Contestaţie la executare. Sentința nr. 1690/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1690/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1690/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - contestație la executare -
Înreg. 2.06.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1690
Ședința publică din data de 25.06.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREȘEDINTE – I. A.
GREFIER – M. G.
Astăzi a fost pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de contestatorul B. G., domiciliat în Onești, ., ., județul Bacău în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău cu sediul în Bacău, ., nr. 63, județul Bacău, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul asistat de avocat A. E., lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 242 din codul de procedură civilă constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat A. E. pentru contestator depune concluzii scrise pe care le susține și oral. Arată că înțelege să invoce excepția prescripției pentru suma de 17.456 lei în baza titlului executoriu emis prin decizia nr. 118/15.02.2011. A se avea în vedere Legea nr. 167/1958, cât și art. 2517 Cod Civil, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani. Termenul de plată ar fi fost 26.08.2011. A se avea în vedere și Decizia nr. 10/20.10.2014.
Solicită admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 din Codul de procedură civilă declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 29.08.2011 sub nr._ contestatorul B. G., domiciliat în Onești, ., ., a formulat în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău cu sediul în Bacău, ., nr. 63, județul Bacău contestație la executare solicitând anularea formelor de executare silită și a executării însăși.
Contestația a fost timbrată cu 10 lei taxă de timbru, iar în motivarea acesteia se arată că nu i s-a comunicat niciodată decizia nr. 118/15.02.2011, nu cunoaște ce reprezintă
În drept cererea este întemeiată pe prevederile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii contestatorul propune înscrisuri, anexând somația nr. 6045/28.07.2011, un exemplar decizie nr. 118/15.02.2011, cerere pentru acordare indemnizație de șomaj/21.06.2006, contract individual de muncă, decizia nr. 97/01.08.2006, desfășurător stagiu de cotizare, dispoziția nr._ și_.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, precizând că nimeni nu poate realiza stagiu de cotizare ca salariat și în același timp să fie și șomer, iar statul să-i plătească contribuții pentru a realiza stagiu de cotizare la pensii, sănătate, etc..
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 114-119 Cod procedură civilă, art. 5 lit. c din Legea nr. 76/2002, art. 15 din HG 174/2002, Ordinul nr. 279/2004 și OG nr. 92/2003.
La termenul din 19.01.2012 instanța a a suspendat judecata până la soluționarea dosarului civil nr._ al Tribunalului Bacău prin care contestatorul a solicitat anularea contractului individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 358 din 05.02.2015 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și în temeiul art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 129 alin. 2, pct. 3 din Codul de procedură civilă s-a declinat competența de soluționare a contestația la executare în favoarea Judecătoriei Bacău.
Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și constatând ivirea conflictului negativ de competență între Judecătoria Bacău și Judecătoria Onești a sesizat Curtea de Apel Bacău pentru stabilirea instanței competente.
Prin sentința civilă nr. 30 din 06.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel Bacău s-a satbilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Contestatorul a fost salariat la . Borzești și după disponibilizare, la cererea acestuia i-a fost stabilit dreptul la indemnizația de șomaj începând cu data de 30.05.2006 pentru o perioadă de 12 luni. Întrucât acesta fusese disponibilizat conform OUG nr. 8/2003 a beneficiat și de venit lunar de completare drepturi pe care le-a încasat, însumând 17.456 lei.
Pentru a beneficia de aceste drepturi, respectiv indemnizația de șomaj și venit lunar de completare, contestatorul trebuia să îndeplinească printre altele, și următoarele condiții: să nu aibă loc de muncă; să nu realizeze venituri din activități civile, altele decât cele autorizate; iar dacă realizează venituri din activități autorizate potrivit legii, acestea să nu depășească salariul minim pe economie.
La întocmirea dosarului de șomaj, contestatorul a dat o declarație pe proprie răspundere din care rezulta că la data solicitării indemnizației de șomaj și venit lunar de completare, nu avea loc de muncă. Declarația a fost dată la data de 21.06.2006, însă cu ceva timp în urmă, mai precis la data de 06.04.2006 acesta încheiase deja un contract de muncă cu S.C. OCCO IMPEX SRL, contract de muncă înregistrat la ITM Onești sub nr. OP 2821/06.04.2006.
Intimata, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, a emis decizia nr. 118/15.02.2011, prin care s-a dispus recuperarea sumei de 17.456 lei de la contestatorul B. G., reprezentând șomaj și venit lunar de completare încasat necuvenit de acesta în condițiile în care la data stabilirii dreptului la indemnizația de șomaj, avea și contract de muncă cu timp parțial încheiat cu S.C. OCCO IMPEX SRL.
După expirarea termenului de plată, decizia a devenit titlu executoriu conform art. 47 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă și a format obiectul dosarului de executare nr. 15/2011.
Împotriva formelor de executare din dosarul de mai sus, s-a formulat prezenta contestație la executare.
Prin Decizia nr. 10/20.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/C, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel C. – Secția I civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, stabilind că „termenul general de prescripție legal" din cuprinsul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 este termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, respectiv art. 2517 din Codul civil”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în contextul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, termenul de prescripție este intervalul de timp stabilit de lege, înăuntrul căruia agenția pentru ocuparea forței de muncă trebuie să procedeze la emiterea deciziilor de debit, care constituie titluri executorii, pentru sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, sub sancțiunea pierderii acelui drept (recuperarea debitului).
Depășirea acestui termen general de prescripție legal la momentul emiterii deciziei de către instituția abilitată prin lege în acest sens și deci constituirea titlului executoriu după stingerea, prin prescripție extinctivă, a dreptului la recuperarea sumelor acordate în mod nelegal sau a altor debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj lipsesc decizia de cauză juridică, ceea ce se constituie într-un motiv de nulitate a acesteia.
Potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă: „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Având în vedere că intimata a emis decizia nr.118/15.02.2011 după împlinirea termenului general de prescripție, instanța apreciază că executarea silită este nelegală și se impune anularea actele din dosarul de executare nr. 15/2011 al intimatei.
Contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare. Conform art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă anterior: „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.
Întrucât contestatorul nu a achitat cauțiune, va fi respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Față de cele expuse, în temeiul art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă anterior instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. G. în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. G., domiciliat în Onești, ., ., județul Bacău în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău cu sediul în Bacău, ., nr. 63, județul Bacău.
Anulează toate actele din dosarul de executare nr. 15/2011 al intimatei.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
redactat – I.A.- 08.07.2015
tehnoredactat – M.G.- 08.07.2015
exemplare – 4- comunicat părți -09.07.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Anulare act. Sentința nr. 1694/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
