Servitute. Sentința nr. 74/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 74/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
...
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 74/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier P. I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 2164/3.11.2010 a Judecătoriei Oltenița, pronunțată în dosarul civil nr._, formulată de revizuenta B. J. (fostă C.), domiciliată în mun. București, ., ., . procesual ales la Cabinet de avocat „R. C.” din mun. București, .. 21A, ., ., în contradictoriu cu intimații B. D. și B. L. C., ambii cu domiciliul în mun. București, .. 4, ., sp. 32, sector 5, succesibili ai intimatului B. I. – decedat pe parcursul procesului.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile, revizuenta fiind reprezentată de av. P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Av. P. G. depune la dosar delegație de substituire a av. C. R., apărătorul revizuentei.
La cererea instanței, av P. G., pentru revizuentă, învederează că P. M. este sora revizuentei și că numai revizuenta B. J. (fostă C.) are calitate procesuală activă, iar nu și P. M., care a fost parte într-un alt dosar având ca obiect dezbatere de succesiune, din anul 2011.
Instanța ia act că, la dosar, au fost depuse, în original, înscrisurile de la filele 92 și 93, ce au fost comunicate prin fax de către Consiliul Local al Sectorului 2 București.
Totodată, instanța mai ia act că soția intimatului decedat B. I., respectiv numita B. M., a depus la dosar o cerere prin care învederează că, copiii săi, B. D. și B. L. C., moștenitorii intimatului, locuiesc statornic, împreună cu familiile lor, în Suedia, respectiv în Belgia, și că aceștia nu au cunoștință de acest dosar și nici de pretențiile revizuentei.
La cererea instanței, apărătorul revizuentei apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, dar se impune a se reveni cu citarea intimaților introduși în cauză, care nu au semnat citația personal și care trebuie să-și expună un punct de vedere cu privire la cauză. Solicită, astfel, acordarea unui nou termen de judecată pentru a nu fi un motiv de apel ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare.
Instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu intimații și, în consecință, respinge cererea formulată de apărătorul revizuentei de amânare a cauzei, ca neîntemeiată, astfel cum a constatat și acesta anterior.
La cererea instanței, apărătorul revizuentei precizează că cererea de revizuire formulată este întemeiată pe dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, întrucât sentința civilă a cărei revizuire o solicită a fost soluționată în baza vechiului Cod de procedură civilă.
Instanța constată că, într-adevăr, aplicabile sunt dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, întrucât revizuirea nu constituie o nouă cerere de chemare în judecată, ci o cale extraordinară de atac.
La cererea instanței, apărătorul revizuentei arată că nu poate indica textul de lege pe care se întemeiază cererea, însă este vorba de o contrarietate de hotărâri pronunțate de aceeași instanță, respectiv de Judecătoria Oltenița.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuția revizentei, prin av. P. G., excepția de necompetență materială.
Av. P. G., pentru revizuentă, solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Călărași.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția de necompetență materială invocată din oficiu.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la, data de 17.07.2014, revizuenta B. J. (fostă C.) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. I., revizuirea sentinței civile nr. 2164/3.11.2010, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul civil nr._, anularea acestei sentințe și, rejudecând pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a formulat-o.
Motivându-și cererea de revizuire, revizuenta a arătat că art. 509 pct. 8 C.pr.civ. prevede: „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi ceruta dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precizat, își are suportul logic și juridic în respectarea principiului autorității de lucru judecat și, ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie pronunțate în aceeași cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între aceleași persoane și având aceeași calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice definitorii pentru reținerea existenței lucrului judecat.
Se poate constata că în speță există contrarietate de hotărâri.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2164/3.11.2010, pronunțată de Judecătoria Oltenița, menținută de către Tribunalul Călărași Secția Civilă prin decizia civilă nr. 15/9.02.2011 și, ulterior, prin decizia civilă nr. 264/14.06.2011 a Curții de Apel București – Secția a IX-a Civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca netemeinică cererea sa de constituire a drumului de servitute.
Or, anterior, la data de 15.03.1965, prin sentința civilă nr. 248, Tribunalul Popular al Raionului Oltenița – Regiunea București, admisese acțiunea introdusă de către autorul ei, B. D. G. în contradictoriu cu autorii lui B. I., B. M. D. și B. M. T., obligându-i pe aceștia să lase liberă trecerea autorilor ei pe o porțiune din terenul acestora, pe o lățime de 3,1 m și 120 m lungime.
Cum cele două hotărâri au rămas definitive și irevocabile, iar cea de-a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză, având aceleași părți (chiar dacă acestea vin prin moștenire), în aceeași calitate, rezultă că, prin respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect constituire servitute din anul 2010 a fost încălcat principiul autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta instituit de prevederile art. 1201 C.civ.
Este de reținut că atât motivarea, cât și soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 2164/3.11.2010 pronunțată de către Judecătoria Oltenița, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o, ca neîntemeiată, este profund netemeinică și nelegală, din moment ce, prin sentința civilă nr. 248/15.03.1965, Tribunalul Popular al Raionului Oltenița – Regiunea București, admisese acțiunea introdusă de către autorul ei, B. D. G. în contradictoriu cu autorii lui B. I., B. M. D. și B. M. T., obligându-i pe aceștia să lase liberă trecerea autorilor ei pe o porțiune din terenul acestora, pe o lățime de 3,1 m și 120 m lungime.
Așadar, o instanță judecătorească a stabilit irevocabil existența unui drept asupra fondului dominant încă din anul 1965, când procesul s-a judecat între autorii părților din cauza dedusă azi cenzurii instanțelor, din nou.
Este foarte adevărat că, în sensul strict, nu sunt aceleași părți, nici nu s-ar putea, pentru că, prin trecerea firească a timpului, autorii ambelor părți sunt decedați, însă ar fi aberant să se concluzioneze că fiecare generație ar trebui să redeschidă un proces asupra unui drept care a mai făcut obiectul unei judecăți și în privința căruia există o hotărâre irevocabilă.
Pe cale de consecință, Judecătoria Oltenița a pronunțat sentința civilă nr. 2164/3.11.2010, cu încălcarea autorității de lucru judecat, în respectarea căreia se impunea anularea acestei hotărâri a Judecătoriei Oltenița (a se vedea în acest sens decizia nr. 2440/22.04.2003 a Tribunalului Iași-Secția Comercială).
Prin urmare, a demonstrat, în afara oricărui dubiu, că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate instituite de prevederile art. 509 pct. 8 C.pr.civ., cererea de revizuire fiind perfect întemeiată, atât în fapt, cât și în drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.
Revizuenta a depus la dosar adresa din 30.06.2014 eliberată de Arhivele Naționale – Biroul Județean Călărași, copia sentinței civile nr. 248/15.03.1965 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Oltenița, adresele din 3.07.2014 și din 4.07.2014 eliberate de Arhivele Naționale – Biroul Județean G., decizia civila nr. 641/26.04.1965 pronunțată de Tribunalul Regional București și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei.
Intimatul B. I. a formulat întâmpinare (filele 32-33), prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii formulate de revizuentă, cu motivarea că nu a fost parte în proces, precum și menținerea sentinței civile nr. 2164/3.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Oltenița, decizia civilă nr. 15/2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, fiind definitivă și irevocabilă, decizia civilă nr. 264R/14.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, decizia nr. 5898/2.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aceste decizii fiind definitive și irevocabile, dar și menținerea deciziei civile nr. 1053/19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care respinge cererea de revizuire în dosarul nr._, ca inadmisibilă, decizia fiind irevocabilă.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că revizuenta B. J., fostă C., în mod voit și cu rea credință, omite și ocolește faptul că, prin sentința civilă nr. 2825/8.11.1996, pronunțată de Judecătoria Oltenița, au fost obligați pârâții B. G. și B. M., părinții revizuentei B. J., să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei B. T. suprafața de teren de 1250 mp, intravilan, cu dimensiunile de 103,75 m lungime și 12,05 m lățime, teren situat în ., sentința fiind definitivă și irevocabilă, sentință de care revizuenta avea și are cunoștință, dar, cu rea-credință, o ignoră.
Din toate actele existente, se dovedește că terenul în cauză are drum de acces la ambele capete, nord și sud, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 832/1956, certificat de moștenitor, proces-verbal de constatare la fața locului, la data de 25.10.2010, iar în dosarul civil nr._ s-a constatat că există drum de acces prin prival, ca și vecinul revizuentei, Ț. I., ca de altfel și zeci de săteni, prin expertiza topometrică efectuată de ing. expert C. V..
Intimatul a mai arătat că este proprietar al acestui teren conform actului de vânzare-cumpărare nr. 6688/1996, în suprafață de 1250 mp, cu dimensiunile de 103,75 m lungime și 12,05 m lățime, așa cum reiese și din sentința civilă nr. 2825/1996, fiind definitivă și irevocabilă.
Față de cele menționate, solicită respingerea cererii formulate de revizuentă, ca nefondată, și menținerea sentinței civile nr. 2164, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, la data de 3.11.2010, cât și a celorlalte decizii.
În apărare, intimatul a depus la dosar înscrisurile de la filele 34-59.
Revizuenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor și argumentelor intimatului, arătând că se susține de către intimat că ar ocoli faptul că, prin sentința civilă nr. 2825/8.11.1996, pronunțată de Judecătoria Oltenița, autorii ei, B. G. și B. M., au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1250 mp intravilan, teren situat în ..
În graba de a o văduvi de dreptul de a beneficia de un drept ce a fost obținut de către autorii ei, astfel cum rezultă din sentința față de care solicită revizuirea, respectiv dreptul de a folosi omenește pentru a trece cu pasul un drept de servitute câștigat legal, intimatul invocă sentința civilă nr. 2825/1996.
Această hotărâre nu are nicio legătură cu fondul prezentului litigiu, fiind doar o hotărâre prin care i s-a menținut contractul de vânzare-cumpărare, neavând legătură cu speța în cauză.
Se mai susține de către intimat împrejurarea că ea ar mai avea un drum de acces, reluându-se pe larg argumentele hotărârii care îi sunt favorabile, aspect care nu interesează, văzând obiectul prezentului dosar – revizuire, procedura judiciară prin care se stabilește doar dacă, raportat la existența a două hotărâri judecătorești care cuprind dispoziții potrivnice, care anume are prioritate față de momentul rămânerii acestora irevocabile, pe calea revizuirii neputând fi reluată argumentația de fond care a stat la baza formării convingerii instanțelor de judecată care au pronunțat hotărârile judecătorești a căror revizuire se solicită.
Pe cale de consecință, toate aceste argumente urmează a fi înlăturate ca neavând legătură cu obiectul cauzei deduse judecății.
În continuare, revizuenta a reiterat argumentele din cererea de revizuire pe care a formulat-o.
Numita B. M. a formulat un memoriu intitulat completare la întâmpinare (filele 71-78), prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată, arătând că intimatul B. I. a decedat la data de 31 august 2014, așa cum rezultă din certificatul de deces ., nr._, emis de Primăria Sectorului 2 București la data de 1 septembrie 2014, sub nr.3779, astfel încât, față de acesta, prezentul litigiu nu mai poate continua.
Invocă excepția inadmisibilității revizuirii promovată de revizuentă, pentru următoarele motive:
Litigiul în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii: sentința civilă nr. 2164, pronunțată de către Judecătoria Oltenița la data de 03.11.2010 în dosarul nr._, s-a judecat în baza vechiului Cod de procedură civilă.
Având în vedere faptul că revizuirea nu reprezintă o cerere nouă, ci o cale extraordinară de atac, în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă a Judecătoriei Oltenița, județul Călărași - 05.05.2010 - prezenta cale de atac este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În consecință, deși în susținerea cererii de revizuire titulara cererii face trimitere la art. 509 alin. (1) pct. 5 din Noul Cod de procedură civilă, solicită să se procedeze la analizarea revizuirii în lumina normelor de procedură incidente - respectiv art. 322 și următoarele din Vechiul Codul de procedură civilă.
Art. 324 pct. 1 teza întâi din Vechiul Cod de procedură civilă prevede că: „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. In cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțele de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; (...)".
Chiar și noul Cod de procedură civilă, la art. 511 alin. (1) pct. 5 și 8, prevede că: „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:
1. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă; (...);
8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.”
Or, înscrisurile invocate (hotărârile contradictorii) au fost cunoscute și depuse de recurentă în fața instanței de recurs, Curtea de Apel București -Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală - instanța pronunțând hotărârea: decizia civilă nr. 264R la data de 14.06.2011, în dosarul nr._ .
Așa cum lesne se poate constata, prezenta revizuire a fost depusă la data de 17.07.2014, la mai mult de trei ani de la data comunicării hotărârii atacate: sentința civilă nr. 2164, pronunțată de către Judecătoria Oltenița la data de 03.11.2010 în dosarul nr._, ori de la descoperirea „înscrisurilor noi” invocate de recurentă, fiind astfel tardiv introdusă, deci inadmisibilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 322-324 din vechiul Cod de procedură civilă (sau art. 509 -511 din noul Cod de procedură civilă).
Atât art. 326 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, cât și art. 513 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că: "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".
Art. 322 din vechiul Cod de procedură civilă prevede: ”Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...);
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; (...);
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. In cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță; (...)"
Potrivit art. 509 din noul Cod de procedură civilă: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...);
5.după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; (...);
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad -sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; (...) ".
Din analiza textelor de lege care reglementează această cale de atac rezultă că pot face obiectul revizuirii doar hotărârile prin care s-a soluționat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății, iar cererea poate fi întemeiată doar pe motivele enumerate expres și limitativ de art. 322 din vechiul Cod procedură civilă (sau art. 509 -511 din noul Cod de procedură civilă), care vizează unele posibile erori care ar fi putut fi săvârșite în legătură cu starea de fapt reținută de instanță.
Motivul revizuirii promovată de revizuentă îl reprezintă "descoperirea de înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică" și "existența unor hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanțe", cu referire la sentința civilă nr. 248, pronunțată la data de 15.03.1965 de către Tribunalul Popular al Raionului Oltenița - Regiunea București - în dosarul nr. 186/1965.
Față de motivele de revizuire, învederează instanței faptul că:
a)Pe fondul cauzei, în dosarul civil nr._: fond — "servitute", Judecătoria Oltenița, județul Călărași, la data de 3 noiembrie 2010, în baza probelor de la dosar, a expertizei tehnice judiciare topografice și a constatărilor personale ale instanței de judecată, s-a pronunțat, prin sentința civilă nr. 2164, a cărei revizuire se cere prin prezenta, în sensul respingerii acțiunii reclamantei C. J. (în prezent B.), ca fiind netemeinică, soluția fiind favorabilă pârâtului B. I..
b) împotriva sentinței civile ante-menționate, reclamanta C. J. (în prezent B.) a declarat apel.
Prin decizia nr. 15/2011, pronunțată la data de 9 februarie 2011 în dosarul nr._, Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în mod definitiv, a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de apelanta - reclamantă C. J. împotriva sentinței civile nr. 2164, pronunțată de către Judecătoria Oltenița la data de 03.11.2010 în dosarul nr._ .
c) împotriva deciziei nr. 15/2011, pronunțată la data de 9 februarie 2011 de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, apelanta - reclamantă C. J. (în prezent B.) a declarat recurs.
În fața instanței de control judiciar aceasta a invocat și prezentat sentința civilă nr. 248, pronunțată la data de 15.03.1965 de către Tribunalul Popular al Raionului Oltenița - Regiunea București - în dosarul nr. 186/1965, hotărâre pe care în prezenta revizuire revizuenta o prezintă ca fiind "înscris nou" și "hotărâre definitivă potrivnică" și care, în opinia revizuentei, reprezintă autoritate de lucru judecat în fața hotărârii a cărei revizuire se cere: sentința civilă nr. 2164, pronunțată de către Judecătoria Oltenița la data de 03.11.2010 în dosarul nr._ .
Pe baza tuturor probelor administrate (așadar și în baza sentinței civile nr. 248, pronunțată la data de 15.03.1965 de către Tribunalul Popular al Raionului Oltenița - Regiunea București - în dosarul nr. 186/1965), instanța de recurs, Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 264R pronunțată la data de 14.06.2011, în dosarul nr._, a respins, în mod irevocabil, ca nefondat, recursul promovat de recurenta -reclamantă C. J. împotriva deciziei nr. 15 A/2011, pronunțată la data de 9 februarie 2011 de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, menținând implicit, în acest fel, dispozițiile instanței de fond, Judecătoria Oltenița, județul Călărași, consfințite prin sentința civilă nr.2164, pronunțată la data de 3 noiembrie 2010 în dosarul nr._ .
Or, în atare condiții, sentința civilă nr. 248, pronunțată la data de 15.03.1965 de către Tribunalul Popular al Raionului Oltenița - Regiunea București - în dosarul nr. 186/1965 nu poate reprezenta un înscris nou reținut de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, instanța de recurs a reținut (la fila 15 din decizia nr. 15 A/2011, dată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ ) că:
"În ceea ce privește existența unei hotărâri anterioare de recunoaștere a servituții între autorii părților (sentința civilă nr. 248 din 15.03.1965 a Tribunalului Popular al Raionului Oltenița), Curtea constată că în lipsa unei mențiuni privind calitatea irevocabilă ori a consemnării în evidentele cadastrale, nu se poate recunoaște niciun efect acestei soluții, neexistând o probă a menținerii hotărârii de primă instanță. (...)”.
Așadar, solicită să se rețină că atât instanța de fond, instanța de apel, cât și cea de recurs, au respins pretențiile reclamantei ca fiind netemeinice, prin analizarea și coroborarea tuturor probelor administrate în această cauză, instanța de recurs analizând inclusiv hotărârea judecătorească ce stă la baza promovării prezentei revizuiri: sentința civilă nr. 248, pronunțată la data de 15.03.1965 de către Tribunalul Popular al Raionului Oltenița - Regiunea București - în dosarul nr. 186/1965.
Totodată, la mai mult de 40 de ani de la pronunțarea hotărârii „contradictorii”, sentința civilă nr. 248, pronunțată la data de 15.03.1965 de către Tribunalul Popular al Raionului Oltenița -Regiunea București - în dosarul nr. 186/1965, au fost aduse îmbunătățiri drumului comunal la care are ieșire proprietatea revizuentei, instanța de fond, Judecătoria Oltenița, județul Călărași, care a soluționat cauza cu nr._, constatând personal realitatea în teren a accesului la proprietatea reclamantei C. J. (actualmente B.).
Subliniază faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, și este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Regula prevăzută de art. 322 din vechiul Cod de procedură civilă (dar și de art. 509 din noul Cod de procedură civilă) este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.
În ceea ce interesează materia revizuirii "a evoca fondul" în prima instanță, înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării probelor.
D. urmare, „hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire" (Curtea de Apel București, Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal, Decizia civila nr. 639/09.03.2009) .
„O instanță de recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate la instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare” (Decizia civila nr. 1331/12 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova).
Așa cum a arătat mai sus, în cauza dedusă judecății nu a fost modificată sentința instanței de fond, instanțele de apel și recurs menținând ca temeinică și legală sentința civilă nr. 2164, pronunțată la data de 03.11.2010 de către Judecătoria Oltenița, județul Călărași, în dosarul nr._, prin respingerea apelului și recursului promovate de reclamanta C. J. (în prezent B.), ca fiind netemeinice (nefondate).
La menținerea sentinței civile nr. 2164, pronunțată la data de 03.11.2010 de către Judecătoria Oltenița, județul Călărași, în dosarul nr._, instanța de control judiciar a avut în vedere, așa cum a arătat mai sus, și sentința civilă nr. 248, pronunțată la data de 15.03.1965 de către Tribunalul Popular al Raionului Oltenița - Regiunea București - în dosarul nr. 186/1965, care a apreciat, argumentat, de ce hotărârea din 1965 nu reprezintă autoritate de lucru judecat.
Nu în ultimul rând, dorește să arate faptul că revizuenta dorește să diminueze și limiteze în continuare dreptul de utilizare a proprietății intimatului B. I., situată în orașul Budești, satul C., jud. Călărași, fără a înțelege să acorde vreo despăgubire proporțională cu pagubele pe care le-a ocazionat și le produce în continuare.
De-a lungul anilor, dar și în prezent, după ce a fost pronunțată o hotărâre irevocabilă de respingere a cererii revizuentei de constituire a drumului de servitute pe proprietatea intimatului, în mod abuziv și fără să se ceară vreodată acordul, revizuenta și autorii săi au trecut spre drumul comunal Ds 980, situat la nordul imobilului teren, prin terenul proprietatea intimatului B. I., aceștia putând să-și creeze o cale de acces proprie la drumul comunal situat la sudul proprietății.
De menționat este și faptul că, în anul 1996, Judecătoria Oltenița, județul Călărași, prin sentința civilă nr. 2825, pronunțată la data de 8 noiembrie 1996 în dosarul nr. 1201/1996, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursurilor, a admis în parte acțiunea autoarei intimatului B. I. (B. T.) și a obligat pe autorii revizuentei (B. G. și B. M.) să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 1250 mp (care în prezent reprezintă proprietatea intimatului defunct B. I. și face obiectul prezentului litigiu), fără a se institui un drept de servitute asupra acestui imobil teren în favoarea autorilor revizuentei.
Cererea revizuentei a fost ca intimatul să fie obligat să-i lase liberă trecerea pe o porțiune din terenul acestuia pe o lățime de 3,1 metri și o lungime de 120 metri, pe care în mod abuziv o folosește și în prezent, diminuând proprietatea intimatului defunct cu mai mult de 372 mp.
Față de cele de mai sus, solicită să se constate că revizuirea formulată de revizuenta B. J. (fostă C.) împotriva sentinței civile nr. 2164, pronunțată la data de 03.11.2010 de către Judecătoria Oltenița, județul Călărași, în dosarul nr._, este inadmisibilă pentru excepția invocată și neîntemeiată pe fond și, în consecință, să fie respinsă și să se mențină, ca temeinică și legală, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 din vechiul Cod de procedură civilă și art. 205 din noul Cod de procedură civilă, raportat la celelalte dispoziții pe care le-a invocat.
De asemenea, a mai depus copia certificatului de deces a intimatului B. I..
La dosar, au mai fost depuse adresa cu nr._/16.12.2014, comunicată prin fax de către Consiliul local al Sectorului 2 București și extras din registrul de deces privind pe defunctul B. I..
Prin cererea de la fila 94, comunicată prin fax, revizuenta a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului B. I., decedat la data de 31.08.2014, respectiv B. D. și B. L. C..
La termenul din 18.12.2014, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului decedat B. I., indicați de către revizuentă.
La dosar, a mai fost depus un memoriu de către B. M. și delegație de substituire.
La termenul din 22.01.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială, în privința căreia constată că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă: „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplica numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
Cum cererea de revizuire nu reprezintă o nouă cerere de chemare în judecată, ci o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire formulată de revizuenta B. J. (fosta C.) a sentinței civile nr. 2164/3.11.2010, definitivă prin decizia civilă nr. 15/9.02.2011 a Tribunalului Călărași și irevocabilă prin decizia civilă nr. 264R din 14.06.2011 a Curții de Apel București, este supusă dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă.
Instanța mai reține că revizuenta, astfel cum a precizat la termenul din 22.01.2015 prin avocat P. G., se prevalează de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit căruia se poate cerere revizuirea dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, revizuenta afirmând că există o contrarietate de hotărâri, în condițiile în care Tribunalul Popular al Raionului Oltenița a mai pronunțat, pe lângă sentința a cărei revizuire o solicită, sentința civilă nr. 248/15.03.1965, definitivă prin decizia civilă nr. 641/26.04.1965 a Tribunalului Raional București.
În atare situație, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 323 alin. 2 teza I din vechiul Cod de procedură civilă, care prevăd: „În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.”
În condițiile în care, în speța dedusă judecății, au fost pronunțate cronologic sentința civilă nr. 284/15.03.1965 a Tribunalului Popular al Raionului Oltenița, definitivă prin decizia civila nr. 641/26.04.1965 a Tribunalului Raional București, și sentința civilă nr. 2164/3.11.2010 a Judecătoriei Oltenița, a cărei revizuire se solicită, definitivă prin decizia civilă nr. 15/9.02.2011 a Tribunalului Călărași și irevocabilă prin decizia civilă nr. 264/R din 14.06.2011 a Curții de Apel București, iar potrivit dispozițiilor art. 323 alin. 2 teza I din vechiul C.pr.civ., se instituie o competență materială în favoarea instanței mai mare în grad Judecătoriei Oltenița, instanța va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu, urmând să-și decline competența în favoarea Tribunalului Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 323 alin. 2 teza I din vechiul C.pr.civ., admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu și, în consecință, declină competența de soluționare a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 2164/3.11.2010 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin decizia civilă nr. 15/9.02.2011 a Tribunalului Călărași și irevocabilă prin decizia civilă nr. 264R/14.06.2011 a Curții de Apel București, formulată de revizuenta B. J. (fostă C.), domiciliată în mun. București, ., ., . procesual ales la Cabinet de avocat „R. C.” din mun. București, .. 21A, ., ., sector 3, în contradictoriu cu B. D. și B. L.-C., ambii cu domiciliul în mun. București, .. 4, ., sp. 32, sector 5, succesibilii intimatului B. I., decedat pe parcursul procesului, în favoarea Tribunalului Călărași.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2015.
Președinte,Grefier,
A. IonelPăun I. M.
Red. A.I.
Tehnored. P.I.M.
29.01.2015 – 2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 621/2015.... | Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 1805/2015.... → |
|---|
