. A., domiciliată în București, ..3, ..3, apt.17, sector 6, CNP_, a chemat in judecată pârâta . cu sediul in București, ..8, ., solicitând obligarea pârâtei la încetarea de urgență a folosinței terenului în suprafață de 10.000 mp, situat în extravilanul ., având nr. cadastral_, intabulat în cartea funciara cu nr._ a . și a terenului extravilan în suprafață de 7949 mp situat în extravilanul . cadastral_, intabulat în cartea funciara cu nr._ din jud. Călărași, ambele identificate cf. contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr..2553/23.12.2009 de BNP Polihovici D. și cheltuieli de judecată.
Acțiunea este legal timbrată cf. chitanței .-10 nr._/12.02.2015.
I.2. Pârâta, deși legal citată nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Temeiurile de fapt și de drept invocate :
II.1. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a cumpărat terenul în anul 2009, cf. contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2553/23.12.2009 de BNP Polihovici D., și a considerat că îl poate folosi liber și neîntrerupt începând cu data cumpărării, însă a constatat că nu poate beneficia de teren, întrucât pârâta îl folosește fără drept și fără a o despăgubi.
Menționează că, în cauză sunt întrunite elementele de admisibilitate ale cererii de ordonanță:
-Urgenta: condiție care justifică utilizarea procedurii în chestiune, caracterizată
printr-o procedură de judecată mai sumară. Și în reglementarea art. 581 alin. 1 C.
1865, cât și în cea a art. 996 alin. 1 NCPC s-a reținut că există îndeplinită aceasta
condiție când măsura provizorie este necesară „pentru păstrarea unui drept ce s-ar
păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea
repara ... ori... pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
S-a arătat că urgenta trebuie să persiste pe tot parcursul judecații (chiar și în calea de atac a apelului) iar instanța de judecata are obligația să indice împrejurările ce au condus la concluzia că este îndeplinită aceasta cerința. De asemenea, lipsa caracterului de urgență conduce la soluționarea oricărui aspect pe calea procedurii comune. Urgența nu este sinonimă cu celeritatea, aceasta din urma reprezentând dezideratul oricărui proces civil, în sensul finalizării sale într-un termen rezonabil.
-Măsura dispusă să aibă caracter provizoriu (vremelnic): măsurile
încuviințate nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natură să
mențină o situație de fapt până la soluționarea celui dintâi, așadar - sunt limitate în
timp până la soluționarea în fond a litigiului.
-Condiția de a nu prejudeca fondul, cu titlu de noutate, este expres reglementata în NCPC. Chiar dacă aceasta condiție nu era expres reglementată, ea există și în reglementarea C. 1865, necesitatea acesteia fiind consacrată în doctrină și dedusă din cea de-a doua condiție (caracterul provizoriu). S-a reținut că, datorită faptului că ordonanța presupune urgența și adoptarea unor măsuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului dar - pentru că totuși soluția să nu fie arbitrară - este datoare să cerceteze aparența dreptului, să pipăie fondul.
-Existența unei „aparente de drept” in favoarea reclamantului, condiție noua, legiferată de art. 996 alin. 1 NCPC. S-a reținut că aceasta condiție trebuie analizată în mod prioritar de către instanța, aceasta din urma fiind ținută să nu dispună nici o măsura provizorie până ce nu își creează convingerea că în favoarea reclamantului există „aparenta de drept”. Limitele cercetării privind aparența dreptului sunt chiar limitele indicate și în vechea reglementare, în doctrina și jurisprudență, referitoare la „pipăirea fondului”.
În literatura juridică, s-a opinat că procedura ordonanței președințiale își găsește - de principiu - aplicare în orice materie, câtă vreme legea nu a stabilit pentru respectiva materie o procedură specială, exclusiva.
În drept se invocă disp. art.996, 453 C.p.civ.
III.Probele administrate:
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu și a depus în copie următoarele acte: CI . nr._ privind pe reclamantă, titlul de proprietate nr._/15.12.1994, CI . nr._ privind pe V. A., certificat de atestare fiscală nr._/16.12.2009, încheierea nr._/28.12.2009 pronunțată de OCPI Călărași împreună cu dovada de comunicare, încheierea nr._/04.05.2009 pronunțată de OCPI Călărași, taxe notariale vânzare cumpărare, extras de carte funciară pentru informare eliberat de OCPI Călărași, plan de amplasament și delimitare a imobilului, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr..2553 la data de 23.12.2009 de BNP Polihovici D., încheierea nr.3732/28.12.2009 pronunțată de OCPI Călărași împreună cu dovada de comunicare, încheierea nr._/28.12.2009 pronunțată de OCPI Călărași împreună cu dovada de comunicare, încheierea nr._/04.05.2009 pronunțată de OCPI Călărași, taxe notariale vânzare cumpărare, extras de carte funciară pentru informare eliberat de OCPI Călărași, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
În cauză s–a administrat proba cu înscrisuri.
IV. Analizând probele administrate instanța reține următoarele:
IV. 1. Starea de fapt reținută de instanță.
Prin titlul de proprietate nr._/1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,0449 ha situat în .>. în favoarea lui V. A. și E. M. de pe urma defunctului V. P..
Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2553/23.12.2009 de BNP Polihovici D., reclamanta V. A. a dobândit de la V. A. cota indiviză de ½ din terenul extravilan în suprafață de 10.000 mp, intabulat în CF_ a . și A. cota indiviză de ½ din terenul extravilan în suprafață de 7949 mp, intabulat în CF_ a ..
IV.2. Dispoziții de drept aplicabile în materie
Potrivit art. 996 N.C.p.civ. instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
IV.3. Soluționarea excepției
La termenul din 05.03.2015 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că terenul reclamantei nu este în posesia sa, ci a Societății Agricole Brănești, excepția fiind unită cu fondul.
Soluționând cu prioritate excepția în temeiul art.248 C.p.civ., urmează a o respinge pentru considerentele ce succed: instanța constată că reclamanta este coindivizară pe terenul obiect al litigiului cu N. T. J., E. V. și E. O. (cf. extraselor de carte funciară), iar starea de indiviziune nu a fost sistată astfel cum rezultă din răspunsul reclamantei dat la interpelarea instanței. Prin urmare deși pârâta are în posesie cota indiviză din teren aparținând celorlalți coindivizari în baza contractelor de arendare 13/29.11.2014, 10/25.02.2014, aceasta nu poate invoca lipsa calității procesuale pasive întrucât terenul nu este individualizat materialicește, astfel că pârâta nu are certitudinea că lucrează terenul reclamantei sau al celorlalți coindivizari. Nici susținerea conform căreia V. P. (defunctul de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate) a dat terenul de 1,79 ha în asociația Societății Agricole Brănești de unde nu s-ar fi retras nu îi susține excepția invocată întrucât terenul reconstituit de pe urma defunctului a intrat în circuitul civil prin vânzare cumpărare ajungând o cotă indiviză în proprietatea reclamantei prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2553/23.12.2009 de BNP Polihovici D..
IV.4. Soluția instanței
Având în vedere împrejurările de fapt și de drept mai susreținute, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art.996 N.C.p.civ.
Astfel împrejurările ce fac obiectul prezentei cauze nu îndeplinesc cerința urgenței întrucât deși reclamanta a dobândit cota indiviză din terenuri din decembrie 2009 a stat în pasivitate până în noiembrie 2014 (cf. răspunsului dat la interogatoriu), astfel că după trecerea acestui timp luarea măsurii nu mai urmărește prevenirea unor consecințe negative care nu s-ar mai putea repara. În consecință instanța apreciază că nu se justifică luarea unei măsuri vremelnice, cu atât mai mult cu cât se constată în plus că cererea nu este motivată, nerezultând existența unui pericol concret pentru reclamantă care să producă urmări ireparabile.
Totodată acțiunea principală nu îndeplinește caracterul vremelnic întrucât nu rezultă că măsura ce se dorește a fi luată, urmează a-și produce efectele doar până la soluționarea litigiului pe fond, reclamanta nefăcând în acest sens dovada depunerii la această instanța a unei cereri pe fond, recunoscând de altfel că nu există dosar de fond. Deși în jurisprudență s-a admis constant că obligația de a face se poate dispune pe calea ordonanței președințiale doar în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate, în speță reclamanta nu a demonstrat că pârâta a lucrat terenul abuziv, cât timp celălalt coindivizar al terenului E. M., mai exact moștenitorii acesteia, a dat cota parte indiviză în arendă pârâtei cf. răspunsului dat la interogatoriu coroborat cu contractele de arendare depuse la dosar.
O astfel de măsură nu este conformă nici cu aparența de drept, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că pârâta o împiedică în exercitarea posesiei asupra terenului, având în vedere că nu s-a dispus sistarea stării de indiviziune, astfel că niciuna din părți nu are materialicește terenul individualizat..
În concluzie instanța apreciază că aparența de drept nu este în favoarea reclamantei.
Față de considerentele ce preced, nefiind întrunite condițiile prev. de art.996 NC.p.civ. instanța va respinge cererea ca inadmisibilă.
V. Cheltuieli de judecată
În baza art.453 C.p.civ. urmează a obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată cf. facturii nr.85/02.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă și unită cu fondul.
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta V. A., domiciliată în București, ..3, ..3, apt.17, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul in București, ..8, ., ., ca inadmisibilă.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. D. L. D.
Red.IAD/Th.IAD
Ex.4/23.03.2015
Cod operator date personale_
| ← Pretenţii. Sentința nr. 801/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
