Fond funciar. Sentința nr. 625/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 625/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 625/2015
ROMÂNIA
------*------
JUDECĂTORIA OLTENIȚA - JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.625
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Instanța constituită astfel:
Președinte de complet: - M. E.
Grefier: - I. T.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii civile formulată de reclamanta B. A., domiciliată în . în contradictoriu cu pârâții T. C. domiciliat în mun.Oltenița, ..30, județul Călărași, T. G. domiciliat în ., C. L. Mitreni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . și C. Județeană Călărași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun.Călărași, .-11, județul Călărași, având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07 mai 2015 când părțile prezente au pus concluzii pe fond ce au fost consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru ca părțile, prin apărătorii lor să depună la dosar note de concluzii scrise și având nevoie de timp a delibera asupra materialului probator existent la dosar, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 mai 2015, când a pronunțat prezenta sentință civilă.
J U D E C A T A:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta B. A. a chemat în judecată pe pârâtii T. C., T. G., C. L. MITRENI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate: 1) nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 50 224 din 28.08.1992, în privința suprafeței de 4,51 ha, situată în extravilanul comunei Mitreni, județul Călărași; 2) obligarea celor două comisii de fond funciar să procedeze la emiterea unui nou titlu de proprietate în privința acestei suprafețe de teren pe numele defunctei T. M. precum și 3) cheltuieli de judecată.
În motivarea actiunii reclamanta arată că titlul de proprietate supus judecății prin prezentul proces este nelegal. Terenul în suprafață de 6,1600 ha nu a aparținut numai defunctului T. C. F..
Din această suprafață de teren, numai 1,65 ha a aparținut lui T. F., din care 1,50 ha teren extravilan și 1500 m.p. teren intravilan.
T. F. a dobândit această suprafață de 1,65 ha în felul următor: 0,50 ha de la părinții săi, și 1,15 ha de la prima sa soție T. L., care a mai fost cunoscută și ca T. N., pământ cu care ea a venit de la părinții săi la data căsătoriei lor.
Restul de 4,51 ha a aparținut defunctei T. M., care a fost cea de a doua soție a lui T. C. F.. Ea a venit în gospodăria lui T. C. F. cu această suprafață de teren cu care părinții săi au înzestrat-o. In mod incorect, cele două comisii de fond funciar nu au făcut distincție între aceste suprafețe de teren de 1,65 ha, respectiv 4,51 ha, și nu au stabilit cu exactitate care au fost proprietarii lor.
Titlul de proprietate a fost emis pe numele lui T. C. F., fără să se disocieze suprafețele de teren în discuție. Titlul de proprietate a fost emis numai pe numele capului familiei T. C. F..
În aceste condiții, apreciază că acest titlu de proprietate nu este legal întocmit.
Prin acest titlu de proprietate, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren unei persoane neîndreptățite. Titlul de proprietate este valabil pentru suprafața de 1,65 ha, întrucât acest teren a aparținut defunctului T. C. F.. În schimb, pentru suprafața de 4,51 ha, acest titlu de proprietate nu este valabil, ci nul absolut parțial.
Pentru aceste motive, solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate în discuție și obligarea celor două comisii de fond funciar să emită pe numele mamei sale T. M. un titlu de proprietate pentru suprafața de 4,51 ha.
În drept, a invocat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. III alin 1 litera a din Legea nr. 169/1997, art. 64 din Legea nr. 18/1991, precum și pe dispozițiile art. 447 NCPC.
În dovedirea actiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie certificată titlul de proprietate nr._/1992 și copie RA.
În termen legal, pârâtii T. G. și T. C. au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea actiunii formulată de reclamantă.
În motivare arată că defunctul T. C.F. pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate a avut in proprietate numai 1,65 ha. Ca diferența de teren in suprafața de 4,51 ha teren a aparținut numitei T. M. care a fost cea de a doua soție a lui T. C.F. . Motivează ca aceasta a venit in căsătorie cu suprafața de 4,51 ha cu care ar fi fost înzestrata de părinții săi. Arata ca cele doua comisii de fond funciar nu au făcut distincție intre aceste suprafețe de teren si nu au stabilit cu exactitate care au fost proprietarii lor. Arata ca titlul de proprietate este valabil numai pentru suprafața de 1,65 ha deținut de T. C.F..
Invocă faptul ca titlul de proprietate este nul absolut parțial cu privire la suprafața de 4,51 ha.
Solicită ca instanța de judecata sa oblige cele doua comisii sa emită pe numele defunctei T. M. un titlu de proprietate pentru 4,51 ha. Ca probe a depus la dosar copia titlului de proprietate si copie a unui extras din registrul agricol.
In drept, a invocat cererea pe dispozițiile art. III alin.l lit.„a„ din Legea nr.l69/1997;art.64 din Legea nr. 18/1991 si art.447 NCP.
A solicitat de asemenea, respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata pentru următoarele motive de fapt si de drept:
T. M. nu a formulat niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,51 ha. T. M. a decedat la data de 02.03.2011 si de la apariția Legii nr. 18/1991 pana la data decesului nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Chiar daca ar fi fost proprietara suprafeței de 4,51 ha .aceasta a decăzut din dreptul de formulare a cererii de reconstituire.
Legea nr. 18/1991 a fost modificata succesiv prin Legea 169/1997,Legea nr.218/1998, Legea nr.1/2000 si Legea nr.247/2005. Ultimul termen de formulare a cererii de reconstituire a fost in toamna anului 2005.
Cererea de obligare a comisiilor de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele defunctei este nefondata.
In primul rând - nu exista o cerere făcuta de T. M. in timpul vieții. Daca ar fi existat o astfel de cerere si cele doua comisii nu ar fi soluționat cererea, atunci, in calitate de moștenitoare, B. A. ar fi avut calitatea de a se adresa instanței de judecata.
In al doilea rând - nu se poate emite titlul de proprietate pe numele defunctei care nu a formulat o astfel de cerere.
Daca aceasta ar fi decedat anterior apariției Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, B. A. ar fi putut solicita emiterea titlului de proprietate.
In al treilea rând - cererea formulata de B. A. este nefondata pentru următoarele motive: la data decesului numitei T. M. nu exista o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,51 ha. B. A. in calitate de fiica nu a moștenit un drept cu privire la care defuncta nu a uzat in timpul vieții si cu privire la care era decăzuta. Nu exista nici un act translativ de proprietate din care sa rezulte ca T. M. a avut in proprietate suprafața de 4,51 ha.
Reclamanta dorește sa facă o astfel de dovada cu martori, interogatoriu si eventual expertiza topometrica probe pe care le considera inadmisibile pentru următoarele motive: proprietatea trebuie dovedita prin acte translative de proprietate sau prin modurile prevăzute de lege; interogatoriul poate fi luat pentru dovada unor fapte personale si nu pentru dovedirea proprietății; expertiza topometrica nu poate face dovada nulității actului juridic; cererea este nefondată.
Potrivit art. III lit„a„ din Legea 169/1997 invocat, sunt lovite de nulitate absoluta - potrivit legii civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii la reconstituiri sau constituiri cum sunt: actele de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren in proprietate predat la cooperativa agricola sau de stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Din copia registrului agricol rezulta ca proprietarul terenului menționat in titlul de proprietate a fost defunctul T. C. F.. Nu rezulta din registrul agricol că suprafața de 4,51 ha ar fi fost „transferata,, de la părinții numitei T. M. în patrimoniul lui T. F..
Lipsește interesul formulării cererii. Chiar daca terenul ar fi aparținut părinților numitei T. M. atâta timp cat aceasta a fost decăzuta din dreptul de formulare a cererii, ca efect al nulității absolute, terenul nu poate intra in patrimoniul defunctei decăzute.
B. A. nu ar realiza nici un folos practic pentru ca terenurile care nu au fost retrocedate celor îndreptățiți intra in patrimoniul comunei Mitreni.
In drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispoz. art. 200 C.pr.civilă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că motivele invocate de pârâți sunt neîntemeiate. Arată că nu a susținut că T. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,51 ha. În schimb, a depus cerere soțul său T. F., în calitatea sa de cap al familiei, așa cum se obișnuiește în astfel de cazuri. Această cerere a fost depusă la C. locală Mitreni pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a fost înregistrată sub nr. 84 din 31 ianuarie 1991. Cererea a fost depusă de către T. F. nu numai în considerarea persoanei sale, ci în considerarea întregii sale familii, pentru toți membrii ei.
Prin această cerere, T. F. a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate în privința suprafeței de 3 ha, despre care pretinde că i-ar fi fost luate în mod abuziv de către CAP Mitreni, din suprafața totală de 6 ha teren arabil pe care susține că a deținut-o. Prin aceeași cerere, T. F. arată că nu a fost membru CAP. Cererea sa a fost soluționată favorabil de către cele două comisii de fond funciar. Numai că cele două comisii au greșit în privința suprafeței de teren reconstituite prin Titlul de proprietate nr._ din 28.08.1992. Cele două comisii au înglobat în cuprinsul titlului de proprietate toată averea funciară a familiei T. F. și T. M.. Această avere a fost compusă din suprafața de 1,65 ha proprietatea lui T. F. și 4,51 ha proprietatea lui T. M.. Nu întâmplător T. F. a solicitat prin cererea sa numai suprafața de 3 ha referindu-se la propria sa avere pe care a apreciat-o la 3 ha, când în realitate ea nu a fost decât de 1,65 ha, dobândită astfel: 0,50 ha de la părinții săi și 1,15 ha de la prima sa soție T. L.. Restul pământului a aparținut celei de a doua soții a lui T. F., respectiv T. M., care a adus această suprafață de teren cu titlu de zestre în gospodăria soțului său. Soluționarea corectă a cererii depuse de către T. F. ar fi fost emiterea a două titluri de proprietate, pentru fiecare suprafață de teren, respectiv 1,65 ha pe numele lui T. F. și al doilea pentru suprafața de 4,51 ha pe numele lui T. M.. În aceste condiții, solicitarea sa de a se elibera un titlu de proprietate pe numele mamei sale T. M. este justificată.
T. M. a fost înzestrată de către părinții săi la căsătoria sa cu T. F. cu suprafața de teren de 4,51 ha. Această înzestrare s-a efectuat potrivit obiceiului locului. Nu s-a întocmit act dotal, întrucât în acea perioadă, în localitatea de domiciliu a soților T. F. și T. M. nu se obișnuia acest lucru. Înzestrarea tinerilor la încheierea căsătoriei se efectua pe baza cuvântului dat.
Așa se face că nu a existat un act translativ de proprietate în privința terenului primit la zestre de către T. M.. A pune acum problema necesității titlului de proprietate în privința înzestrării tinerilor la căsătoria lor cu teren din proprietate părinților, înseamnă a ignora modul în care se făcea acest lucru perfect valabil în comunitățile rurale. Aceste operațiuni însă erau consemnate în registrele agricole existente la primăriile din localitățile rurale. Același lucru s-a întâmplat și în privința familiei T.. La partida familiei T. C., tatăl lui T. F., apare înregistrată suprafața de 4,97 ha în anul 1951. În anul 1952 T. C. nu apare înscris cu nicio suprafață de teren, în anii 1953, 1954, 1955 el apare înscris cu 1,72 ha. Diferențele dintre aceste suprafețe se explică prin înzestrările copiilor lui la momentul căsătoriei. Din averea funciară a bătrânului T. C., T. F. a primit, la fel ca ceilalți copii, suprafața de 0,50 ha. După căsătoria lui cu prima soție T. L., aceasta a adus în gospodăria lui suprafața de 1,15 ha, majorând averea soțului său T. F. la 1,65 ha. Confruntând această situație cu situația lui T. F. din cea de a doua căsătorie, rezultă că această familie a deținut o suprafață de 6,16 ha. Întrebarea care se pune este cum de averea lui T. F. a crescut de la suprafața de 1,65 ha la suprafața de 6,16 ha. Singurul răspuns este că diferența a fost adusă în gospodăria lui de către cea de a doua soție, respectiv T. M.. Din cele expuse mai sus reiese situația exactă a averii familiei T. F. și T. M.. Terenul în suprafață de 6,1600 ha nu a aparținut numai defunctului T. C. F.. Din această suprafață de teren, numai 1,65 ha a aparținut lui T. F., din care 1,50 ha teren extravilan și 1500 m.p. teren intravilan. T. F. a dobândit această suprafață de 1,65 ha în felul următor: 0,50 ha de la părinții săi, și 1,15 ha de la prima sa soție T. L., care a mai fost cunoscută și ca T. N., pământ cu care a ea a venit de la părinții săi la data căsătoriei lor. Restul de 4,51 ha a aparținut defunctei T. M., care a fost cea de a doua soție a lui T. C. F.. Ea a venit în gospodăria lui T. C. F. cu această suprafață de teren cu care părinții săi au înzestrat-o. In mod incorect, cele două comisii de fond funciar nu au făcut distincție intre aceste suprafețe de teren de 1,65 ha, respectiv 4,51 ha, și nu au stabilit cu exactitate care au fost proprietarii lor. Titlul de proprietate a fost emis pe numele lui T. C. F., fără să se disocieze suprafețele de teren în discuție. Titlul de proprietate a fost emis numai pe numele capului familiei T. C. F.. În aceste condiții, apreciază că acest titlu de proprietate nu este legal întocmit. Prin acest titlu de proprietate, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren unei persoane neîndreptățite. Titlul de proprietate este valabil pentru suprafața de 1,65 ha, întrucât acest teren a aparținut defunctului T. C. F.. În schimb, pentru suprafața de 4,51 ha, acest titlu de proprietate nu este valabil, ci nul absolut parțial.
Pentru aceste motive, solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate în discuție și obligarea celor două comisii de fond funciar să emită pe numele mamei sale T. M. un titlu de proprietate pentru suprafața de 4,51 ha.
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă este pe deplin fondată. Ea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. III alin. 1 litera a din Legea nr. 169/1997. Cazurile incluse la litera „a” nu sunt limitative, ci exemplificative.
Situația speței este în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate în privința unui teren unei persoane care nu a fost proprietatea sa și nici a autorilor săi ci a unei alte persoane. Asemenea situație este de natura celei despre care art. III din Legea nr. 169/1997 face referire. Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă a vizat un interes legitim. Acest interes este strâns legat de terenul în suprafață de 4,51 ha care a aparținut în deplină proprietate mamei sale T. M.. Arată că este copilul acestei femei rezultat din căsătoria sa cu C. I.. În calitatea sa de moștenitoare a acesteia, a formulat cererea de chemare în judecată, iar interesul pe care l-a vizat este cât se poate de clar, întrucât calitatea sa de moștenitoare îi dă dreptul să pretindă și să primească moștenirea defunctei sale mame T. M.. Prin urmare, prin cererea sa de chemare în judecată vizează un interes real și legitim.
Suprafețele de teren ce fac obiectul acestui proces, respectiv suprafața de 1,65 ha ce a aparținut lui T. F. și 4,51 ha ce a aparținut defunctei T. M., nu au fost înscrise în CAP de către T. F.. Chiar el a precizat în cererea depusă la C. locală de fond funciar Mitreni că nu a fost niciodată membru cooperator. El a rămas țăran individual și a continuat să lucreze terenurile în această calitate. El a mai precizat că terenurile i-au fost luate ulterior în mod abuziv de către CAP Mitreni. Din punct de vedere legal, în lipsa unei modalități legale de preluare a acestor terenuri de către CAP Mitreni, aceste terenuri au continuat să rămână proprietatea titularilor lor, respectiv T. F. și T. M..
În drept, a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art. 201 alin. 2 NCPC, precum și pe dispozițiile art. 447 NCPC.
La dosarul cauzei au fost depuse actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/1992.
La cererea reclamantei instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâților T. C., T. G. și C. locală de fond funciar Mitreni.
Prin întâmpinarea formulată pârâtii T. G. și T. C. au invocat excepția lipsei de interes a reclamantei de a formula prezenta actiune.
Instanța urmează a admite excepția lipsei de interes a reclamantei de a formula prezenta actiune pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 C.pr.civilă, „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”.
Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în discuție acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia – cerere în justiție sau apărare de fond ori procedurală.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
Interesul trebuie apreciat la momentul formulării cererii sau al invocării apărării.
În ceea ce privește cerințele legale ale condiției interesului de a acționa, acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Condiția determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerința existentei interesului însușit.
Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de conviețuire socială.
Interesul trebuie să fie personal, în sensul că cel care recurge la această formă procedurală urmărește să obțină, direct sau indirect, un folos practic pentru sine.
Condiția interesului născut și actual. Această cerință vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, independent de forma sa concretă de manifestare, în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, fiind ca atare prejudiciată.
În cauză, reclamanta este fiica defunctei T. M. cea de-a doua soție a lui T. F. despre care se susține că a venit cu zestre în momentul căsătoriei sale cu T. F. titularul titlului de proprietate a cărei nulitate absolută partială se solicită, în ceea ce privește suprafața de 4,51 ha..
În RA din anii 1955 – 1956, al ., nu există nici o mentiune în acest sens.
Mai mult, T. M. nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,51 ha. în baza Lg. nr. 18/1991.
Ori, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 rep.” reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere”.
În atare situație, chiar dacă s-ar constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate, dat fiind că defuncta T. M. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu se poate emite pe numele acesteia un nou titlu pentru ca suprafața înscrisă în acest titlu de proprietate nr._/1992 să poată fi moștenită de reclamantă în calitate de fiică a acesteia.
Pe cale de consecință, instanța urmează a respinge acțiunea ca fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes în formularea acțiunii.
Respinge acțiunea civile formulată de reclamanta B. A., domiciliată în . în contradictoriu cu pârâții T. C. domiciliat în mun.Oltenița, ..30, județul Călărași, T. G. domiciliat în ., C. L. Mitreni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . și C. Județeană Călărași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Călărași, .-11, județul Călărași.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2015.
Președinte, Grefier,
M. ElenaIordache T.
RD/ME/VM
15.05.2015
7 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 611/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
