Plângere contravenţională. Sentința nr. 494/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 494/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 494/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. Operator 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.494
Ședința publică din 11 august 2015
Președinte: P. P.
Grefier: J. P.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul B. F. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A..
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care unește excepția de nulitate a procesului-verbal de contravenție prev. de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 invocată de către petent și nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară încheiată etapa de cercetare a procesului și trece la soluționarea cauzei.
JUDECATA:
Constată că prin plângerea înregistrată la data de 05.02.2015 petentul B. F.-D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.01.2015 și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 877,50 lei, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare se arată că potrivit procesului-verbal . nr._ din data de 27.01.2015 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,50 lei întrucât agentul constatator, la momentul opririi sale în trafic, i-a comunicat petentului că nu a oprit la trecerea de cale ferată.
Petentul i-a explicat agentului constatator că nimic din ceea de susține nu corespunde adevărului, însă agentul constatator fără a-i prezenta nicio probă în susținerea afirmațiilor sale i-a spus petentului că va fi sancționat pentru o faptă pe care o va crede de cuviință. Având în vedere modul ilizibil în care agentul constatator a înțeles să completeze procesul-verbal de contravenție, petentul este pus în situația de a nu ști cel puțin pentru ce este sancționat, întrucât nu a reușit să descifreze nicio rubrică a procesului-verbal de contravenție.
Apreciază că acest proces-verbal nu îi este opozabil.
Invocă excepția de nulitate a procesului-verbal prev. de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001.
Pe fond, arată că datorită modului în care agentul constatator a înțeles să constate contravenția pe care susține că petentul a săvârșit-o, la momentul formulării plângerii, petentul nu cunoaște pentru ce anume a fost sancționat cu amendă.
Arată de asemenea că a fost încălcată prezumția de nevinovăție, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii nu trebuie să pornească de la ideea că petentul a săvârșit fapta pentru care este acuzat.
Petentul apreciază că sarcina probei aparține celui care acuză, iar orice îndoială trebuie să profite celui acuzat potrivit principiului „in dubio pro reo”.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, în speță impunându-se sancțiunea avertismentului, având în vedere că orice sancțiune juridică inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiuni dure.
În drept, OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit.
Se arată că la data consemnată în cuprinsul procesului-verbal agentul constatator din cadrul IPJ A., executându-și atribuțiile de serviciu în localitatea L. din iud. A.. a depistat în traficul rutier autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ , al cărui conducător auto, în persoana petentului, a încălcat normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, acesta circulând în localitatea L., jud. A., neoprind la trecerea la nivel cu calea ferată, fapt pentru care agentul a procedat la oprirea în vederea sancționării conducătorului auto.
Agentul a procedat la întocmirea procesului-verbal de sancționare contravențională pentru încălcarea prevederilor HG nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep), stabilind sancțiunile prevăzute de OUG 195/2002, actele normative fiind în vigoare la data constatării contravenției.
Din verificările efectuate a reieșit că procesul-verbal de constatare este temeinic și legal, în speța dedusă judecății nu se pune problema probatoriului administrat de petent, iar actele dosarului nu pot fi ignorate în raport de simpla negare a faptei de către petentul care apreciază aleatoriu că agentul de poliție nu putea observa săvârșirea contravenției.
Consideră că instanța urmează să pronunțe o hotărâre în acord cu practica judiciară internațională în materie (v. cauza H. s.a. contra României).
În aceste cauze reunite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
In această situație, în lipsa probelor produse de reclamant și în raport de existența la dosarul cauzei a înregistrării pe suport digital și a procesului-verbal de contravenție, consideră că singura soluție viabilă ce poate fi adoptată de prima instanță este respingerea plângerii în contextul existentei faptei contravenționale.
Prin urmare, în speța dată, instanța urmează să aprecieze în raport de concluziile Curții cuprinse în cauza H. ș.a. contra României potrivit cărora prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, în materia legislației rutiere procesul verbal de contravenție bucurându-se de prezumția de legalitate până la proba contrară.
Cât privește fapta reclamantului, se opinează că aceasta a existat și a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului, în cauză nefiind necesară intervenția judecătorului.
Se învederează instanței că situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO, veridicitatea constatărilor personale ale organului de politie nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.
Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă susținere a acestuia în sensul negării faptelor imputate.
In caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul-verbal fiind un act întocmit de un agent aflat în exercițiul funcțiunii, se solicită recunoașterea valorii probatorii a înscrisului care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate si de autenticitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma „ad validitatem’cu respectarea condițiilor de formă si fond în scopul producerii efectelor pentru care a fost întocmit.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că petentul nu a propus nicio proba si nu a indicat nici un indiciu în susținerea afirmațiilor sale, mai mult, nu a indicat nici un motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic pe reclamant în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulație din partea sa și, după ce a fost oprit în trafic, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să întocmească un proces-verbal total neadevărat.
Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, se consideră că se respectă în cauza dedusă judecății cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Cât privește temeinicia procesului verbal, se apreciază că procesul-verbal de contravenție nu este un simplu act de acuzare, întrucât el conține și constatarea faptei făcută personal de agentul constatator, precum și sancțiunea aplicată.
Este de reținut aici că petentul a avut posibilitatea de a se apăra împotriva prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție, atât prin dreptul la formularea de obiecțiuni ce au fost inserate în conținutul procesului-verbal de către organul instrumentator, cât și prin plângerea adresată instanței, însă afirmația a acestuia conform căreia fapta descrisă nu este cea reală nu poate conduce la înfrângerea celor constatate de polițist, astfel neputându-se afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/27.01.2015 emis de IPJ A., petentul B. F.-D. a fost sancționat contravențional în baza art. 138 alin. 1 lit. c din HG 1391/2006, cu suma de 877,5 lei amendă contravențională, 9 puncte amendă și 6 puncte penalizare pe următoarele considerente: la data de 27.01.2015 la ora 11:58, pe DJ 682 L., petentul a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr._, pe Dj 682 din direcția Zăbrani-Aluniș și la trecerea la nivel cu calea ferată nu a oprit regulamentar pentru a se asigura filmat video cu aparatura de pe autovehiculul MAI_.
Intimatul IPJ A. a dovedit prin înregistrare video, f. 29 săvârșirea contravenției prev. de art. 138 alin.1 lit. c din HG 1391/2006 de către petent, descrisă în proces-verbal de contravenție care se bucură de prezumțiile de autenticitate și veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, iar petentul nu a făcut dovada contrarie.
Procesul-verbal de contravenție conține condițiile de fond și formă prev. de art. 16 alin. 1, 7 și art. 17 din OG 2/2001 în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenție.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va respinge plângerea formulată de petentul, B. F.-D., domiciliat în ., jud. A., CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.01.2015 emis de intimat în principal pentru anulare proces-verbal de contravenție și exonerare la plata amenzii, văzând că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenție care se bucură de prezumțiile de autenticitate și veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, iar subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, sancțiunea aplicată fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectiv aceea de a nu opri la nivel de trecere cu calea ferată, care este de o gravitate ridicată.
Va menține procesul-verbal antemenționat.
Va respinge excepția de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzută de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 invocată de petent ca fiind nefondată, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenție, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind inserat numele, prenumele și calitatea agentului constatator, iar în privința faptului că nu a fost trecut în cuprinsul procesului-verbal locului de muncă al petentului, acest lucru este sancționat cu nulitatea relativă, iar petentul nu a dovedit că prin neconsemnarea în procesul-verbal de contravenție a acestui lucru i s-a cauzat o vătămare.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. F.-D., domiciliat în ., jud. A., CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.01.2015 emis de intimat în principal pentru anulare proces-verbal de contravenție și exonerare la plata amenzii, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Menține procesul-verbal antemenționat.
Respinge excepția de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzută de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 invocată de petent.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 11 august 2015.
Președinte, Grefier,
P. P. J. P.
Red./Tehnored.
PP/JP
Ex.5/19.08.2015
Se comunică:
-petentului B. F.-D.- ., jud. A.
-intimatului I.P.J.A.- A.,., nr.17-21, jud.A.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 433/2015. Judecătoria LIPOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 426/2015.... → |
|---|
