Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 94/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 94/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 94/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
------*------
JUDECĂTORIA OLTENIȚA - JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
.....
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 94
Ședința publică din data de 04 Februarie 2015
Instanța constituită astfel:
Președinte de complet: - C. V.
Grefier: - S. A.-M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta P. N., în contradictoriu cu pârâtul S. S. I., având ca obiect „exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere”.
La apelul nominal efectuat în ședință publică la orele 08,32 au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Față de lipsa părților și a reprezentanților acestora, instanța dispune lăsarea la cea de-a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Instanța ia act că la fila 21 din dosar se află împuternicirea avocațială . nr._ prin care reclamanta, în baza contractului de asistență juridică nr. 29/10.07.2014 a delegat pe av. P. E. M. pentru reprezentarea și susținerea intereselor în dosarul prezent, însă aceasta nu este prezentă la termen. Totodată, instanța ia act că reclamanta a invocat excepția necompetenței instanțelor române în soluționarea prezentei cauze. Pentru a da posibilitatea părților și a apărătorilor acestora să se prezinte în instanță pentru discutarea excepției invocate, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, cea de-a treia strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Luând act de excepția invocată de reclamanta P. N., văzând dispozițiile art. 1064 Noul Cod de procedură civilă raportat la Regulamentul Comunității Europene nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, combinat cu pct. 12 din Regulament, instanța reține cauza în vederea soluționării excepției invocate.
J U D E C A T A,
Prin actiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta P. N., a chemat în judecată pe pârâtul S. S. I. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună exercitarea împreuna cu paratul a autorității părintești asupra minorilor S. P. A., născuta la data de 23 06 2013 si S. P. S., născuta la data de 12 03 2009; stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său; obligarea paratului la plata pensiei de întretinere pentru ambii minori, in funcție de venitul net lunar realizat de parat precum și obligarea paratului la cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta arată că în anul 2008 a intrat in relație de concubinaj cu paratul S. S. I., iar din aceasta relație au rezultat minorele S. P. S., nascuta la data de 12.03.2009 și S. P. A., născuta la data de 23 06 2013.
In același an au plecat împreuna in Spania la munca pentru a face un viitor mai bun. La data de 11 06 2014 au venit împreuna din Spania, întrucât au avut un conflict cu tatăl concubinului său, care era pe punctul de a o lovi si tot de la aceasta data minorele au ramas in grija sa.
Cu privire la relația sa cu paratul S. S. I. arată că la început a fost o relație aparent buna. Cu timpul a început sa se degradeze din ce in ce mai mult, asta datorita părinților paratului care tot timpul îi reproșau ca nu este destul de buna pentru băiatul lor.
Menționează ca pe parcursul relației a locuit împreuna cu paratul si cu părinții acestuia in Spania. Cu privire la comportamentul paratului arată că acesta este un tip violent, care l-a lovit in repetate rânduri, chiar si in fata copiilor. Pârâtul consuma in mod excesiv băuturi alcoolice si tocmai pentru acest lucru a fost nevoita pe perioada șederii in Spania de a-i reclama pentru bătăi crunte pe care le suporta, ulterior paratul fiind chiar arestat de autoritățile spaniole.
Pe durata șederii sale in Spania a lucrat si toti banii săi se aflau in posesia paratului care refuza sa îi înapoieze ce i se cuvine, ba mai mult o amenința frecvent ca va da foc la casa si îi va lua copii. In atare condiții relația lor nu mai poate continua fiind necesar sa exercite impreuna autoritatea părinteasca asupra ambilor minori. Totodată apreciază ca este in interesul minorelor ca locuința acestora sa fie stabilita la domiciliul său, intrucat minorele au vârste foarte mici care necesita îngrijirea si supravegherea sa permanenta in calitate de mama. Pârâtul si părinții acestuia neputând sa se ocupe de creșterea si îngrijirea minorelor la vârsta pe care o au, astfel cum o face o mama.
Interesul superior al minorilor nu poate fi realizat in condiții mai bune decât daca acestea se afla sub îngrijirea, supravegherea si educația lor din partea sa in mod permanent.
Pe cale de consecința, solicită obligarea paratului la plata pensiei de întreținere pentru minore in funcție de salariu pe care îl realizează acesta.
Cum alt motiv pentru care solicită ca locuința minorelor sa fie stabilita la reclamantă, este acela ca dispune de condiții materiale si morale mai bune decât al părții adverse, întrucât locuiește . din 5 camere, casa fiind utilată cu toate cele necesare unui trai decent, respectiv mobilier, televizoare, calculator, frigider, mașina de spălat, etc.
În drept, a invocat art.399, 401, 529 c. civil.
In termen legal, pârâtul S. S. I., a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul reclamant arată că reclamanta- pârâtă a solicitat exercitarea in comun, a autorității părintești pentru minorele S. P. S. născuta la data de 12 martie 2009 si S. P. A., născuta la data de 23 iunie 2013, stabilirea domiciliului minorelor la adresa reclamantei si obligarea sa pe cale de consecința, la plata unei pensii de intretinere, având in vedere venitul net realizat.
Reclamanta a arătat că de la începutul relației au existat numeroase probleme, certuri dese, el manifestând un total dezinteres fata de creșterea, educarea si supravegherea minorelor.
Aceasta situație de fapt sta cu totul altfel, in condițiile in care el era cam singurul întretinator al familiei, având contract ferm de munca in străinătate, având astfel venituri destul de consistente.
Mai mult, reclamanta nu a muncit foarte mult in timpul relației lor, toti banii necesari fiind aduși de către el, in proporție covârșitoare.
Dimpotrivă, apariția minorelor in viata lor a fost si ramane un eveniment deosebit de fericit pentru el, manifestând, inca de la nașterea minorelor, un real interes fata de creșterea, educarea si supravegherea lor.
Rămâne surprins de dorința reclamantei de a exercita, in comun, autoritatea părinteasca fata de minore si stabilirea domiciliului acestora la reclamantă, in condițiile in care a fost si va fi nepăsătoare fata de aceștia, atitudine pe care a avut-o reclamanta dintotdeauna.
Solicită ca exercitarea autorității părintești fata de minore să fie efectuata exclusiv, de către pârât. De asemenea, solicită ca locuința minorelor fie stabilita la domiciliul său din ., ., județul B..
In fapt, a conviețuit cu reclamanta P. N. o perioada relativ lunga de timp de aproximativ 6 ani de zile, din relația lor rezultând minorele S. P. S., născuta la data de 12 martie 2009 si S. P. A., născuta la data de 23 iunie 2013.
Este de notorietate faptul ca interesul minorelor care primează, se apreciază in exclusivitate in funcție de o . criterii care se corelează, cum ar fi vârsta minorelor, sexul, atașamentul fata de părinți si al părinților fata de aceștia, posibilitățile financiare ale părinților, garanțiile morale, modul in care s-au implicat părinții in creșterea si educarea lor pe timpul conviețuirii împreuna si in perioada despărțirii in fapt, niciunul dintre aceste criterii nu trebuie insa absolutizat.
La puțin timp dupa inițierea concubinajului, au apărut neîntelegeri determinate de comportamentul reclamantei care îl desconsidera, in tot ceea ce făcea nu se consulta cu el luând hotărâri de una singura. In toate discuțiile, chiar atunci când el aveam dreptate, trebuia sa triumfe punctul ei de vedere.
In timpul concubinajului, inițiat si menținut in Spania, au discutat, la un moment dat si despre eventualitatea stabilirii in România, sens in care au si achiziționat o suprafața de teren pe raza comunei V. unde au si demarat edificarea unei locuințe pentru familia lor, cel puțin asa credea in acel moment, fiind vorba de aproximativ trei ani in urma.
Minorele au fost născute in Spania, ei, având locuri de munca in aceasta tara, unde au fost ajutați necondiționat de către părinții săi stabiliți de foarte mulți ani in aceasta tara.
În domiciliul său, alături si de părinții săi, minorele au crescut si s-au dezvoltat foarte bine, beneficiind de cele mai bune condiții materiale, fiind hrănite adecvat vârstei, locuința oferindu-le un confort sporit, minorele având camerele lor, baie, căldura si loc de joacă corespunzător.
Încălzirea locuinței sale se face pe baza de centrala, camerele sunt spațioase, luminoase, mobilate corespunzător, cu acces la internet iar bucătăria este moderna, cu tot strictul necesar asigurat, apa curenta calda si rece si multiple dotări cu aparatura electrocasnica, situație de fapt ce va fi relevata si de referatul de ancheta psihosociala ce va fi efectuat de către Autoritatea Tutelara.
Din modul de comportare al reclamantei cu minorele a dedus ca acestea au venit prea devreme in viata mamei sale, aceasta dorind mai mult sa se distreze, sa meargă la petreceri, la discoteci, cluburi etc.
Aceasta atitudine a sa fata de pârât si copii a determinat in realitate destrămarea relațiilor de concubinaj.
Incă de la nașterea minorelor, reclamanta a manifestat o răceala nejustificata fata de aceste evenimente fericite. Nu a inteles acest comportament al sau fata de minore nici pana in ziua de astăzi, in condițiile in care este mama copiilor si rodul iubirii lor. Datorita deselor neînțelegeri care aveau, in ultima vreme, un singur subiect, legat nu de copii, cum ar fi fost normal, ci de plecarea ei iminenta de acasă, motiv pentru care s-au despărțit in fapt.
Reclamanta a plecat din domiciliul comun in străinătate si de atunci manifesta o atitudine nepasatoare numai in scopul de a nu fi obligata la întreținere, dovada ca nici acum nu contribuie cu nimic.
In locuința reclamantei, in care a locuit cu familia sa, nu sunt condiții optime de creștere si educare a minorelor, nefiind oferite nici garanții morale nici condiții materiale, fapt ce urmează a fi relevat si de aceasta data de referatul de ancheta psihosociala ce urmează a fi efectuat de către Autoritatea Tutelara.
Împrejurarea ca minorele au o vârsta frageda, ca sunt in plin proces de creștere si dezvoltare, de educare, impune ca interesul lor superior este ca ele sa locuiască ., in care sa aiba cele mai bune condiții, unde s-au născut si au crescut, unde se bucura de afecțiune, de dragoste si îngrijire exemplara din partea sa si a bunicilor paterni.
Menționează ca a luat legătura, telefonic, cu reclamanta, atat el cat si mama sa si le-a auzit pe minore cum plângeau si-i spuneau sa vină sa le ia la el deoarece nu doresc sa locuiască acolo, unde nu cunosc pe nimeni si nu au condiții.
Având in vedere ca pana in prezent minorele au fost crescute si au locuit efectiv cu pârâtul – reclamant, din care cauza îi sunt puternic atașate sufletește, vârsta lor frageda, precum si împrejurarea ca el se poate ocupa personal de creșterea si educarea lor, ca are condiții materiale mai bune decât reclamanta, solicită ca exercitarea autorității părintești sa fie efectuata exclusiv de pârât si să se stabilească locuința minorelor la el.
De asemenea, solicită ca reclamanta sa fie obligata la întretinerea minorelor, in raport de veniturile pe care le realizează si de nevoile minorelor, precum si la cheltuieli de judecata.
In drept, a invocat cererea pe prevederile art.205-209 din Codul de procedura civila.
Reclamanta și-a precizat actiunea solicitând în temeiul art. 398 N.C.Civ., exercitarea autorității părintește exclusiv de către reclamantă, cu privire la minorele S. P. S. născuta la data de 12 martie 2009 si S. P. A., născuta la data de 23 iunie 2013; stabilirea locuinței minorelor la locuința sa, potrivit art. 496 N.C.Civ; obligarea paratului la plata pensiei de întreținere in favoarea minorelor, in funcție de venitul net lunar realizat de parat, in temeiul art. 529 C.civ; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
In motivare arată că este angajată cu contract de muncă în Spania, unde lucrează și locuiește de aproximativ 7 ani.
In luna iunie 2014 a adus fetitele la părinții săi, bunicii materni, împreuna și cu acordul concubinului său S. Sandei I., tatăl fetitelor - pe perioada vacantei de vara (iunie - septembrie 2014), urmând sa revină in septembrie când fetita cea mare va începe scoala.
Cu toate ca înțelegerea cu concubinul său, la plecarea din Spania, a fost ca fetiteie sa rămână în România numai pe perioada vacantei, ei urmând sa se întoarcă in Spania unde erau angajați, în ziua următoare sosirii in România, la părinții săi în ., concubinul său a dispărut cu toti banii si nu mai stie nimic despre el de atunci.
Minorele au locuit pana in momentul venirii in România cu reclamanta, cu paratul si cu părinții acestuia în Spania, localitatea Canclas, provincia Asturias, unde au beneficiat de cele mai bune condiții de creștere si dezvoltare.
Fetițele sunt născute și crescute în Spania, unde beneficiază de toate condițiile necesare unui trai decent și dezvoltării corespunzătoare, condiții de care nu ar beneficia în satul V. jud. B., unde dorește să locuiască pârâtul. Minora S. P. S. este înscrisă la scoală in Spania în localitatea de reședință, urmează cursurile instituțiilor de învățământ din această localitate, fiind obișnuită cu limba spaniolă și cu mediul de viață de acolo, ca în Spania are un loc de muncă și un venit ce îi permite asigurarea unei locuințe corespunzătoare pentru fetițe, pentru creșterea și educarea lor.
Pe lângă aceste argumente și cele invocate în actiunea introductivă privind vârsta fragedă și dependența minorelor de mama lor, pentru a justifica de ce solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești, arată că eventuala stabilire a locuinței fetițelor la locuința sa în Spania și stabilirea pârâtului definitiv în România ar face extrem de dificilă exercitarea în comun a autorității părintești având nevoie în permanență de consimțământul său pentru orice act/actiune cu privire la minore.
Totodată, pârâtul s-ar putea folosi ca și în situația de față, de dreptul său la „consimțământ” pentru a îngreuna situația sa și, implicit a fetițelor.
Un alt argument, în susținerea solicitării sale constă în aceea că pârâtul are anumite antecedente în Spania și are obiceiul de a consuma băuturi alcoolice, sub influența acestora nemaiavând discernământ și control asupra faptelor sale. Nu o dată fetița cea mare a fost martora unor gesturi și scene necorespunzătoare, săvârșite de pârât în stare de ebrietate.
In drept, a invocat art. 398, 496, 592 NCC, art. 452 C.pr.civilă.
Reclamanta – pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia.
In motivare arată că este mama fetițelor S. P. S. în vârstă de 5 ani și S. P. A., în vârstă de un an, rezultate din relația de concubinaj cu pârâtul – reclamant.
In luna iunie 2014 a adus fetitele la părinții săi, bunicii materni, împreuna și cu acordul concubinului său S. S. I., tatăl fetitelor - pe perioada vacantei de vara (iunie - septembrie 2014), urmând sa revină in septembrie când fetita cea mare va începe scoala.
Cu toate ca înțelegerea cu concubinul său, la plecarea din Spania, a fost ca fetitele sa rămână în România numai pe perioada vacantei, ei urmând sa se întoarcă in Spania unde erau angajați, în ziua următoare sosirii in România, la părinții săi în ., concubinul său a dispărut cu toti banii si nu mai stie nimic despre el de atunci.
Minorele au locuit pana in momentul venirii in România cu reclamanta, cu paratul si cu părinții acestuia în Spania, localitatea Canclas, provincia Asturias, unde au beneficiat de cele mai bune condiții de creștere si dezvoltare.
Motivele pentru care au locuit împreuna cu părinții paratului au fost de ordin financiar, pentru a putea economisi bani atat ei, cat si părinții acestuia, cheltuielile casei fiind suportate de ei, toti, dar si pentru a putea beneficia de ajutor in creșterea copiilor.
Relațiile dintre reclamantă si concubinul său, dar si cele cu părinții acestuia au decurs normal pana anul acesta.
Concubinul său si părinții săi au hotărât sa își construiască o casa în România si sa revină in tara dupa finalizarea acesteia.
Reclamanta i-a adus la cunoștința concubinului său ca nu se mai întoarce in România, întrucat nu și-a finalizat studiile, viata grea si lipsurile determinând-o sa plece la munca in străinătate, înainte de terminarea scolii. In Spania a găsit un loc de munca bine plătit, i s-au oferit condițiile necesare unui trai decent, fetitele beneficiază de condiții civilizate de creștere si educare, fetita cea mare fiind deja înscrisa in sistemul de școlarizare spaniol. Întoarcerea in tara privând-o atât pe reclamantă cat si pe fetite, de toate aceste beneficii si avantaje.
In aceste condiții, a hotărât împreuna cu paratul sa îi ajute financiar pe părinții sai sa-si construiască o casa in România, iar aceștia, in schimb, sa-i ajute in creșterea fetitelor pana la finalizarea locuinței lor, ei urmând sa rămână in Spania. In acest scop au contribuit amândoi, lunar, cu aproximativ 4000 Euro, bani pe care îi lăsa părinților paratului pentru a plăti utilitățile si pentru a-și construi casa dorita. Atât ea cat si paratul nu păstrau din salariile lor mai mult de 200-400 Euro.
In timp, constatând ca desi le dădea salariile parintilor paratului, aceștia nu plăteau utilitățile locuinței in care stăteau împreuna. A început sa ridice aceasta problema si sa aibă discuții cu paratul, de aceste divergente aflând si părinții paratului, situație care a deteriorat relația lor si care consideră ca a condus la starea in care se află.
Prin urmare, cu toate ca paratul l-a lăsat sa creadă ca o înțelege si ca îi da dreptate, acesta s-a folosit de naivitatea sa si de încrederea pe care a avut-o in ei si a convins-o sa aducă fetitele in tara, pe perioada vacantei, luând bilete de avion (ale căror copii le vei anexa prezentei) pentru fetite numai dus (de la Madrid spre București, în data de 12.06.2014), iar pentru ei doi, dus-întors (de la Madrid spre București, in data de 12.06.2014, împreuna cu fetele si de la București spre Madrid, in data de 14.06.2014, numai pentru ei doi), pentru a-i da senzația ca se vor întoarce împreuna in Spania.
A doua zi de dimineața, dupa ce au ajuns la părinții săi, in . si nu în . (neavând cum si cu ce sa plece de acolo singura, cu ambele fetițe, dacă lucrurile ar fi stat așa cum se susține în reconvențională, pârâtul a dispărut cu toți banii cu care a venit în țară, fără a lăsa ceva măcar pentru fetițe.
In aceste condiții a realizat ca a fost păcălita, paratul procedând in acest fel pentru a o împiedica sa mai plece din tara si sa ia fetitele înapoi in Spania, știind ca nu poate face acest lucru fara consimțământul sau.
Precizează ca fetitele sunt născute si crescute in Spania, unde beneficiază de toate condițiile necesare unui trai decent si dezvoltării corespunzătoare, condiții de care nu ar beneficia in satul V., ., unde dorește sa locuiască paratul, ca minora S. P. S. este înscrisa la scoala in Spania, în localitatea de reședința si urmează cursurile instituțiilor de învățământ din aceasta localitate, fiind obișnuita cu limba spaniola si cu mediul de viata de acolo, ca in Spania are un loc de munca si un venit ce îi permite asigurarea unei locuințe corespunzătoare pentru fetite, pentru creșterea si educarea lor.
Pe lângă aceste argumente, pentru a justifica de ce doreste exercitarea exclusiva a autorității părintești, arată faptul ca eventuala stabilire a locuinței fetitelor la locuința sa in Spania si stabilirea paratului definitiv in România, ar face extrem de dificila exercitarea in comun a autorității părintești, având nevoie in permanenta de consimțământul sau pentru orice act/actiune cu privire la minore. Totodată, paratul s-ar putea folosi, ca si in situația de fata, de dreptul sau la „consimțământ" pentru a îngreuna situația sa si, implicit, a fetitelor.
Un alt argument in susținerea solicitării sale consta în aceea ca paratul are anumite „antecedente" in Spania si are obiceiul de a consuma băuturi alcoolice, sub influenta acestora nemaiavând discernământ si control asupra faptelor sale. Nu o data fetita cea mare a fost martora unor gesturi si scene necorespunzătoare, săvârșite de parat in stare de ebrietate.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea cererii reconvenționale și admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si precizata de către reclamantă, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
Reclamanta P. N. a formulat cerere (fila 65) prin care a invocat excepția necompetentei instanțelor române în soluționarea acestui litigiu, instanțele competente fiind cele spaniole.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele: reclamanta P. N. a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței naționale.
Văzând dispoz. art. 248 NCPC instanța analizând materialul probator aflat la dosar coroborat cu dispozițiile europene privind materia răspunderii părintești între statele semnatare a Regulamentului Comunității Europene, constată și reține următoarele:
De la data de 1.01.2007 țara noastră a aderat la Uniunea Europeană și potrivit articolelor din Regulamentul Comunității Europene nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia matrimonială și în materia răspunderii părintești, acesta (Regulamentul CE) este obligatoriu și se aplică direct între toate statele membre, în conformitate cu Tratatul de Instituire a CE. Tratatul prevede la pct. 12 că în materia răspunderii părintești ar trebuie să fie competentă în primul rând, instanțele statului membru în care copilul își are reședința obișnuită. În acest sens în art. 8 alin. 1 din Regulament, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța a fost sesizată, iar art. 2 pct. 7 din același Regulament CE, răspunderea părintească cuprinde în special încredințarea minorului și dreptul la vizită. In speța prezentă se reține că reclamanta și concubinul său (pârâtul) au dat naștere în Spania, minorelor S. P. A. născută la 23.06.2013 și S. P. S. născută la 12.03.2009, că minorele locuiesc împreună cu reclamanta în Spania, în localitatea Candos, primăria Carreho, provincia Asturias, încă de când s-au născut, având reședința obișnuită la adresa mai sus mentionată.
Instanța reține că în speța prezentă se regăsește nu numai dispoz. art. 8 alin. 1 din Regulamentul CE și art. 2 pct. 7 ci și cele (condiția prev. de art. 9) ale art. 9 respectiv „ respectiv să fi trecut 3 luni de la mutare”. Din probele depuse la dosar: contract de închiriere a unei locuințe (fila 51) CĂ MINORA S. S. P. este înscrisă ca elevă oficială la acest centru („Pecta A. de M. Requera”), clasa a IV, în anul scolar 2013/2014” (vezi fila 56).
Instanța constată că dacă ar lua o măsură față de cele două minore în cauză, ale căror reședință obișnuită nu se află în țară, ar însemna violarea drepturilor atât de către legile spaniole în domeniu, cât și încălcarea convențiilor la care România este parte (Convenția de la Haga asupra aspectelor civile ale răspunderii internaționale de copii, prin care se reglementează ca fiind aplicabilă legea statului în care copilul își are reședința obișnuită cu privire la încredințarea (art. 3 și care definește moțiunea de drept privind încredințarea sa (art. 5).
In plus, o asemenea judecată ar echivala cu o chestiune formală și nu cu o adevărată judecată (s-ar încălca art. 5 CEDO) prin care instanța (judecătorul) să poată aprecia probele și starea de fapt în mod judicios și implicit ar depăși competențele materiale și teritoriale conferite de lege.
Se reține că CEDO în mod constant a statuat că problema dreptului privind încredințarea sau reîncredințarea copilului se decide în lumina legislației statului pe teritoriul căruia se află reședința obișnuită a copilului. In speța prezentă reședința obișnuită a minorelor se află pe teritoriul Spaniei.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită excepția necompetentei teritoriale a instanței invocată de reclamanta N. P. și să respingă actiunea formulată de reclamantă, ca nefiind de competența instanțelor române, întrucât prevederile Regulamentului Comunității Europene nr. 2201/2003 se aplică cu prioritate față de legislația națională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepție invocată de reclamanta P. N. (fila 64 din dosar).
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. N., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant S. S. I., cu reședința în ., ., jud. B., ca nefiind de competența instanțelor române, întrucât prevederile Regulamentului Comunității Europene nr. 2201/2013 (aplicabil și României de la 01.01.2007 când a devenit membră U.E.), privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești se aplică cu prioritate față de legislația națională.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
Președinte,Grefier,
-C. V.--S. A.-M.-
RD/CV/VM
10.03.2015
4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 118/2015. Judecătoria OLTENIŢA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1322/2015.... → |
|---|
