Anulare act. Sentința nr. 450/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 450/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 450/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
(1586/14)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 450
Ședința publică din 14.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. C.-D.
Grefier – A. D.-I.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect anulare act‚ formulată de reclamantul L. G., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 26.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru 09.06.2015, 23.06.2015, 07.07.2015 și respectiv 14.07.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând în secret asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 30.07.2014 și înregistrată sub nr._ (precizată prin răspunsul la întâmpinare depus la fila 44), reclamantul L. G. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. și pe pârâta Agenția Moreni a B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună următoarele:
- să se constate ca fiind abuzive clauzele cuprinse in Contractul de credit nr.162CSF_ din 23.05.2008, prevăzute în capitolul IV (dobânzi, comisioane și taxe) și clauza care permite băncii să declare scadența anticipata a creditului;
- să dispună eliminarea acestor clauze din contractul de credit;
- să oblige pârâta la returnarea tuturor sumelor încasate abuziv (dobânzi, comision de administrare si comision de acordare a creditului) începând cu data de 23.05.2008;
- să oblige pârâta la reducerea ratei de credit la rata de referință de la data încheierii contractului;
- să oblige pârâta să dispună repunerea pe cont curent a reclamantei.
În motivarea acțiunii, s-au arătat în esență următoarele:
Clauzele cuprinse în capitolul IV, referitoare la dobânzi, comisioane și taxe ca fiind abuzive dat fiind faptul că nu au fost negociate, pe de o parte iar pe de alta parte, a arătat că ele creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părtilor, contractul încheiat, fiind un contract cadru, ce nu oferă împrumutatului posibilitatea de a opta între a încheia sau nu un contract.
Clauza prevăzută la art. 4.3. este abuziv inserată, dat fiind faptul că Banca poate modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare unilateral, dar aceasta modificare trebuie sa se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut si în contract și cu condiția informării imediate a clientului. De asemenea, clauza privind dobânda variabila de 8,95% pe an, stipulată în art. 4.1 al contractului, este abuziva, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobânda stabilită discreționar de bancă și nu la indici de referință obiectivi verificabili care să ofere clientului posibilitatea de formare a acestei dobânzi.
Astfel, deși indicele EURIBOR a scăzut semnificativ de la momentul încheierii contractului, ratele calculate de bancă nu au fost modificate in sensul diminuării lor, așa cum era firesc.
Clauzele referitoare la comisionul de acordare a creditului de 2,5% din valoarea creditului și comisionul de administrare lunara a creditului de 0,45 % aplicat la valoarea soldului sunt de asemenea abuzive.
În drept, au fost indicate dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Agentiei Moreni si respingerea cererii formulate de reclamant.
În motivare, pârâta a arătat că comisionul de administrare a creditului reprezintă costul pentru intretinerea sl administrarea creditului, fiind plătit de către imprumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare, în data de 09.10.2008 comisionul fiind modificat la valoarea de 0.59% iar clientul a fost informat prin notificare atașata.
La data de 10.09.2010 creditul de consum nr. 162CSF_ a fost restructurat printr-un credit de consum nou cu nr. 162RES_ iar în urma implementării restructurării creditului clientul a beneficiat de dobânda fixa de 4.00% in primele 12 luni si de un comision de administrare lunara a creditului de 0.45%.
Dupa expirarea perioadei cu dobânda fixa dobânda aplicata creditului a avut valoarea de 8,95% pana in data de 23.11.2011, dată la care banca a venit in intampinarea clientului cu o oferta personalizata constând in 12 luni de dobânda fixa 6.00%.
Pârata a mai arătat că nu este o clauză impusă consumatorilor aceea referitoare la dobânda variabilă, reclamantul optând la momentul semnării contractului, pentru un anumit tip de dobândă, opțiune liber exprimată. Astfel, nu se poate reține faptul că prin clauza referitoare la dobânda variabilă s-ar crea un dezechilibru semnificativ între drepturile părților.
Cu referire la aprecierile reclamantului privind faptul că sunt abuzive clauzele referitoare la comisionul de acordare și de administrare, pârâta a învederat că situația financiară la nivel național și internațional determină banca să își adapteze produsele pentru a asigura stabilitate pe termen lung, adică tocmai posibilitatea băncii de a continua creditarea.
În probațiune au fost administrate înscrisuri.
Prin Încheierea de ședință din 03.03.2015 instanța a calificat excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Moreni a B. S.A. ca vizând lipsa capacității procesuale de folosință a acestui dezmembrământ al B. S.A., admițând această din urmă excepție.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâta B. S.A. și reclamantul L. G. a fost încheiat Contractul de credit nr. 162CSF_ din 23.05.2008 (denumit în continuare „contract de credit”).
În drept, din prevederile art. 6 și 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori (se are în vedere forma în vigoare la data încheierii de către părți a contractului de credit) rezultă că stipularea unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori atrage ineficacitatea contractului, fie prin declararea nulității absolute parțiale a acestuia (în privința clauzelor abuzive), fie prin reziliere, la cererea consumatorului, în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive.
Condițiile în care o clauză este considerată abuzivă rezultă din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, care prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
De asemenea, Legea nr. 193/2000 conține următoarele prevederi în legătură cu condițiile prevăzute în art. 4 alin. (1):
-O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv [art. 4 alin. (2)];
-Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
-Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive [art. 4 alin. (4)];
-Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul [art. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000].
Verificând prin prisma acestor prevederi legale clauzele contractuale indicate în cererea de chemare în judecată, rezultă următoarele:
În situația în care împrumutatul este o persoană fizică, în marea majoritate a cazurilor, acesta alege unul sau altul dintre produsele financiare pe care o bancă le expune la un moment dat pe piață, motiv pentru care convenția de credit încheiată în speță este prezumată a fi contract de adeziune, bazat pe un ansamblu de clauze preformulate de bancă, în redactarea cărora intervenția consumatorului nu poate fi decât minimală ori inexistentă. În asemenea condiții, în temeiul dipozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, revenea pârâtei să probeze negocierea clauzelor contractuale, dar o asemenea dovadă nu s-a realizat.
De aceea, pentru toate prevederile contractuale indicate în cererea de chemare în judecată, trebuie considerată ca îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, prezumându-se că nu au fost negociate direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale de mai sus.
Cât privește a doua condiție rezultată din prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, se impun următoarele considerente:
Clauza inserată în art. 4.1 din contractul de credit stabilește că împrumutul se acordă cu o dobândă variabilă de 8,95% pe an, iar în art. 4.3 este stipulat dreptul unității bancare care a acordat împrumutul de a modifica unilateral dobânda și comisioanele bancare. În contractul de credit nu sunt precizate situațiile care justifică modificarea unilaterală a acestor costuri asociate creditului. Aceste două prevederi contractuale se încadrează în lista clauzelor abuzive prevăzută în Anexa Legii nr. 193/2000 la alin. (1) lit. a), fără a fi intra sub incidența situațiilor de excepție acolo prevăzute, care sunt aplicabile numai în cazul în care în contract sunt precizate cu claritate condițiile în care banca are dreptul de a modifica unilateral anumite clauze, astfel încât consumatorul să poată decide în cunoștință de cauză. Prin urmare, caracterul abuziv al clauzei inserate în art. 4.1 (în partea referitoare la variabilitatea dobânzii) și art. 4.3 din contractul de credit este evident, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 fiind prezumată absolut prin dispoziția cuprinsă în art. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000. Pentru a răspunde apărărilor pârâtei, trebuie menționat că stipularea unei dobânzi variabile nu este interzisă, încadrându-se în excepția cuprinsă în teza a II-a a art. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000, dar pentru ca o asemenea clauză să fie considerată valabilă este necesar ca în contractul de credit să fie menționate explicit toate elementele în funcție de care dobânda poate suferi modificări, pentru a se putea aprecia asupra existenței unor motive întemeiate care justifică fluctuația dobânzii. În acest fel se asigură echilibrul contractual, întrucât consumatorul poate decide în cunoștință de cauză șa momentul încheierii contractului, iar pe parcursul derulării acestuia este apărat de o majorare a dobânzii, decisă unilateral de împrumutător.
Tot în art. 4.1 din contractul de împrumut se prevede perceperea unui comision de administrare lunară a creditului în valoare de 0,45% din valoarea soldului creditului. Din graficul de rambursare a creditului emis la 15.10.2008 de reprezentanții pârâtei, rezultă că în baza acestei clauze, pentru un împrumut de 13.500 de CHF, reclamantul va achita pârâtei cu titlu de comision de administrare suma totală de 5.489,79 de CHF (cca. 45 de CHF lunar), care depășește în mod evident valoarea serviciilor pe care pârâta le prestează pentru administrarea creditului, fiind în realitate o dobândă mascată sub o altă denumire. Față de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, o asemenea clauză este în mod evident abuzivă, întrucât nu a fost negociată și creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, o disproproție semnificativă între drepturile și obligațiile părților.
Celelalte clauze indicate în cererea de chemare în judecată nu pot fi considerate ca abuzive, întrucât nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, neputându-se susține că aceste clauze provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Aceasta întrucât comisionul de acordare a creditului, stipulat de art. 4.1 din contract, are o valoare redusă față de valoarea totală a creditului și s-a plătit o singură dată, iar dreptul băncii de a declara scadența anticipată a creditului a fost stipulat în art. 8.3 din contractul de credit pentru o situație bine justificată, respectiv aceea în care împrumutatul înregistrează restanțe la plata ratelor de credit și a accesoriilor acestuia o perioadă mai mare de 90 de zile.
Având în vedere că numai o parte din clauzele indicate în cererea de chemare în judecată au caracter abuziv, fiind lovite de nulitatea absolută în temeiul art. 4 și 6 din Legea nr. 193/2000,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul L. G., cu domiciliul/sediul în mun. Moreni, .. 2, ., ., identificat(ă) prin cod numeric personal_, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., cu domiciliul/sediul în București, .. 6A, Sector 2, identificat(ă) prin cod unic de înregistrare -.
Constată nulitatea absolută a clauzelor conținute în art. 4.1 (numai partea referitoare la caracterul variabil al dobânzii aferente împrumutului și partea care stipulează comisionul de administrare lunară a creditului), precum și a clauzei conținute în art. 4.3 din Contractul de credit nr. 162CSF_ din 23.05.2008, referitoare la modificarea unilaterală a dobânzii și a comisioanelor bancare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității celorlalte clauze invocate în cererea de chemare în judecată.
Disjunge capetele accesorii de cerere vizând obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor pe care reclamantul le consideră abuzive, la reducerea ratei de credit la nivelul ratei de referință de la data de 23.05.2008 și la repunerea pe cont curent a pârâtului, precum și suportarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă și dispune formarea unui dosar separat, care se va repartiza manual pe rolul Completului 1 civil, cu termen de judecată la data de 08.12.2015, pentru care se vor cita părțile.
În termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, partea interesată poate declara apel împotriva acesteia, printr-o cerere care se depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.07.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 448/2015. Judecătoria MORENI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2015.... → |
|---|
