Partaj judiciar. Sentința nr. 444/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 444/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 1314/250/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. OPERATOR 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 444
Ședința publică din 23 iunie 2015
Președinte: I. D.
Grefier: M. C.
S-a procedat la judecarea cererii de chemare în judecată, în cauza având ca părți pe reclamantul M. T. și pe pârâta P. S., având ca obiect partaj judiciar-ieșire din indiviziune.
La apelul nominal al părților se prezintă pârâta, asistată de avocat C. P. din Baroul A., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu suma de 1937 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată cu consecința obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei L. la data de 17 octombrie 2014 reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâta P. S. a solicitat ca instanța de judecată să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care:
Să dispună ieșirea din indiviziune potrivit folosinței faptice asupra imobilelor înscrise în CF_ cu top. 1159-1150/1- apartamentul 1 proprietatea pârâtei si apartamentul nr.2 înscris în CF_ cu top.1159-1150/11, proprietatea reclamantului
Să dispună OCPI să facă cuvenitele modificări;
cu cheltuieli de judecată.
În motivare se argumentează faptul că, în fapt, reclamantul este proprietarul apartamentului nr. 1, situat în L., ., iar pârâta este proprietara apartamentului nr.2 .
În anul 1976, s-a realizat o apartamentare a imobilului situat în L. ., înscris în CF inițial 2251 cu top.1159, 1160, în urma căreia s-au constituit două apartamente, respectiv apartamentul nr.1 proprietatea pârâtei, înscris în CF_ cu top. 1159-1150/1 si apartamentul nr.2 înscris în CF_ cu top.1159- 1150/11, proprietatea reclamantului, rămânând ca si părți comune terenul, . si grădina.
Motivele care stau la baza acțiunii sunt determinate de atitudinea recalcitrantă a pârâtei si a familiei acesteia care, de căte ori iasă din casă îl înjură, aruncă apa murdară în fata intrării apartamentului reclamantului, un membru al familiei pârâtei merge cu motocicleta prin curte, întorcând-o sau turând-o în miez de noapte chiar în fața intrării reclamantului creindu-I neplăceri.
Susține că este în imposibilitate de a folosi imobilul proprietatea sa în liniște.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune potrivit folosinței faptice, așa cum sunt amplasate cele două apartamente, precum și configurarea curții comune și a grădinii, acestea sunt susceptibile de partajare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 676 Cod civil.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat instanței să respingă, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, cu consecința obligării apelantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, pentru următoarele considerente de fapt și de drept pe care le expune punctual:
În fapt, prin cererea dedusă judecății, reclamantul solicită instanței ieșirea din indiviziune potrivit folosinței faptice cu privire la proprietățile părților, respectiv imobilul situat în L., . . situat în L., ., .> În opinia pârâtei, dată fiind situația juridică a celor două imobile, cererea de sistare a coproprietății este inadmisibilă, argumentele fiind următoarele:
Potrivit datelor înscrise în cărțile funciare ale celor două imobile, respectiv CF nr._-C1-U1 L. și CF nr._-C1-U2 L., rezultă că dreptul de proprietate asupra celor două apartamente, apartamentul proprietatea pârâtei și apartamentul proprietatea reclamantului, este clar stabilit în sensul că pârâta are calitatea de proprietară tabulară a apartamentului numărul 1, iar reclamantul are calitatea de proprietar al apartamentului numărul 2.
Cum în cartea funciară cele două unități locative nu figurează ca având regim juridic de bun comun, părțile nefiind proprietarii vreunei cote din apartamente, ci pârâta este unica proprietară a apartamentului numărul 1 iar reclamantul e unicul proprietar al apartamentului numărul 2, cum imobilele nu se află în indiviziune, cererea reclamantului de sistare a coproprietății este inadmisibilă atât timp cât operațiunea de ieșire din indiviziune a fost realizată, fiind evidențiată în cartea funciară.
În ce privește părțile comune din imobil, respectiv curtea și grădina, menționează că reclamantul a mai demarat o procedură judiciară având ca obiect grănițuirea celor două proprietăți, soluția instanței fiind aceea de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată ( Dosar civil nr._ al Judecătoriei L. ), fiind incidență în cauză excepția autorității de lucru judecat.
Cum coproprietatea este una forțată și continuă, poarta ce deservește cele două apartamente și, de asemenea, curtea interioară ce deservește apartamentele, neputând fi grănițuite, o soluție în sensul ieșirii din indiviziune ar duce la imposibilitatea folosirii apartamentelor, astfel că cererea reclamantului excede dispozițiile legale în materie.
Susține că, deși grădina are regimul juridic de bun comun, aceasta este despărțită de un gard, limita astfel trasata fiind stabilită și respectată de mai mulți ani, din generație în generație.
În ce privește părțile comune ale imobilului pârâta a invocate excepția autorității de lucru judecat indicând dosarul civil nr._ .
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul susține faptul că în ceea ce privește faptul ca coproprietatea ce deserveste cele două apartamente ar fi una fortata si continua, aceste două aspecte pot fi avute în vedere doar cu privire la poarta de acces si nicidecum cu privire la curtea interioară si gradina;
Opoziția pârâtei este datorată faptului că la acest moment aceasta foloseste curtea interioară după bunul plac si creând numeroase neplăceri, reclamantului si nu faptul că aceasta nu ar putea fi partajată în natură;
Cu privire la grădină, într-adevăr aceasta este despărtită de un gard, dar asta nu duce la concluzia certă că nu poate fi supusă unei grănituiri.
Din schița de apartamentare pe care a depus-o la dosarul cauzei rezultă că asa cum sunt amplasate cele două apartamente precum si configurarea curții comune si a grădinii, acestea sunt susceptibile de grănituire. doar o expertiză topografică putând clarifica posibilitatea grănituirii.
Cu privire la excepția autoritătii de lucru judecat, solicită în mod respectuos a o respinge nefiind incicntă în cazul de fată în condițiile în care dosarul nr._ a avut ca obiect gărănituirea iar prezentul dosar are ca obiect ieșirea din indiviziune;
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, un proces de ieșire din indiviziune nu se poate converti într-o acțiune în revendicare, când reclamantul este obligat a face dovada dobândirii dreptului de proprietate al pârâtului precum și a valabilității sau nevalabilității titlului acestuia, fapt de altfel necontestat de acesta; pe de altă parte, dacă în cartea funciară s-a înscria un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei cât timp nu se dovedește contrariul, iar în lipsa unei cereri formulate în acest sens, instanța nu poate retine nevalabilitatea titlului în baza căruia dreptul a fost înscris, mai ales în condițiile în care valabilitatea titlului pârâtului nu a fost pusă în discuția părților;
S-a procedat la atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei L. pentru a se putea ponunța asupra excepției autorității de lucru judecat.
S-a întocmit un raport de expertiză de către expert R. C., a cărui concluzii sunt: imobilul este situat în L. . și este reprezentat în anexa graphic nr. 1 de aliniamentul definit de punctele: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16. Curtea unui imobil și terenul aflat sub clădirea de locuit sunt spații aflate în folosința comună a proprietarilor apartamentelor din clădirile cu mai multe locuințe, spații care constituie proprietate comună a acestor coproprietari și care sunt destinate exclusive bunei și normalei folosințe a locuințelor respective. Potrivit aliniatului 2 art. 3 litera c din Anexa nr. 2 a Legii ne. 114/1996, aceste elemente constituie o proprietate comună care este indivizibilă, respectiv forțată, deci o proprietate comună care nu se poate partaja.
Analizând excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 184 pronunțată la data de 27 martie 2014 în dosarul nr._ a Judecătoriei L., instant constată că există identitate de părți și de cauză, dar nu există dentitate de obict.
Obiectul dosarului nr._ este grănițuirea, iar în prezentul dosar ieșirea din indiviziune.
Din sentința civilă nr. 184/2014 s-a reținut că acțiunea de grănițuire este inadmisibilă până nu se sistează anterior coproprietatea părților asupra imobilului dacă este posibil.
Prin urmare, cele două dosare au obiecte diferite, soluția din primul dosar rezultând din nesoluționarea obiectului prezentului dosar.
Nefiind îndeplinite condițiile cerute d elege pentru existent autorității de lucru judecat, în baza art. 248 Cod de procedură civilă, aceasta urmează a fi respinsă.
Reclamantul a fost obligat la plata onorariului expertului în cuantum de 1.200 lei pe care nu i-a achitat.
Constatând faptul că expertul R. C., a efectuat operațiunile necesare pentru lucrarea tehnică dispusă în prezenta cauză, respectiv documentare, înștiințare părți, deplasare la instanță, deplasare în teren și efectuare măsurători tehnice, potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei, inclusiv raportul de expertiză, instanța, având în vedere complexitatea lucrării, că acesta nu și-a recuperat costurile aferente acesteia în sumă de 1.200 lei și nu mai are altă cale procedurală în acest sens deoarece cauza a rămas în pronunțare, în baza art.170 raportat la art.23 din OG nr.2/2000, art.201 alin.1, 211 și art.200 c.proc.civilă, ultimul aplicându-se prin analogie – sentința va fi executorie în ceea ce privește onorariul expertului.
Va dispune obligarea reclamantului să plătească în contul expertului R. C., prin Biroul local pentru expertize tehnice judiciare de pe lângă Tribunalul A., a onorariului în sumă de 1.200 lei, aferent operațiunilor vizând lucrarea tehnică dispusă în prezentul dosar.
Din probele administrate în cauză, respectiv; extras CF nr._-C1-U1 L. și CF nr._-C1-U2 L., raport de expertiză, instanța, în fapt, reține următoarele:
Imobilele proprietatea părților provin dintr-o apartamentare a imobilului din care decurg acestea, înscris, la acea vreme, în CF nr. 2251 cu nr. top. 1159, 1160, apartamentare care a avut loc în anul 1976. În urma acesteia, s-au constituit cele două apartamente proprietatea părților în litigiu, respectiv apartamentul nr. 1, proprietatea pârâtei, înscris în CF_ cu nr. top. 1159-1150/I și apartamentul nr. 2 înscris în CF_ cu nr. top. 1159-1150/II, proprietatea reclamantului. Au rămas ca părți comune terenul, în suprafață totală de 917 mp, respectiv . și grădina – f. 13 schița de apartamentare cu viza OCOT.
Față de cele reținute, instanța, în baza art. 669 și următoarele din NCC, art. 1143 și 1144 din Noul Cod Civil, art.979 și următoarele din Noul cod de procedură civilă, va respinge acțiunea reclamantului.
Va respinge și cererea vizând efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară prin Biroul local de cadastru și publicitate imobiliară L..
Constatând că pârâta care a obținut câștig de cauză a solicitat cheltuieli de judecată, în baza art.451- 453 din Noul Cod de procedură civilă, va obliga reclamantul să plătească pârâtei 500 lei cheltuieli de judecată, constând din onorariul plătit de aceasta avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. T., domiciliat în L. . ., CNP_, la C.. Av. L. Stanoiov, în A., . nr. 4, ., în contradictoriu cu pârâta P. S., CNP_, domiciliată în L., ., ., reprezentată de avocat C. P., având ca obiect partaj judiciar-ieșire din indiviziune.
Respinge și cererea vizând efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară prin Biroul local de cadastru și publicitate imobiliară L..
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Obligă reclamantul să plătească în contul expertului R. C., prin Biroul local pentru expertize tehnice judiciare de pe lângă Tribunalul A., a onorariului în sumă de 1.200 lei, aferent operațiunilor vizând lucrarea tehnică dispusă în prezentul dosar.
Executorie în ceea ce privește onorariul expertului R. C..
Cu apel, în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
I. D. M. C.
Red/tehnored
ID/MC
6 exemplare/17 iulie 2015
Prezenta sentință se va comunica:
- reclamantul: M. T. – cu domiciliul procesual ales la C.. Av. L. Stanoiov, în A., . nr. 4, .
- pârâta: P. S. – L., ., .
Expertului R. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 421/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 345/2015. Judecătoria... → |
|---|
