Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 98/2015. Judecătoria ONEŞTI

Sentința nr. 98/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 98/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEȘTI

JUDEȚUL BACĂU

Dosar nr. 6568/270/2014 exercitarea autorității părintești

Înreg. 10.09.2014

SENTINȚA CIVILĂ NR. 98

Ședința publică din data de 14.01.2015

Instanța constituită din:

Președinte – A. C.

Grefier – F. C.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta T. L. S., cu domiciliul în . M.), J. BACĂU, în contradictoriu cu pârâtul S. A., cu domiciliul în comuna BERZUNȚI, ., J. BACĂU, având ca obiect „exercitarea autorității părintești„.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta asistată de avocat P. G. și martorii C. V., B. M., lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,

Instanța constată că la dosar s-a depus referatul de anchetă socială.

Instanța sub prestare de jurământ procedează la audierea martorilor B. M., C. V., declarații consemnate și atașate la dosar.

Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului.

Întrebat fiind de către instanță, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, reprezentantul reclamantei declară că nu mai are de formulat alte cereri sau alte incidente de invocat și că este de acord cu dezbaterea fondului la acest termen.

Fiind deschise dezbaterile asupra fondului, reprezentantul reclamantei avocat P. G. solicită admiterea acțiunii, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, întrucât pârâtul nu este interesat de minoră, pârâtul șicanează reclamanta în găsirea unui loc de muncă. Cu cheltuieli de judecată.

În baza art. 394 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2014 sub nr._ reclamanta T. L. S. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. A., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună ca exercitarea autorității părintești față de minora S. A. I., născută la 30.11.2009, să se realizeze exclusiv de către reclamantă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minora a rezultat din relația de concubinaj a părților, iar din anul 2012 copilul s-a aflat în îngrijirea exclusivă a reclamantei, ajutată de părinții săi, pârâtul neinteresându-se de soarta copilului.

În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 486 și 107 alin. 2 din Codul civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 15 lit. e din OUG 80/2013.

În procedura reglementată de dispozițiile art. 201 Cod procedură civilă pârâtul nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță la termenul din 03.12.2014 unde a precizat că nu este de acord cu acțiunea reclamantei pentru că aceasta dorește să părăsească țara cu minora. Pârâtul nu a propus administrarea de probe.

Reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și cu martorii C. V. și B. M..

Instanța a dispus efectuarea unei anchete psihosociale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Din relația de concubinaj a părților a rezultat minora S. A. – I., născută la data de 22.11.2009.

La începutul anului 2013 părțile s-au despărțit din cauza neînțelegerilor apărute între acestea.

Reclamanta l-a acționat în judecată pe pârât pentru plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ . Prin sentința civilă nr. 1911/23.08.2013 pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 120 de lei lunar.

Pârâtul, după despărțirea de reclamantă, s-a mai dus câteva luni să își vadă copilul, după care a întrerupt legătura cu reclamanta și cu copilul.

Reclamanta, având intenția să plece în Italia la muncă, dorește să își poată lua și copilul, motiv pentru care a formulat prezenta cerere prin care solicită exercitarea exclusivă de autoritate părintească, în condițiile în care nu mai știe nimic de pârât, care ar fi plecat între timp în Franța.

Având în vedere situația de fapt reținută, instanța consideră că nu există motive întemeiate în sensul art. 398 cod civil pentru ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.

De altfel, prin modificările aduse Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prin Legea nr. 257/2013 se definește noțiunea de motive întemeiate pentru exercitarea autorității părintești exclusiv de către un părinte. Astfel, dispozițiile art. 31 alin. 2/5 prevăd că „(2^5) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.” Chiar dacă situațiile sunt enumerate cu titlu exemplificativ, voința legiuitorului a fost de a reglementa cu valoare de principiu ca autoritatea părintească să fie exercitată de regulă de către ambii părinți, și numai în cazuri excepționale de către un singur părinte. Or, în speță, nu este dovedit că pârâtul a avut un comportament care să prezinte vreun risc pentru copil.

Faptul că pârâtul este dezinteresat și este posibil ca în viitor să nu participe la luarea deciziilor cu privire la minor nu este de natură de a-l înlătura de la exercitarea autorității părintești, reclamanta având posibilitatea să ia singură aceste decizii, conform art. 31 alin. 2/1 și 2/2 din Legea 272/2004 care prevede: „2^1) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.

(2^2) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu-și exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (2^1), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța reține că nu există motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte. Nici susținerile reclamantei în sensul că pârâtul nu plătește pensie de întreținere, că nu are legături personale cu minorul, că nu își dă acordul pentru anumite aspecte legate de viața minorului, nu sunt motive întemeiate pentru a-l priva pe pârât de atributul exercitării autorității părintești.

Pe de altă parte, și pârâtul, având acest drept, trebuie să îl exercite în interesul superior al copilului, urmând a da procură reclamantei în cazul în care vor decide împreună cu privire la vreun aspect legat de viața și drepturile minorului. În caz contrar, reclamanta are deschisă calea altor acțiuni în justiție pentru reglarea acestor raporturi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

Respinge cererea formulată de reclamanta T. L. S. CNP_, domiciliat în comuna Berzunți, . în contradictoriu cu pârâtul S. A., CNP_ domiciliat în comuna Berzunți, ., județul Bacău.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. C. F. C.

A.C/F.C 4ex 22.01.2015

Comunicat reclamantă și pârât 23.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 98/2015. Judecătoria ONEŞTI