Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 102/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ -împărțire bunuri comune-
Din 31.07.2013
SENTINȚA CIVILĂ R. 102
Ședința publică de la 14.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. B.
Grefier: L. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta M. G. D. cu domiciliul ales la cabinet avocat C. I. din Onești, ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtul M. Ș. A. domiciliat în Onești, ., ., având ca obiect „împărțire bunuri comune ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2015, care au fost consemnate prin încheierea de la acea dată, și care face parte din prezenta încheiere când din lipsă de timp pentru deliberare în temeiul art. 396 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând,
Asupra cauzei civile de față constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, înregistrată sub nr._, reclamanta M. G. D., în contradictoriu cu pârâtul M. Ș. A., a solicitat împărțirea bunurilor comune, obligarea pârâtului să suporte jumătate din creditul contractat la Raiffeisen Bank, și în subsidiar, reținerea unei contribuții proprii la dobândirea imobilului apartament, obligarea pârâtului să suporte jumătate din contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament și jumătate din suma achitată la Termon pentru debitele apartamentului.
Acțiunea fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2.453 lei, respectiv 1.115 lei.
În motivare se arată că părțile au avut calitatea de soți, iar prin sentința civilă nr. 4020/2012 pronunțată de Judecătoria Onești s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 5.05.2001.
Reclamanta a precizat că imediat după căsătorie au locuit timp de trei ani în garsoniera proprietatea pârâtului și a tatălui său, căreia i-au adus multiple îmbunătățiri, iar în momentul în care s-au hotărât să achiziționeze apartamentul din . condiționată să contribuie cu suma de_ lei rol.
Reclamanta a menționat că pârâtul a declarat la biroul notarial la momentul perfectării actului de vânzare cumpărare pentru apartament, faptul că este necăsătorit, reclamanta descoperind acest aspect abia în luna iunie 2012 când a solicitat biroului de carte funciară notarea certificatului de căsătorie în cartea funciară și a făcut plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, infracțiune pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece fapta era prescrisă.
Reclamanta a susținut că pentru apartament s-a achitat doar suma de_ lei rol, deoarece acesta era în totalitate degradat, acesta fiind renovat în totalitate până în anul 2010, iar la data despărțirii în fapt în iunie 2012, apartamentul era complet renovat, evaluând acest apartament la suma de 14.000 euro.
În cererea de la fila 120 dosar, reclamanta a precizat că renovările au durat câțiva ani pentru că nu au folosit decât veniturile lor, iar imediat după cumpărarea apartamentului au achitat o datorie restanta la . de 68.650 lei rol.
În drept s-au invocat prevederile art. 340 lit. g, art. 343, art. 357 Cod civil, art. 979 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză tehnică de specialitate în construcții.
În cauza de față au fost respectate prevederile art. 194-200 Cod procedură civilă privind parcurgerea etapei scrise.
Pârâtul a formulat întâmpinare cerere reconvențională, solicitând să se constate că apartamentul situat în . propriu și includerea în masa partajabila a autoturismului marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 735 lei.
În motivare pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta, căsătorie desfăcută prin hotărâre judecătorească părțile s-au separat în fapt în luna iunie 2012.
Pârâtul a invocat că apartamentul a fost achiziționat cu prețul obținut din vânzarea garsonierei al cărei proprietar era, tatăl său având calitatea de uzufructuar.
În continuare se arată că prețul real al garsonierei a fost de_ lei rol, aceasta fiind cumpărată cu îmbunătățiri care i-au crescut valoarea, în timp ce prețul real al apartamentului a fost de_ lei, așa cum rezultă din antecontractele de vânzare cumpărare depuse la dosarul cauzei.
Cu diferența de 50.000.000 lei, menționează pârâtul, au fost făcute îmbunătățiri în apartamentul din . nu era în totalitate degradat așa cum susține reclamanta, fiind locuibil, dat fiind că în el au locuit vânzătorii până la data de 2.08.2004.
Pârâtul a susținut că majoritatea îmbunătățirilor enumerate de reclamantă au fost făcute prin munca sa proprie și cu ajutorul părinților săi.
În ceea ce privește aserțiunile reclamantei cu privire la contribuția sa proprie de_ lei la dobândirea apartamentului, pârâtul a precizat ca înțelege să conteste aceasta împrejurare, prețul apartamentului a fost achitat cu banii obținuți pe garsoniera, iar părinții pârâtei nu aveau posibilitatea să îi împrumute aceasta sumă de bani, având un singur salariu și încă doi copii în întreținere.
Pârâtul a menționat că reclamanta a refuzat să se prezinte la biroul notarial în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru apartament, spunând că nu are nici un sens să semneze un contract pentru un apartament la care nu a contribuit cu nimic, și despre care afirma în mod constant că este bunul soțului său.
Referitor la declarația pârâtului că este necăsătorit la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare al apartamentului, acesta a învederat ca eroarea a aparținut notarului întrucât el ar fi solicitat notarului să menționeze că la data achiziționării garsonierei a fost necăsătorit.
În finalul cererii, pârâtul a solicitat includerea la masa partajabilă a autoturismului marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, dobândit prin credit bancar, înmatriculat pe numele reclamantei și la care a fost montata o instalație GPL, în valoare de 2.350 lei, achitata de tatăl sau.
În drept s-au invocat prevederile art. 205, art. 209, art. 35 Cod procedură civilă, art. 339, 340 lit. g Cod civil.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiza auto.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, întâmpinare la cererea reconvenționala și cerere de completare a acțiunii principale la data de 23.12.2013.
În motivare reclamanta a invocat faptul că garsoniera proprietatea pârâtului a fost renovată în timpul căsătoriei cu acesta, îmbunătățiri ce au sporit valoarea acestui imobil, iar în ceea ce privește prețul real al apartamentului și antecontractele de vânzare cumpărare, partea a susținut că nu a avut cunoștință de acestea, tatăl pârâtului s-ar fi ocupat de îndeplinirea formalităților de vânzare cumpărare.
Reclamanta a menționat că pârâtul i-ar fi confirmat faptul că suma împrumutată de părinții săi de_ lei rol ar fi fost utilizată pentru plata prețului apartamentului și că ar fi rămas suma de 50.000.000 lei rol din care au achitat vecinului S. A. suma de 400 lei și 150 euro pentru branșarea la conducta de gaz trasă pe scara blocului și instalația de gaz metan în apartament.
În cuprinsul acțiunii, reclamanta a arătat că autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ a fost dobândit prin credit bancar contractat în data de 19.10.2010 la Raiffeisen Bank Onești, credit refinanțat prin contract încheiat cu BCR Onești în luna aprilie 2012, fiind virată suma de 13.235,59 lei, din care a rămas suma de 2464,41 lei pentru cheltuieli familiale.
În prezent autoturismul se află în posesia reclamantei, iar cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autovehiculului s-ar afla în posesia pârâtului.
Reclamanta a învederat că este de acord ca autoturismul să fie inclus la masa partajabilă, însă cu obligarea pârâtului la plata sumei de 7850 lei, respectiv jumătate din creditul de refinanțare contractat la BCR Onești, suma cu care a fost achitat creditul contractat la Raiffeisen Bank Onești.
În motivarea capătului de cerere subsidiar, reclamanta a precizat că toate îmbunătățirile făcute în apartament în perioada 2004-2010 au fost făcut prin contribuția exclusivă a celor doi soți, inclusiv prin credite bancare.
În drept s-au invocat prevederile art. 204, art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză construcții.
La data de 28.01.2014, pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea de completare a acțiunii principale, reiterând susținerile din cadrul întâmpinării, respectiv că garsoniera proprietatea sa avea la momentul căsătoriei celor doi îmbunătățirile cu care ulterior a fost vândută, apartamentul a fost cumpărat cu banii obținuți din vânzarea acestei garsoniere, instalația de gaz a fost plătită de tatăl său.
Referitor la solicitarea reclamantei că pârâtul să suporte jumătate din creditul contractat cu BCR Onești, acesta din urma a precizat că nu este de acord cu aceasta solicitare întrucât banii au fost folosiți de reclamantă în interes personal.
Pârâtul a menționat că nu este de acord să plătească jumătate din îmbunătățirile apartamentului pentru ca cei doi soți au efectuat o mică parte din aceste îmbunătățiri enumerate în întâmpinare și nici jumătate din datoria ce ar fi existat la . datorie a fost achitată de vechii proprietari.
La termenul de judecată din data de 18.09.2015, instanța a pronunțat încheierea prevăzută de art. 984 Cod procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art. 984 cod procedură civilă: „Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 983, întocmind în mod corespunzător minuta.”
Prin aceasta încheiere s-a constatat calitatea de proprietari codevălmași a părților din prezenta cauză, cota de partajat, masa bunurilor comune, precum și dreptul de creanță al reclamantei.
În considerentele acestei încheieri s-au reținut următoarele:
„Potrivit sentinței civile nr. 4020/2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar civil nr._, căsătoria părților din prezenta cauză, încheiată în data de 5.05.2001 a fost desfăcută prin acordul soților, iar separarea în fapt a intervenit în luna iunie 2012.
Reclamanta a solicitat includerea la masa partajabilă a unui apartament situat în Onești, ., ., ., jud. Bacău, în timp ce pârâtul a invocat faptul că acest apartament este bunul sau propriu, ca efect al subrogației reale prin vânzarea garsonierei proprietatea sa exclusivă, situată în Onești, ., . ( fila 44 dosar)
Instanța constată că potrivit actelor autentificate existente la dosarul cauzei (fila 8, 196 ), prețul obținut în urma vânzării garsonierei a fost de 10.000 lei ron, iar prețul de achiziție al apartamentului de 20.000 lei ron.
Părțile nu au contestat faptul că a existat aceasta subrogație, reclamanta invocând faptul că prin împrumutul acordat de părinții săi în valoare de 10.000 lei a avut o contribuție egală cu pârâtul la dobândirea apartamentului.
Pârâtul a invocat faptul că prețul real al apartamentului a fost altul decât cel menționat în actul de vânzare cumpărare depunând în acest sens antecontracte de vânzare cumpărare în care s-ar fi consemnat prețul real.
În mod concret pârâtul recunoaște că a declarat un preț neadevărat în fața notarului (cu scopul probabil de a eluda taxele notariale), invocând acest aspect în fața instanței, pentru ca declarația notarială, neadevărata, să îi profite și să dovedească o altă situație de fapt decât cea consemnata în înscrisul autentic.
La termenul de judecată din data de 17.04.2014 instanța a respins proba testimonială solicitată de pârât având ca teză probatorie prețul real al apartamentului din .>
În considerentele acestei încheieri instanța a reținut: „ potrivit contractelor autentificate sub nr. 1310/2004, 1311/2004, soțul pârât a înstrăinat o garsoniera pe care ulterior a vândut-o și a cumpărat un apartament, reclamanta nefiind parte în contractul de vânzare cumpărare al apartamentului, imobil intabulat ulterior în cartea funciară în cota de 1/1 pentru pârât.
Instanța constata că într-adevăr, potrivit art. 270 alin 2 cod procedură civilă „Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.”
Instanța apreciază că acest text trebuie coroborat cu art. 309 Cod procedură civila ( vechiul art. 1191 cod civil din anul 1864). Potrivit acestui text…. „Nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei”
Așadar nu se poate admite proba cu martori pentru a dovedi un alt preț decât cel menționat în actul notarial, în temeiul art. 270 alin 2. In caz contrar ar însemna să fie eludate prevederile art. 309 alin final Cod procedură civilă care statuează: „Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4).”
Totodată, față de susținerile pârâtului de la termenul anterior, instanța va respinge proba testimonială pe teza probatorie privind prețul având în vedere dispozițiile 1191 Cod civil vechi reluat în Codul procedură civil nou. Antecontractul invocat de pârât ca fiind un început de dovadă scrisă nu întrunește dispozițiile art. 1197 Cod civil pentru că nu provine de la partea căreia i se opune.
Instanța apreciază că în situația în care pârâtul recunoaște că a declarat un preț nereal în fața notarului pentru a plăti taxe și onorariu notarial mai mic, atunci ar fi vorba de o intenție de evaziune fiscală, declarație în fals.
Acest raționament coroborat cu dispozițiile legale anterior menționate, fundamentează respingerea de către instanță a probei testimoniale solicitata de către pârât cu privire la teza probatorie a cuantumului prețului plătit la momentul încheierii actelor autentice.”
Concluzionând, instanța constată că dispozițiile art. 270 alin 2 Cod procedură civilă admit proba contrară în privința declarațiilor notariale ale părților, atâta timp cât nu se încearcă a se dovedi cu martori acte juridice cu o valoare mai mare de 250 lei.
În acest sens, trebuie menționat că pârâtul nu se afla în nici o situație de excepție din cele enumerate de art. 309 alin 4 Cod procedură civilă și care ar exclude aplicabilitatea prevederilor art. 309 alin 1 Cod procedură civilă.
Nu este aceeași situație în privința împrumutului acordat de părinți reclamantei, respectiv suma de 10.000 lei ron, pentru care instanța a admis proba cu martori.
Așadar, la termenul de judecată din 8.05.2014 instanța a reținut în considerentele încheierii următoarele: “Avocat E. G. arată că la interogatoriu reclamanta a arătat că a primit o sumă de bani reprezentând o donație care este un act juridic. Cu martorii se încearcă a se dovedi o sumă mai mare de 250 lei.
Instanța constată că părțile din prezenta cauza nu au cunoștințe juridice pentru a califica ajutorul dat de părinți ca fiind un anume act juridic în condițiile art. 22 alin 4 Cod procedură civilă „Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.”
La rândul său și pârâtul a primit un ajutor ce poate fi interpretat ca și donație din partea părinților, respectiv prețul garsonierei vândute împreună cu tatăl pârâtului, însă instanța apreciază ca ajutorul dat de părinți uneia sau alteia dintre părți poate fi dovedit în prezenta cauză cu proba testimonială.”
Instanța a admis proba testimonială în considerarea relației specifice dintre reclamanta și părinții săi, în spiritul dispozițiilor art. 309 alin 4 lit. a ce reglementează imposibilitatea morală de preconstituire a probelor.
Din declarația martorilor H. D. G., A. F. I. rezulta că părinții reclamantei au donat acesteia suma de 10.000 lei cu care aceasta a contribuit la achiziționarea apartamentului situat în .>
Martorul H. D. G. a afirmat: “ In anul 2004, la începutul luni iunie, tatăl fetei, H. I. a dat o suma de bani tinerilor, mai exact 10.000 lei. Acești bani au fost dați în prezenta mea și a lui A. F.. Acești bani rezultaseră dintr-o lucrare pe care eu am făcut-o împreună cu nașul meu la A. F.. Acești bani s-au cerut părinților fetei pentru a cumpăra un apartament de către părțile din prezenta cauza. Banii au fost dați, părțile și-au cumpărat apartamentul. [ …] Suma de 10.000 lei reprezenta partea lui H. I. din lucrarea făcută numitului A.. În casa familiei H. I. erau prezenți și cei doi tineri, reclamanta și pârâtul care veniseră să ia banii. Fiind nașii mei de cununie, familia H., știam de discuțiile lor din casă și aveam cunoștință de faptul că se ceruseră acești bani părinților fetei pentru a cumpăra un apartament. Știu de la reclamantă și de la tatăl acesteia că banii au fost folosiți la achitarea apartamentului, nu am fost de față când s-a plătit acest apartament.[ …] Nașul meu H. I. mi se tot plângea că părțile mai au nevoie de bani, că nu se descurca cu banii și că el nu mai are de unde să le dea.”
Audiat în instanță, martorul A. F. I. a declarat: „ În anul 2004 tatăl fetei lucra la o casă a mea, îmi făcea o casă în Slănic M.. Tatăl fetei a venit la începutul lui iulie în anul 2004 și m-a rugat să-i dau 100 milioane lei vechi pretinzând că vrea să-și ajute fata și ginerele să cumpere un apartament în Onești. I-am zis să-mi dea un răgaz de o zi două pentru că nu-i pot da banii chiar pe loc și m-am dus eu să-i dau. Nu mai rețin data, la vreo două zile, m-am dus acasă la tatăl fetei. Acolo erau prezenți părinții fetei, fata, soțul fetei și un fin de-al tatălui fetei, iar pe fată o chema D.. Eu am dat banii în mâna lui H. I.. Eu nu am văzut personal când acesta a dat banii fiicei și ginerelui său. El mi-a zis că vrea acești bani de la mine ca să-i ajute pe aceștia la achiziționarea unui apartament.”.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța va reține imobilul apartament ca fiind bun comun al părților dobândit în cote egale de ½ fiecare.
Imprejurările invocate de către părți și anume afirmațiile reclamantei la momentul perfectării actelor de vânzare cumpărare în anul 2004, respectiv că acel bun aparține pârâtului, motivele pentru care nu a fost prezentă la biroul notarial pentru perfectarea actelor, declarația pârâtului cu privire la starea sa civilă și consemnata în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/2004, sunt lipsite de relevanță în contextul materialului probator reținut mai sus.
Apărătorul pârâtului a invocat faptul că însăși reclamanta ar fi recunoscut că din prețul de 40.000 lei obținut pe garsoniera, ar fi rămas suma de 5.000 lei, aspect care nu se coroborează cu susținerile acesteia privind prețul celor două imobile și consemnat în actele autentificate la biroul notarial.
Instanța apreciază că afirmația reclamantei din cuprinsul cererii de la fila 120 dosar și anume că după încheierea actului autentificat sub nr. 1311/2004 și plata prețului, ar fi rămas suma de 5.000 lei este lipsită de relevanță, având în vedere că aceasta informație ar fi primit-o de la pârât în anul 2004 și nu se coroborează cu probele administrate în cauză. Așadar, reclamanta a afirmat „Mi-a confirmat că suma de 10.000 lei care mi-o dăduseră părinții mei și suma cuvenită lui din prețul de vânzare al garsonierei au fost suficiente pentru achiziționarea apartamentului (10.000 lei de la mine și restul din prețul garsonierei) rămânând doar suma de 5000 lei din care am achitat vecinului S. A. suma de 400 lei și 150 euro pentru branșarea la conducta de gaz trasă de el pe scara blocului și instalația de gaz metan din apartament”
Instanța apreciază că susținerile părților cu privire la îmbunătățiri devin irelevante în contextul materialului probator administrat în cauză și față de caracterul de bun comun ce urmează a fi reținut pentru apartament.
Dealtfel, părțile din prezenta cauză nu au făcut dovada că aceste îmbunătățiri reprezintă contribuția lor exclusivă, înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că banii achitați efectiv pentru diverse materiale provin de la unul sau altul din părinții fostei familii M..
Declarația extrajudiciară de la fila 212 nu este verosimilă, în condițiile în care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Instanța nu va reține aceasta declarație având în vedere caracterul extrajudiciar, martorul declarând în fața notarului o . împrejurări ce au avut loc în urmă cu 10 ani. Deasemeni, instanța apreciază că declarația testimonială a martorului M. I. nu face dovada afirmațiilor pârâtului sub aspectul îmbunătățirilor, acesta relatând despre a lucrare efectuată în anul 2005.
Ceea ce rezultă cu certitudine din probele administrate este faptul că aceste îmbunătățiri au fost suportate de cei doi foști soți și că au fost efectuate pe parcursul mai multor ani, așa cum declarară și martorul H. D. G.: “Aceste îmbunătățiri au fost făcute în etape. Știu că prima dată a fost făcut dormitorul, pe urma restul casei, totul durând vreo 4 ani”.
De menționat că reclamanta a solicitat reținerea la masa partajabilă a îmbunătățirilor ca și capăt de cerere subsidiar față de cel având ca obiect împărțirea bunurilor comune, iar pârâtul nu a formulat un capăt de cerere distinct cu privire la aceste îmbunătățiri.
Deasemeni, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea materialului probatoriu în ceea ce privește debitul achitat la . în data de 29.09.2004 ( chitanța de la fila 171 dosar), dat fiind că reclamanta a solicitat reținerea acestei creanțe în subsidiar, dacă se va dovedit caracterul de bun propriu al apartamentului.
Instanța va reține la masa partajabilă și autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ dobândit în timpul căsătoriei și al cărui caracter de bun comun nu este contestat de părți.
Referitor la creditele contractate de părți în timpul căsătoriei, instanța va analiza contractile de credit, graficele de rambursare existente la dosarul cauzei.
In data de 19.10.2010 părțile au contractat un împrumut în valoare de 15.450 lei potrivit contractului nr. RBRO1318396 încheiat cu Raiffeisen Bank pe o perioada de șapte ani. ( fila 123 dosar).
Ulterior, M. G. D., M. Ștefanut A. încheie un credit de refinanțare pentru cel mai sus menționat cu Banca Comercială Română în valoare de 15.700 lei care se utilizează astfel; 13.235,59 lei pentru rambursarea anticipate a creditului acordat de Raiffeisen Bank și 2464,41 lei pentru nevoi personale ( art. 1 din contract nr._).
Pârâtul a formulat plângere penală împotriva reclamantei solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia întrucât a falsificat semnătura pe contractul de credit bancar și ca urmare, reclamanta încheie un nou contract de data acesta, în calitate de coplătitor, titular al contractului fiind tatăl său H. I. ( contract nr._, fila 155 dosar).
Obiectul contractului de credit încheiat tot cu Banca Comercială Română este menționat în articolul 1, după cum urmează: banca acorda împrumutatului suma de 11.372,13 lei pentru refinanțarea anticipată integrală a unui credit de nevoi personale acordat de către banca conform contractului nr._, iar suma de 327,87 lei pentru nevoi personale.
Reclamanta prin avocat a precizat că solicita că pârâtul să fie obligat să suporte jumătate din creditul contractat de părți cu Raiffeisen Bank și refinanțat ulterior cu banii obținuți din creditul contractat cu BCR.
Pârâtul, deși a contestat existența unei datorii comune, respectiv contractul de credit încheiat cu BCR ( fila 182 dosar), prin întâmpinarea de la fila 22 dosar recunoaște că autoturismul a fost dobândit prin contract de credit bancar, iar cu ocazia interogatoriului recunoaște că suma împrumutată de BCR de 125 mil. lei rol a fost utilizată pentru refinanțarea creditului încheiat inițial cu Raiffeisen.
Nici afirmația pârâtului referitor la faptul că tatăl sau a fost cel care a suportat contravaloarea instalației GPL pentru autoturismul achiziționat în timpul căsătoriei nu a fost dovedită în condițiile art. 249 cod procedură civilă, dat fiind că factura de la fila 36 dosar a fost eliberată pe numele reclamantei.
Reclamanta a recunoscut în cursul judecății împrejurarea că părțile au suportat împreună, timp de aproximativ doua luni, (fila 188 dosar) ratele contractate prin primul contract încheiat cu BCR, motiv pentru care pârâtul a solicitat ca reclamanta sa fie obligată să îi restituie suma de 3.000 lei reprezentând tocmai aceste rate achitate înainte de separarea în fapt în luna iunie 2012.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța va constata că reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 938 cod procedură civilă. “Dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 982, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Acest drept de creanță reprezintă jumătate din valoarea de credit refinanțată, așa cum este consemnată în contractul de credit de la fila 155 dosar, respectiv contract nr._/ 24.07.2012
Instanța va reține aceasta sumă în valoare de 11.372,13 lei și nu valoarea din primul contract încheiat cu BCR, tocmai pentru că în cauză s-a făcut dovada că părțile au suportat împreună ratele creditului încheiat inițial cu Raiffeisen și ulterior ratele rezultate din contractul încheiat cu BCR în data de 9.04.2012 Deci ratele plătite de părți în perioada încheierii celor două contracte de refinanțare cu BCR ( aprilie –iulie 2012) vor fi suportate în mod egal de cele două părți, având în vedere data separării în fapt a părților, respectiv luna iunie 2012.
Instanța nu va mai analiza cererea reclamantei de majorare a lotului cu suma de 10.000 lei reprezentând donația părinților în vederea achiziționării apartamentului, având în vedere precizarea părții, la ultimul termen de judecată, în sensul că acest capăt de cerere are caracter subsidiar raportat la caracterul de bun propriu sau bun comun ce urma a fi reținut de instanță, în baza probelor administrate.
Referitor la cota partajabila a celor doi foști soți, instanța va reține cota egală de ½ din masa bunurilor comune având în vedere considerentele mai sus expuse, precum și faptul că pe parcursul celor unsprezece ani de căsătorie, părțile au avut venituri sensibil egale, așa cum rezultă din copia cărților de muncă depuse la dosarul cauzei.
Instanța va reține că temeiul juridic al acțiunii pendinte îl constituite prevederile vechiului cod al familiei (în vigoare la data încheierii căsătoriei părților), în condițiile prevăzute de Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil.
Dispozițiile art. 33, art. 34 din aceasta lege statuează că articolele care reglementează categoria bunurilor comune ( art. 340 cod civil) și definește datoriile comune ale soților ( art. 351) sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă actul cu privire la bun, datoria s-a născut după aceasta dată.
Rezultă, raportat la data încheierii căsătoriei părților din prezenta cauză (mai 2001), data contractului încheiat cu Raiffeisen ( iulie 2010) și data contractelor de vânzare cumpărare având ca obiect garsoniera, apartamentul (iulie 2004) ca temeiul juridic de drept substanțial îl constituie în prezenta cauză, codul familiei.
Potrivit art. 668 cod civil: “Dacă se naște prin efectul legii, proprietatea în devălmășie este supusă dispozițiilor acelei legi care se completează, în mod corespunzător, cu cele privind regimul comunității legale”.
Potrivit art. 30 Codul familiei: „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare din soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților”.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 31 lit. f Cod familiei, instanța va constata că a avut loc subrogația reală parțiala prin vânzarea garsonierei proprietatea pârâtului și achiziționarea apartamentului, iar în temeiul art. 32 din același act normativ, instanța va constata că reclamanta a achitat în totalitate o datorie comună a celor doi soți (contract de credit Raiffeisen), așa încât, în prezent deține o creanță împotriva pârâtului.
Sub aspect procesual, instanța va aplica prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicarea a Codului de procedură civila raportat la data introducerii acțiunii pendinte, 31.07.2013 și data intrării în vigoarea a normelor procesual civile ( 15.02.2013).”
Față de considerentele anterior menționate, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, precum și cererea reconvențională.
Va respinge ca fiind rămase fără obiect trei capete de cerere cu caracter subsidiar având obiect “contravaloare îmbunătățiri apartament”, “majorare lot cu suma de 10.000 lei”, “creanță datorii către . valoare de 68.650 lei” având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la capătul principal privind împărțirea bunurilor comune și reținerea caracterului de bun comun pentru apartamentul în litigiu.
Va respinge ca nefondat capătul de cerere formulat de pârât cu privire la constatarea calității de bun propriu al apartamentului situat în Onești, ., ., ..
Va respinge ca nefondat capătul de cerere formulat de parat având ca obiect “obligarea reclamantei la plata ratelor achitate către . Raiffeisen Bank SA, în valoare de 3.000 lei”.
În cauza de față au fost efectuate două rapoarte tehnice de specialitate, expertiza construcții și expertiza auto, prin care au fost identificate și descrise bunurile comune partajabile, au fost formulate propuneri de lotizare.
Pentru a dispune cu privire la împărțirea bunurilor comune, instanța va avea în vedere criteriile de partajare prevăzute de art. 987 Cod procedură civilă, respectiv natura și posesia bunurilor, domiciliul și ocupația părților, precum și opțiunea exprimata de acestea.
Lotul nr. 1 va reveni reclamantei H. ( fosta M.) G. D. și se compune din:
- autoturism marca Renault Megane, data fabricatiei anul 2000, numar de înmatriculare_, document de identitate CIV . nr._, culoare gri metalizat, . UF1KA04B_, în valoare de 6.600 lei.
Va avea dreptul la ½ din valoarea masei bunurilor, respectiv suma de 32.150 lei.
Va primi sulta în valoare de 25.550 lei de la lotul nr. 2, pârâtul M. Ș. A..
Lotul nr. 2 va reveni pârâtului M. Ș. A. și se va compune din:
- apartament situat în localitatea Onești, ., ., ., compus din două camere și dependințe, în valoare de 57.700 lei.
Va avea dreptul la ½ din valoarea masei bunurilor, respectiv suma de 32.150 lei.
Va plăti sultă în valoare de 25.550 lei lotului nr. 1, reclamantei H. (fosta M.) G. D. .
Va obliga pârâtul la plata sumei de 5.686 lei către reclamantă, reprezentând ½ din valoarea contractului de credit nr. RBRO1318396/2010 încheiat cu Raiffeisen Bank, refinanțat cu creditul acordat de Banca Comerciala Română, contract de credit nr._/2012.
Va dispune avansarea onorariilor de experți de către BLE din cadrul Tribunalului Bacău, în sumă de 1.000 lei, potrivit chitanței nr._/1/2014, expert tehnic construcții, d-nul C. N. și 600 lei, potrivit chitanței nr._/1/2014, d-nul expert auto G. R..
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, instanța va aplica prevederile art. 453 Cod procedură civilă.
Va compensa cheltuielile de judecata reprezentând taxa judiciară de timbru până la concurența celei mai mici dintre ele, respectiv până la suma de 735 lei.
Va compensa cheltuielile de judecata reprezentând onorarii de avocat până la concurența celei mai mici dintre ele, respectiv până la suma de 1.000 lei.
Va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, respectiv cota de ½ din totalul de 1.883 lei si anume 941,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. G. D. cu domiciliul ales la cabinet avocat C. I. din Onești, ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtul M. Ș. A. domiciliat în Onești, ., ., jud. Bacău .
Admite în parte cererea reconvențională.
Respinge ca fiind rămase fără obiect, capetele de cerere cu caracter subsidiar, formulate de reclamantă, având obiect “contravaloare îmbunătățiri apartament”, “ majorare lot cu suma de 10.000 lei”, “creanță datorii către . valoare de 68.650 lei”.
Respinge ca nefondat capătul de cerere formulat de pârât cu privire la constatarea calității de bun propriu al apartamentului situat în Onești, ., ., ..
Respinge ca nefondat capătul de cerere formulat de pârât având ca obiect “obligarea reclamantei la plata ratelor achitate către . Raiffeisen Bank SA, în valoare de 3.000 lei”.
Dispune împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, potrivit opțiunii părților și posesiei bunurilor, având în vedere rapoartele de expertiza tehnică judiciară construcții și auto efectuate în prezenta cauză, atribuie loturile după cum urmează:
Lotul nr. 1 revine reclamantei H. ( fosta M.) G. D. si se compune din:
- autoturism marca Renault Megane, data fabricației anul 2000, număr de înmatriculare_, document de identitate CIV . nr._, culoare gri metalizat, . UF1KA04B_, în valoare de 6.600 lei.
Are dreptul la ½ din valoarea masei bunurilor, respectiv suma de 32.150 lei.
Primește sultă în valoare de 25.550 lei de la lotul nr. 2, pârâtul M. Ș. A..
Lotul nr. 2 revine pârâtului M. Ș. A. și se compune din:
- apartament situat în localitatea Onești, ., ., ., compus din doua camere și dependințe, în valoare de 57.700 lei.
Are dreptul la ½ din valoarea masei bunurilor, respectiv suma de 32.150 lei.
Plătește sultă în valoare de 25.550 lei lotului nr. 1, reclamantei H. (fostă M.) G. D. .
Obligă pârâtul la plata sumei de 5.686 lei către reclamantă, reprezentând ½ din valoarea contractului de credit nr. RBRO1318396/2010 încheiat cu Raiffeisen Bank, refinanțat cu creditul acordat de Banca Comercială Romană, contract de credit nr._/2012.
Dispune avansarea onorariilor de experți de către BLE din cadrul Tribunalului Bacău, în sumă de 1.000 lei, potrivit chitanței nr._/1/2014, expert tehnic construcții, d-nul C. N. si 600 lei, potrivit chitanței nr._/1/2014, d-nul expert auto G. R..
Compensează cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru până la concurența celei mai mici dintre ele, respectiv până la suma de 735 lei.
Compensează cheltuielile de judecata reprezentând onorarii de avocat până la concurența celei mai mici dintre ele, respectiv până la suma de 1.000 lei.
Obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, respectiv cota de ½ din totalul de 1.883 lei și anume 941,5 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. B. L. M.
Red./tehnored. L.B./L.M.13/16.02.2015. ..215
ROMÂNIA JUDECĂTORIA O N E Ș T I Sediul . | |
Telefon 0234 -_ Fax_ -_ Emisă la 16.02.2015 | Dosar nr._ Obiectul cauzei: împărțire bunuri comune |
Către ,
TRIBUNALUL B A C Ă U
BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE JUDICIARE TEHNICE ȘI CONTABILE
Bacău, ..1,jud.Bacău
În temeiul art. 17 alin. 3 din OG 2/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 208/2010, vă aducem la cunoștință următoarele:
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr._ la data de 31.07.2013, are ca obiect împărțire bunuri comune, părți fiind: reclamanta M. G. D. cu domiciliul ales la cabinet avocat C. I. din Onești, ., jud. Bacău și pârâtul M. Ș. A. domiciliat în Onești, ., ., jud. Bacău.
Prin sentința civilă nr. 102 din 14.01.2015 pronunțată în dosarul_ s-a dispus avansarea onorariilor de experți de către BLE din cadrul Tribunalului Bacău, în sumă de 1.000 lei, potrivit chitanței nr._/1/2014, către expert tehnic construcții, d-nul C. N. si 600 lei, potrivit chitanței nr._/1/2014, către d-nul expert auto G. R..
.Înaintăm alăturat sentința civilă nr. 102/14.01.2015 prin care s-a dispus plata onorariului către expert.
Vă mulțumim pentru colaborare,
Președinte de complet, Grefier,
L. B. L. M.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 98/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 54/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
