Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 17-06-2015 în dosarul nr.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA-JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.
Ședința Camerei de Consiliu din data de 17 iunie 2015
Completul constituit astfel:
PREȘEDINTE D. L.
GREFIER D. P.
Pe rol fiind soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară 7645/ 01.04.2015 emisă de BCPI Oltenita, formulată de către petenta B. I., domiciliată in mun. Bucuresti, ., ., sector 1, CNP_, cu domiciliul procesual ales in Bucuresti, .. 42- 44, sector 1, in contradictoriu cu intimatul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-BUCUREȘTI, cu sediul in Bucuresti, ., sector 5.
La apelul nominal, a lipsit petenta, intimatul fiind reprezentat de consilier juridic M. C., în baza delegației nr. 395 B.J./2015 din 14 mai 2015.
Procedura indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constată la termenul curent faptul că OCPI Călărași –BCPI Oltenița a înaintat la dosar, prin serviciul arhivă-registratură, relațiile solicitate la termenul precedent cu adresa nr. 1192 din 03.05.2015.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, menționează faptul că nu are cereri noi de formulat, solicitând judecarea cauzei în fond.
Instanța constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvantul in fond reprezentantului intimatului.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul în fond, arată că potrivit dispozițiilor art. 28 și ale art. 29 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și a publicității imobiliare, rezultă că registratorul de carte funciară nu are competența de a verifica dacă într-o cauză penală a fost întocmit sau nu un anumit act, în cazul concret procesul-verbal de sechestru;registratorul examinează strict dacă actul ce însoțește cererea de notare îndeplinește condițiile pentru a fi înscris în cartea funciară.Eventuala lipsă a procesului-verbal de sechestru poate fi invocată doar în cadrul procedurii reglementate de art. 250 N.C.p.p. Mai arată faptul că, condițiile pe care registratorul de carte funciară are a le verifica atunci când dispune asupra cererii de notare a sechestrului asigurător penal se circumscriu aspectului formal al actului prin care această măsură a fost instituită, astfel cum reiese din prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr.7/1996.
In alte cuvinte, registratorul verifică îndeplinirea unor condiții de formă, și nu de fond ale actului ce se solicită a fi înscris. În procedura notării în cartea funciară nici registratorul și nici instanța nu au chemarea legislativă de a se pronunța asupra aspectelor de fond ale măsurii sechestrului asigurător penal.
Această analiză excede sferei de aplicare a Legii nr. 7/1996 și a dispozițiilor Codului civil referitoare la cartea funciară și interferează cu acea normă legală - art.250 N.C.p.p - care îi permite petentei să supună verificării organului competent legalitatea ordonanței prin care s-a dispus sechestrul asigurător.
Așa fiind, sechestrul asigurător în discuție nu poate fi radiat din cartea funciară decât în ipoteza în care va fi ridicat prin intermediul procedurii judiciare prevăzute art. 250 N.C.p.p.
D. în măsura în care organul chemat legislativ a statua asupra legalității actului prin care s-a dispus sechestrul își însușește susținerile petentei, aceasta poate valorifica soluția obținută în procedura Legii nr. 7/1996 prin mijlocirea instituției radierii.
Dacă s-ar admite plângerea, bunurile ce fac obiectul sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 ar fi scoase de sub puterea acestei măsuri pe o altă cale decât cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 885 alin.2 și 4 Cciv și nici ale art. 908 alin.2 C.civ, întrucât petenta nu este în măsură să facă dovada existenței înscrisului autentic cerut de lege și nici a unei hotărâri judecătorești definitive sau ordonanțe a procurorului care să constate nevalabilitatea actului în baza căruia s-a făcut notarea sechestrului asigurător în cartea funciară sau care să dispună ridicarea acestuia.
Sintetizând, sechestrul asigurător penal nu poate fi desființat pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, deoarece în cadrul acestei proceduri nu se analizează condițiile de fond ale actului ce se solicită a fi notat, ci se verifică îndeplinirea unor condiții de forma.
De asemenea, potrivit art. 902 alin. 2 pct. 17 C.civ „ 2) în afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară: 17. sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale", iar în conformitate cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, „ (1) Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere".
Raportat la dispozițiile legale anterior citate, în mod corect sechestrul asigurător a fost notat în baza Ordonanței nr. 236/P/2014 din 16.02.2015, deoarece acesta este actul prin care a fost instituit.
In ipoteza admiterii plângerii și radierii sechestrului asigurător penal din cartea funciară, efectul de indisponibilizare nu ar mai fi opozabil erga omnes, deși măsura asigurătorie subzistă.
Practic, instanța civilă ar lipsi de efecte o măsură procesual penală.
Conform art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996, „(1) în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz".
În acest sens, este de observat că în Ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 au fost individualizate toate bunurile indisponibilizate, prin indicarea numerelor cadastrale și a celor de carte funciară.
De asemenea, au fost indicate valorile estimative ale bunurilor.
Nu pot fi primite, așadar, argumentele petentei în sensul că organul de urmărire penală nu a identificat și evaluat bunurile sechestrate.
Criticile privind modalitatea de evaluare a bunurilor indisponibilizate exced prezentului cadru procesual, întrucât vizează aspecte de fond ale măsurii asigurătorii.
În altă ordine de idei, neatașarea procesului-verbal de sechestru la cererea de notare nu este de natură să producă vreo vătămare petentei, în condițiile în care aceasta a contestat, în baza art. 250 N.C.p.p, legalitatea și temeinicia măsurii sechestrului asigurător.
De altfel, art. 253 alin. 4 N.C.p.p, invocat de petentă, nu prevede nici o sancțiune pentru neatașarea procesului-verbal de sechestru la cererea adresată biroului de cadastru și publicitate imobiliară. Mai mult, susținerile petentei sunt infirmate și de procesul-verbal nr.236/P/2014 din 27.04.2015, pe care aceasta 1-a semnat fără obiecțiuni.În concluzie, față de cele expuse, solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
INSTANȚA,
La data de 21.04.2015, sub nr._, petenta B. I., domiciliată in mun. Bucuresti, ., ., sector 1, CNP_, cu domiciliul procesual ales in Bucuresti, .. 42- 44, sector 1, a formulat plângere în baza art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare, împotriva încheierii de Reexaminare nr. 7645, solutionată în data de 11.03.2015, în dosarul 7645 din 11.03.2015 al OCPI Călărași, solicitand admiterea acesteia, cu consecința radierii tuturor notărilor efectuate în Carte Funciară în baza încheierii de înscriere atacate, ca netemeinice și nelegale.
În motivarea plângerii, petenta arată că registratorul a admis cererea de notare a sechestrului asigurător penal instituit asupra terenurilor subsemnatei cu încălcarea flagrantă a legii - lipsa procesului verbal, document esențial în procedura sechestrului penal.
Conform art. 28. alin. 1 din Legea nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare, "Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului teritorial". Necesitatea depunerii unei copii legalizate subzistă și în ipoteza în care înscrisul îl reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Articolul 29 din același act normativ dispune, în alineatul 1, că registratorul va admitecererea de înscriere prin încheiere, dacă înscrisul la care făcea referire art. 28 îndeplinește cumulativ următoarele condiții limitative:
a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;
g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
Concluzionând, registratorul, în virtutea atribuțiilor sale legale, va admite cererea de înscriere numai după ce va verifica îndeplinirea tuturor condițiilor de formă și a oricăror alte prevederi stabilite în legi speciale, pentru menținerea ca valabilă a actului.
În materia sechestrului penal asigurător, legea specială este Codul de procedură penală, iar sediul materiei îl reprezintă articolele 249-253 Cpp. Astfel, registratorul trebuia, înainte de a se pronunța asupra admiterii notării, să verifice conformarea actelor procurorului la dispozițiile incidente din sediul indicat al materiei. Ori, documentele în baza cărora registratorul ar fi trebuit să admită înscrierea erau cele expres și limitativ prevăzute în alineatul 4 al articolului 253: "Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanța sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru".
Lipsa oricăruia dintre aceste documente (copia ordonanței sau originalul procesului verbal de sechestru) atrăgea după sine obligația registratorului de aplicare imediată a art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996: "Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată".
Necesitatea existenței - la baza cererii de înscriere a notării în Cartea Funciară - a celor două documente este dată de importanța respectării tuturor procedurilor expres și imperativ prevăzute de legea specială, în materia instituirii unei măsuri care afectează total dreptul de dispoziție asupra dreptului de proprietate al persoanei, drept garantat de însăși Constituția României.
Ori, în aplicarea art. 252 Cpp, organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experți.
Consemnarea efectivă a acestor operațiuni este realizată în cadrul procesului verbal la care face referire art. 253 Cpp. "(1) Organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 252, descriind în amănunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor în procesul-verbal se arată și bunurile exceptate de lege de la urmărire, potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (8), găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecțiile suspectului sau inculpatului ori ale părții responsabile civilmente, precum și cele ale altor persoane interesate.
În virtutea garantării și respectării dreptului la apărare al oricărei părți interesate, punctul de vedere al acesteia sau obiecțiile sale vizavi ansamblul operațiunilor efectuate de organul judiciar în procedura aplicării sechestrului trebuie menționate, printre altele, în procesul verbal.
Același articol prevede și obligația de a încunoștiința părțile despre o . alte drepturi, precum:
a) faptul că pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 252 ind.l alin. (1);
b) faptul că, în cursul procesului penal, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate de către organul judiciar, chiar și fără consimțământul proprietarului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2521 alin. (2).
Pentru a se putea face dovada îndeplinirii tuturor obligațiilor legale impuse, în scopul protejării drepturilor și intereselor legitime ale părților asupra bunurilor cărora se instituie sechestrul, un exemplar al procesului-verbal prevăzut la alin. (1) se lasă persoanei asupra bunurilor căreia s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa acesteia, celor cu care locuiește, administratorului, portarului sau celui care în mod obișnuit îl înlocuiește ori unui vecin. În cazul când o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează și organului judiciar care a dispus luarea măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.
In speță nu există nicio dovadă ca bunurile sechestrate au fost identificate sau evaluate corespunzător, procurorul eludând aceste obligații prin inserarea formală, în cuprinsul ordonanței, a unor elemente pur formale. Astfel, în privința evaluării, este evident discrepanța dintre suma reținută de procuror ca reper valoric a unui hectar și suma achitată de subsemnata pe aceeași unitate de măsură, în condițiile achiziției de pe piața liberă, prin act notarial. Astfel, în ordonanță, procurorul consemnează, pentru toate suprafețele asupra cărora instituie sechestrul, aceeași valoare exactă pentru un hectar de teren, respectiv suma de 9.770 RON/ha.
Contractul de vânzare cumpărare al subsemnatei, autentificat sub nr.1344 din data de 09.09.2013, cu mai bine de un an înainte, relevă o valoare de piață de 20.126,25 RON. Este evident că această diferență semnificativă de valoare, totalizând, pentru o suprafață de 268,34 ha, un cuantum de 2.778.996,125 RON, constituie prejudiciu pe care subsemnata sunt nevoită să îl suport pentru neîndeplinirea condiției imperative a evaluării bunurilor supuse sechestrului, în condițiile art. 252-253 Cpp.
Procesul verbal la care textul legal face referire nu există, acesta nefiind întocmit de procuror, aspect recunoscut expres chiar de reprezentantul Ministerului Public în cadrul contestației formulate pe rolul Tribunalului Călărași împotriva instituirii acestei măsuri. Am fost astfel privată de posibilitatea de a putea lua la cunoștiință despre care dintre loturile de teren ale subsemnatei este vorba, despre modalitatea de evaluare a acestora de către procuror și de dreptul legitim de a formula eventuale obiecțiuni la toate aceste consemnări. S-a încălcat astfel și articolul 1 al Protocolului numărul 1, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Registratorul Șef ignoră în mod deliberat dispoziții imperative ale legii organice, justificându-și menținerea înscrierilor prin prevederi ale unui act administrativ fără putere de lege.
Astfel, registratorul șef, învestit cu soluționarea cererii de reexaminare, apreciază că menținerea înscrierilor în Cartea Funciară este justificată (deși prevederile Codului de Procedură Penală -obligatorii și de imediată aplicare, fiind conținute în cuprinsul unei legi organice - au fost încălcate, nefiind întocmit procesul verbal menționat expres în art. 253 Cpp), întrucât un articol dintr-un regulament fără valoare de lege, emis de Directorul General al ANCPI in 17.11.2014. Ori, a considera că printr-un act act administrativ al directorului unei Agenții se poate deroga de la dispozițiile speciale și obligatorii ale unei legi organice, echivalează cu încălcarea deliberată a acesteia. Astfel, articolul 195 invocat, care permite eludarea dispozițiilor art. 253 Cpp, prin posibilitatea înscrierii, fără a exista procesul verbal obligatoriu, prevăzut în procedura penală a instituirii sechestrului, contravine flagrant atât legii organice, cât și Constituției, aspecte facil de sesizat, chiar și de către o persoană făra studii de specialitate.
Iar conflictul între o lege și un act administrativ este evident, soluționat prin prevalenta legii, chestiuni care, în cererea de reexaminare au fost deliberat omise.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea prezentei plângeri și radierea tuturor notărilor efectuate în Cartea Funciară asupra bunurilor imobile ale subsemnatei.
În ședința camerei de consiliu din data de 20.05.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
I.Împotriva Ordonanței nr. 236/P/2014 din 16.02.2015, petenta a formulat contestație în temeiul art. 250 N.C.p.p.
Contestația a fost trimisă spre competentă soluționare judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Călărași - Secția Penală, unde a fost înregistrată sub nr._ . Prin încheierea nr. 07 din 05.03.2015, definitivă, contestația a fost respinsă.
În acest context, admiterea prezentei plângeri ar echivala cu încălcarea puterii de lucru judecat a încheierii anterior menționate.
II. 1. Din dispozițiile art. 28 și ale art. 29 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului și a publicității imobiliare, rezultă că registratorul de carte funciară nu are competența de a verifica dacă într-o cauză penală a fost întocmit sau nu un anumit act, în cazul concret procesul-verbal de sechestru.
Registratorul examinează strict dacă actul ce însoțește cererea de notare îndeplinește condițiile pentru a fi înscris în cartea funciară.
Eventuala lipsă a procesului-verbal de sechestru poate fi invocată doar în cadrul procedurii reglementate de art. 250 N.C.p.p.
2. Condițiile pe care registratorul de carte funciară are a le verifica atunci când dispune asupra cererii de notare a sechestrului asigurător penal se circumscriu aspectului formal al actului prin care această măsură a fost instituită, astfel cum reiese din prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr.7/1996.
In alte cuvinte, registratorul verifică îndeplinirea unor condiții de formă, și nu de fond ale actului ce se solicită a fi înscris.
În procedura notării în cartea funciară nici registratorul și nici instanța nu au chemarea legislativă de a se pronunța asupra aspectelor de fond ale măsurii sechestrului asigurător penal.
Această analiză excede sferei de aplicare a Legii nr. 7/1996 și a dispozițiilor Codului civil referitoare la cartea funciară și interferează cu acea normă legală - art.250 N.C.p.p - care îi permite petentei să supună verificării organului competent legalitatea ordonanței prin care s-a dispus sechestrul asigurător.
Așa fiind, sechestrul asigurător în discuție nu poate fi radiat din cartea funciară decât în ipoteza în care va fi ridicat prin intermediul procedurii judiciare prevăzute art. 250 N.C.p.p.
D. în măsura în care organul chemat legislativ a statua asupra legalității actului prin care s-a dispus sechestrul își însușește susținerile petentei, aceasta poate valorifica soluția obținută în procedura Legii nr. 7/1996 prin mijlocirea instituției radierii.
Dacă s-ar admite plângerea, bunurile ce fac obiectul sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 ar fi scoase de sub puterea acestei măsuri pe o altă cale decât cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 885 alin.2 și 4 Cciv și nici ale art. 908 alin.2 C.civ, întrucât petenta nu este în măsură să facă dovada existenței înscrisului autentic cerut de lege și nici a unei hotărâri judecătorești definitive sau ordonanțe a procurorului care să constate nevalabilitatea actului în bazacăruia s-a făcut notarea sechestrului asigurător în cartea funciară sau care să dispună ridicarea acestuia.
Sintetizând, sechestrul asigurător penal nu poate fi desființat pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, deoarece în cadrul acestei proceduri nu se analizează condițiile de fond ale actului ce se solicită a fi notat, ci se verifică îndeplinirea unor condiții deforma.
III. Potrivit art. 902 alin. 2 pct. 17 C.civ „ 2) în afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară: 17. sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale", iar în conformitate cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, „ (1) Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere".
Raportat la dispozițiile legale anterior citate, în mod corect sechestrul asigurător a fost notat în baza Ordonanței nr. 236/P/2014 din 16.02.2015, deoarece acesta este actul prin care a fost instituit.
In ipoteza admiterii plângerii și radierii sechestrului asigurător penal din cartea funciară, efectul de indisponibilizare nu ar mai fi opozabil erga omnes, deși măsura asigurătorie subzistă.Practic, instanța civilă ar lipsi de efecte o măsură procesual penală.
IV. Conform art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 7/1996, „(1) în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz".
În acest sens, este de observat că în Ordonanța nr. 236/P/2014 din 16.02.2015 au fost individualizate toate bunurile indisponibilizate, prin indicarea numerelor cadastrale și a celor de carte funciară.
De asemenea, au fost indicate valorile estimative ale bunurilor.
Nu pot fi primite, așadar, argumentele petentei în sensul că organul de urmărire penală nu a identificat și evaluat bunurile sechestrate.
Criticile privind modalitatea de evaluare a bunurilor indisponibilizate exced prezentului cadru procesual, întrucât vizează aspecte de fond ale măsurii asigurătorii.
în altă ordine de idei, neatașarea procesului-verbal de sechestru la cererea de notare nu este de natură să producă vreo vătămare petentei, în condițiile în care aceasta a contestat, în baza art. 250 N.C.p.p, legalitatea și temeinicia măsurii sechestrului asigurător.
De altfel, art. 253 alin. 4 N.C.p.p, invocat de petentă, nu prevede nici o sancțiune pentru neatașarea procesului-verbal de sechestru la cererea adresată biroului de cadastru și publicitate imobiliară. V. în fine, susținerile petentei sunt infirmate și de procesul-verbal nr.236/P/2014 din 27.04.2015, pe care aceasta 1-a semnat fără obiecțiuni.
Față de cele ce preced, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoz art. 205 C.p.c rap. la art. 201 C.p.c.
În baza art.411 alin.l pct. 2 C.p.c,a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
……………….
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta B. I., domiciliată in mun. Bucuresti, ., ., sector 1, CNP_, cu domiciliul procesual ales in Bucuresti, .. 42- 44, sector 1, in contradictoriu cu intimatul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-BUCUREȘTI, cu sediul in Bucuresti, ., sector 5, împotriva încheierii de reexaminare nr. 7645/01.04.2015 dată în dosarul nr. 7645/11.03.2015 al OCPI Călărași – Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Oltenita, ca neintemeiata.
Cu drept de apel în 30 zile de la pronunțare pentru intimat si de la comunicare pentru petentă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015 .
P.,Grefier,
D. LaurențiuDiaconu P.
Red/D.L.
Tehnored.P.D.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 335/2015. Judecătoria OLTENIŢA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
