Plângere contravenţională. Sentința nr. 261/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 261/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 261/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA - JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 261
Ședința publică din data de 25.02.2015
Instanța constituită astfel:
Președinte de complet: G. C. O.
Grefier: C. Anișoara
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul V. S. V., domiciliat în comuna Luica, ., CNP_, împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._/08.08.2014, întocmit de intimata INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, .. 3, Județul Călărași.
La termenul de judecată din 13.02.2015, instanța a reținut cauza in pronunțare și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.02.2015, când a reținut următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Oltenița, la data de 02.09.2014, sub nr._ petentul V. S. V., domiciliat în ., CNP_, a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/08.08.2014, întocmit de intimata INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, .. 3, Județul Călărași.
În motivarea plângerii petentul a arătat că:
La data de 06.08.2014 se afla împreuna cu alți prieteni în zona Piața Luica. La scurt timp după ce a ajuns acolo, un echipaj de politie a venit la grupul din care făcea parte și i-a legitimat pe fiecare dintre ei, sub pretextul că deranjau ordinea publică. Nu cunoaște exact motivul pentru care a fost sancționat, în condițiile în care, atât timp cât au stat în acea zonă, nu a deranjat pe nimeni, nu a adresat niciun cuvânt urât vreunei persoane. Precizează că nu consumă băuturi alcoolice și nu-i stă în obicei să deranjeze pe cei din jur, nici verbal și nici fizic.
După două zile de la acest incident, la data de 08.08.2014, i s-a completat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/08.08.2014, prin care a fost sancționat potrivit dispozițiilor art.3 lit.b din Legea nr.61/1991, cu amenda contravențională în cuantum de 200 lei.
Pe lângă faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit după 2 zile de la data incidentului, în condiții știute și relatate doar de agentul constatator, al cărui nume nu-l cunoaște și nici descifra din cuprinsul procesului-verbal, menționează că este minor și nu realizează niciun venit, astfel încât să-și permită achitarea amenzii în cuantum de 200 lei.
Cu privire la amenda aplicată unui minor, cum este cazul de fată, art.16 pct.5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevede în mod expres că: «în cazul în care contravenientul este minor, procesul-verbal va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale altor reprezentanți ori ocrotitori legali ai acestuia.»
Critică modul de completare a procesului verbal de contravenție nr._/08.08.2014, precizând că, în conformitate cu prevederile 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea."
Aceste prevederi obligatorii sunt foarte clare în ceea ce privește conținutul procesului-verbal, respectiv agenții constatatori trebuie să descrie fapta contravențională cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea „tuturor împrejurărilor” ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
În realitate, agentul constatator a redat, la rubrica alocată descrierii faptei, exclusiv temeiul de drept care cuprinde contravenția, respectiv art. 2 pct. 25 din Legea nr.61/1991 republicată. Or, respectivul text de lege prevede situația tip care constituie contravenție și care nu este de natură a suplini lipsa descrierii faptei și a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube, precum și la aplicarea amenzii în detrimentul avertismentului.
Mai mult, conform art. 5 alin. 5 din O.U.G. nr. 2/2001:„Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite."
Conform art. 7 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 2/2001: „(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă; (3) Avertismentul se poate aplica și în castul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune."
Conform art. 21 alin. 3 din O.U.G. nr. 2/2001: „(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Prin urmare, față de circumstanțele săvârșirii faptei, aplicarea unei sancțiuni cu amenda vădește o rigurozitate exagerată din partea agenților constatatori, motiv pentru care procesul-verbal este vădit netemeinic și nelegal, cel puțin în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, iar din punct de vedere social, aceasta este o faptă prin care se cauzează o vătămare unui subiect de drept sau se pune în pericol ordinea socială.
Având în vedere motivele expuse, solicită să se constate că fapta ce i-a fost imputată nu prezintă o gravitate de natură să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la aplicarea sancțiunii cu avertismentul.
În plus, apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru a asigura respectarea scopului sancționării, respectiv scopul de a preveni și corija eventuale abateri ale subsemnatului.
Concluzionând, fată de aspectele mai sus menționate, petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/08.08.2014 cu sancțiunea avertismentului și, pe cale de consecință, anularea parțială, în privința sancțiunii aplicate, a procesului-verbal menționat, ca fiind netemeinic și nelegal.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Codului de procedura civilă, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
În dovedirea plângerii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori, nominalizându-l pe C. D., în calitate de martor și, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II-a C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă. A depus copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/08.08.2014 și copia cărții sale de identitate ., nr._, eliberată de S.P.C.L.E.P. Oltenița, la data de 13.10.2011.
Intimata a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a arătat următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/08.08.2014, petentul V. S.-V. a fost sancționat cu 200 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 25 din Legea nr. 61/1991 (republicată) pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de anulare scoală, a ordinii și liniștii publice,constând în aceea că, la data de 06.08.2014, în jurul orei 23:00, aflându-se în zona Piața Luica a deranjat ordinea și liniștea publică prin proferarea de injurii, prin țipete și larmă.
Întrucât în cauza de față au fost incidente prevederile art. 25 și 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, s-a procedat la comunicarea actului sancționator la domiciliul petentului, cu respectarea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 - „Comunicarea procesului- verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire..”
Cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, intimatul arată că, în drept, s-au reținut dispozițiile art. 2 pct. 25 care prevăd că tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă, constituie contravenție și se sancționează conform art. 3 alin. (1) lit. b din Legea nr. 61/1991 cu amendă de la 200 la 1.000 lei. Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal Nulitatea se constata și din oficiu";
Având în vedere aceste prevederi legale, consideră că legiuitorul a prevăzut în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar procesul-verbal contestat nu prezintă nicio asemenea cauză.
În conformitate cu prevederile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 aplicarea sancțiunii pentru contravenții se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Momentul începerii curgerii termenului de prescripție este ușor de stabilit în cazul contravențiilor care se consumă printr-un act al persoanei ce o săvârșește, așa cum este și în speța de față. Din acel moment începe să curgă termenul de prescripție. Dacă în acest termen de 6 luni contravenientului nu i se aplică sancțiunea contravențională pentru fapta comisă, aceasta se prescrie și deci nu mai poate fi tras la răspundere juridică, ori în cazul nostru sancțiunea a fost aplicată la 2 zile după ce s-a comis fapta.
Art. 11 alin. (3) prevede că „pentru contravențiile săvârșite de minorii care au împlinit 14 ani, minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate”.
Astfel, pentru fapta săvârșită de petent este prevăzută sancțiunea contravențională a amenzii cu prinsă între 200 la 1.000 lei. Având în vedere că petentul este minor, pentru fapta săvârșită, acesta poate fi sancționată cu amendă cuprinsă între 100 și 500 lei. Rezultă că, amenda de 200 lei ce a fost aplicată petentului se încadrează între limitele stabilite de lege.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de către agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, intimata susține că fapta constatată personal de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe pentru a răsturna prezumția simplă, de fapt născută împotriva sa.
Cu privire strict la sancțiunea contravențională, apreciază că aceasta a fost corect individualizată, având în vedere situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție. Totodată, consideră că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, în susținerea argumentelor, înțelegând să se folosească de proba cu înscrisuri. În baza art. 223 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin intermediul căruia a arătat următoarele:
Cu privire la fapta reținută în sarcina lui, respectiv tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă (art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991), care se sancționează potrivit art.3 lit. b cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, trebuie menționat că, potrivit art.9 al aceluiași act normativ — «dispozițiile prezentei legi se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare..».
Față de dispozițiile O.G. nr.2/2001, aplicabile cazului de față, acestea fac referire la o . articole care contravin întocmai celor reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal nr._, și care prevăd în mod expres faptul că atunci când fapta este de o gravitate redusă (cum este cazul de față) se poate aplica avertismentul, astfel:
Conform art. 5 alin. 5 din O.U.G. nr. 2/2001, „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite". În continuare, art. 7 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 2/2001 prevede în mod expres ca: „(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă; (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune."
Conform art. 21 alin. 3 din O.U.G. nr. 2/2001, „ Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Prin urmare, față de circumstanțele săvârșirii faptei, aplicarea unei sancțiuni cu amenda vădește o rigurozitate exagerată din partea agenților constatatori, motiv pentru care procesul-verbal este vădit netemeinic și nelegal, cel puțin în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
Cu privire la afirmațiile intimatului, potrivit cărora: «fiind vorba de ocontravenție constată pe loc deși procesul-verbal a fost încheiat după 2 zile de la data săvârșirii așa-zisei fapte, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit ... petentul opinează în sensul că fapta constatată este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Amintește dedispozițiile Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N. contra României din data de 18.11.2008, în care Curtea a apreciat că, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 și 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate.
În plus, acuzării îi revine sarcina să-i prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se impută, în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să-și pregătească și să-și prezinte apărarea în consecință, precum și de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție. Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor Și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra în sfera de competență a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina să constă în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Și în recenta Decizie nr. 70 din 21.02.2013 (publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 10.04.2013, Curtea Constituțională a României a subliniat din nou faptul că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. In acest caz, instanța competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care, prin aplicarea ei, nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal. Prin urmare, în lipsa altor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal, art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
Pentru toate motivele expuse atât în atât în plângerea contravențională cât și în răspunsul la întâmpinare, solicită să se constate că fapta imputată nu prezintă o gravitate de natură să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la aplicarea sancțiunii cu avertismentul.
În plus, petentul apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru a asigura respectarea scopului sancționării, acela de a preveni și corija eventuale lui abateri .
Față de cele mai sus menționate, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/08.08.2014 cu avertismentul și, pe cale de consecință, anularea parțială, în privința sancțiunii aplicate, a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/08.08.2014, ca fiind netemeinic si nelegal, astfel cum am solicit și în plângere.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art.201 Cod procedura civila, ale O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr.61/1991. În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II-a C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând întregul material probator, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/08.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că în Piața Luica … a adresat injurii și a deranjat ordinea publică prin țipete, larmă, faptă prev. de art. 2 pct. 25 și sancționată de art. 3 lit. b din Legea 61/1991.
Din examinarea conținutului procesului verbal atacat, se constată că acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Astfel, fapta nu a fost descrisă în acest proces verbal, mențiunile invocate fiind de fapt nu descrierea faptei, ci doar menționarea dispozițiilor legale ale art. 2 pct. 25 din Legea 61/1991, potrivit cărora tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă.
În procesul-verbal nu s-a precizat concret cum anume a fost tulburată liniștea publică și în ce a constat efectiv această tulburare, cui au fost adresate injurii, dacă petentul era singur sau însoțit ori dacă în zonă erau și alte persoane care să fi fost deranjate de atitudinea petentului. În lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei, instanța nu poate exercita controlul de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Realizând o descriere pur formală a contravenției, fără a evidenția elementele de fapt de natură a o individualiza, intimata a procedat la dresarea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, iar o prezentare generală, lipsită de conținut a faptei, echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
În plus, nu a fost indicat locul săvârșirii faptei. Potrivit procesului verbal, fapta a fost săvârșită în Piața Luica, însă fără alte precizări, nici măcar județul. În condițiile în care procesul verbal de contravenție a fost întocmit după două zile în Mun. Oltenița, nu rezultă dacă această piață era în Oltenița, ori în altă localitate (cu titlu de exemplu, și în București există Piața Luica), aspect care poate determina chiar atragerea altei competențe teritoriale a prezentei cauze.
Astfel, această modalitate de indicare generică a locului săvârșirii contravenției nu respectă exigențele art. 16 alin. (1) din OG 2/2001, întrucât prin neindicarea exactă a locului unde s-a săvârșit contravenția, instanța este în imposibilitate de a verifica vinovăția petentului și de a realiza un control eficient și real de temeinicie.
De asemenea, în procesul verbal se menționează că petentul refuză să semneze, fapt atestat de un martor asistent. Însă, fapta a fost săvârșită la data de 06.08.2014, iar procesul verbal de contravenție a fost întocmit după două zile, pe data de 08.08.2014. Astfel, este îndoielnic faptul că martorul asistent a constatat într-adevăr refuzul petentului de a semna procesul verbal.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea contravențională, urmând a anula Procesul verbal de contravenție . nr._/08.08.2014.
Va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul V. S. V., domiciliat în Mun. Oltenița, Comuna Luica, ., CNP_.
Anulează Procesul verbal de contravenție . nr._/08.08.2014, întocmit de intimata INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, .. 3, Județul Călărași.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Oltenița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015.
Președinte,Grefier,
G. C. O. C. Anișoara
Red.G.C.O.
Tehnoredactat A.C.
25.03.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 259/2015.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 331/2015.... → |
|---|
