Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2410/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2410/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 2410/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - împărțire bunuri comune -
Înreg. 20.08.2014
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2410
Ședința publică din data de 22.10.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
Președinte – C. S.
Grefier – M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile promovată de reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâtul C. D.-Ș., având ca obiect “împărțire bunuri comune”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 20.05.2014 sub nr._, reclamanta H. (în prezent) S. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. D.-Ș., solicitând instanței partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivare reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 03.02.2007 și căsătoria a fost desfăcută la data de 01.07.2013 prin certificatul de divorț nr. 6906 emis de BNP Blăgan I., iar în timpul acesteia soții au dobândit împreună următoarele bunuri: o casă situată în . nr. 572B și suprafața de 259,322 m.p. teren curți construcții pe care se află casa, o combină frigorifică Wihrpool în valoare de 1000 de lei, un aragaz cu cuptor în valoare de 500 de lei, corpuri de mobilă în sufragerie în valoare de 700 de lei, duș, cabină duș, faianță și gresie în valoare de 1500 de lei și 9600 de lei obținuți la nuntă.
În susținere reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: certificat de divorț, certificat de atestare fiscală și proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 3240/10.04.2014.
Pe parcursul procedurii, prin încheierea din 23.05.2014 a fost admisă cererea formulată de reclamantă și acesta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 3418,25 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare acesta a arătat că a dobândit împreună cu reclamanta bunurile indicate de aceasta mai puțin terenul în suprafață de 259,322 m.p. care este bunul său propriu, dobândit anterior căsătoriei, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1111/20.04.2006. Se mai arată că suma de 9600 de lei invocată de reclamantă nu poate fi reținută pe de o parte pentru că la nuntă nu a fost obținută această sumă iar pe de altă parte întrucât banii rămași de la nuntă au fost folosiți la edificarea casei.
Pe cale reconvențională pârâtul a solicitat să se includă în masa partajabilă o mașină de spălat automatic în valoare de 500 de lei, un aspirator în valoare de 300 de lei și de asemenea un pasiv de 1590 de lei reprezentând suma pe care doar el a achitat-o după data de 01.07.2013 până în decembrie 2013 pentru un împrumut contractat în timpul căsătoriei.
În susținere pârâtul a depus copia contractului de vânzare cumpărare a terenului, copia contractului de împrumut și grafic de rambursare.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională arătând că este adevărat că edificarea locuinței s-a făcut pe un teren aparținând pârâtului și că suma de 9600 de lei trebuie reținută la masa partajabilă. Cu privire la cererea reconvențională reclamanta arată că mașina de spălat a fost achiziționată doar de ea înainte de căsătorie, că aspiratorul a fost primit ca dar de nuntă iar în ce privește pasivul de 1590 de lei că nu este de acord cu reținerea lui întrucât creditul contracta a fost achitat doar de ea, din indemnizația pentru creșterea copilului, pentru că pârâtul nu avea serviciu. Se arată că eventual pârâtul a achitat partea din credit aferentă perioadei iulie 2013 – decembrie 2013.
În susținere reclamanta a atașat copii ale următoarelor înscrisuri: adeverință de la AJOFM Bacău, carnetul său de muncă, foi de vărsământ privind achitarea unor sume de bani aferente unor credite.
Ambele părți au arătat că nu contestă nici existența și nici valoarea bunurilor mobile astfel cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată și cea reconvențională.
În vederea soluționării cauzei instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, cu martori și expertiză tehnică în construcții pentru identificarea și evaluarea imobilului.
În cadrul probei cu înscrisuri pârâtul a mai depus copia extrasului de cont pentru perioada 01.04.2013 – 31.12.2013 aferent contractului de credit încheiat cu Raiffeisen Bank.
La termenul din 12.11.2014 au fost audiați martorii D. C., G. V. și C. D.-C., iar la termenul din 10.12.2014 martorul H. C..
Expertiza în construcții a fost efectuată de expertul F. L., raportul fiind depus la data de 20.05.2015. Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ce au fost respinse ca neîntemeiate.
Pe parcursul procedurii reclamanta s-a recăsătorit și a dobândit numele de S..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta pârâtă S. A. și pârâtul reconvenient C. D.-Ș. s-au căsătorit la data de 03.02.2007, iar căsătoria a fost desfăcută la data de 01.07.2013 prin certificatul de divorț nr. 6906 emis de BNP Blăgan I..
La data de 20.04.2006, înainte de încheierea căsătoriei, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1111/20.04.2006 pârâtul reconvenient a dobândit în proprietate o suprafață de teren de 759,322 m.p. teren arabil situat în intravilanul comunei Helegiu, .> În timpul căsătoriei reclamanta pârâtă și pârâtul reconvenient au edificat împreună, pe terenul anterior dobândit de pârâtul reconvenient, o locuință cu demisol și parter în suprafață de 54 m.p., aspect necontestat de părți și confirmat de declarațiile tuturor martorilor audiați, care au arătat că edificarea locuinței a început după căsătoria părților, folosind inițial banii de la nuntă, iar ulterior bani obținuți din muncă și din împrumuturi.
Potrivit art. 30 din Codul familiei, în vigoare la momentul dobândirii bunului „Bunurile dobîndite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sînt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soților.
Orice convenție contrară este nulă.
Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”
Potrivit art. 31 din Codul familiei „Nu sînt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț:
a)bunurile dobîndite înainte de încheierea căsătoriei;[…]
f)valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare; […] ”
Din probele administrate în cauză instanța reține că terenul invocat inițial de reclamanta pârâtă ca fiind dobândit în timpul căsătoriei a fost în fapt dobândit de pârâtul reconvenient prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1111/20.04.2006, așadar înainte de încheierea căsătoriei, astfel că este bun propriu al acestuia, în temeiul art. 31 lit. a din Codul familiei, cererea având ca obiect constatarea calității de bun comun a acestuia urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește construcția edificată de soți pe terenul unuia dintre ei instanța reține că are caracter de bun comun și că la realizarea acesteia părțile au avut o contribuție egală. Astfel, chiar dacă reclamanta pârâtă a invocat faptul că ea a obținut într-o perioadă a căsătoriei venituri superioare pârâtului reconvenient, din probele administrate a reieșit pe de o parte că la edificarea construcției au fost folosiți banii comuni obținuți la nuntă, iar pe de altă parte că pârâtul reconvenient este cel care s-a ocupat efectiv de realizarea construcției, nu doar în sensul de supraveghere a lucrărilor ci chiar de realizare efectivă a celei mai mari părți a acestora, fiind o persoană care lucrează în construcții, situație în care contribuția soților va fi considerată una egală. De altfel niciunul dintre soți nu a solicitat să se constate o contribuție superioară a sa la dobândirea bunurilor comune astfel că și din această perspectivă instanța urmează să aibă în vedere contribuția egală atât la dobândirea bunurilor cât și la contractarea datoriilor.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul F. L. valoarea apartamentului la momentul partajării este de 82.156 lei
În ce privește suma de 9600 de lei ce ar fi fost obținută la nuntă instanța reține pe de o parte că nu a fost făcută dovada acestui cuantum, însă în orice caz ea nu poate fi reținută ca făcând parte din masa partajabilă având în vedere că potrivit declarațiilor tuturor martorilor părțile au folosit acești bani la realizarea locuinței, bani care nu au fost suficienți, fiind necesari și alții, caz în care la acest moment nu se mai poate reține că ei există ci dimpotrivă că sunt încorporați în construcția ce va fi reținută în masa partajabilă.
În privința bunurilor mobile, având în vedere că părțile nu au contestat existența și nici valoarea lor instanța le va reține ca făcând parte din bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei și va dispune partajarea lor având în vedere solicitările părților și posesia actuală a acestora. Instanța nu va putea reține susținerea reclamantei pârâte în sensul că o mașină de spălat automată ar fi fost dobândită de ea înainte de încheierea căsătoriei întrucât deși aceasta a depus chitanțe prin care dovedește depunerea unor sume de bani în numerar pentru achitarea unor rate aferente unui credit contractat cu BRD Finance Credite Consum S.R.L. nu există nicio dovadă în sensul că acest credit a fost contractat tocmai pentru dobândirea mașinii de spălat.
În ceea ce privește pasivul supus partajului instanța reține că în timpul căsătoriei, la data de 13.12.2007, prin contractul nr. RF_ părțile au contractat un împrumut în valoare de 10.000 de lei, pentru nevoi personale nenominalizate, rambursarea acestuia urmând să se facă în 72 de rate lunare, ultima la data de 12.12.2013. Potrivit graficului de rambursare dar mai ales extrasului de cont depus de reclamant instanța reține că la data desfacerii căsătoriilor părților a mai rămas de achitat suma de 1590 de lei, pe care conform chiar susținerilor reclamantei pârâte din întâmpinarea la cererea reconvențională nu i-a plătit ea ci pârâtul reclamant.
Față de această situație urmează să se rețină că la despărțirea soților aceștia aveau o datorie comună de 1590 de lei și cum contribuția soților la dobândirea bunurilor și achitarea datoriilor va fi considerată una egală, iar pârâtul reconvenient a achitat singur această datorie comună, urmează să se constate dreptul său de creanță față de reclamanta pârâtă în sumă de 790 de lei reprezentând partea reclamantei pârâte din această datorie achitată doar de el.
Raportat la cele anterior reținute urmează ca instanța să dispună partajarea bunurilor comune reținute prin atribuirea către pârâtul reconvenient a construcției, având în vedere pe de o parte faptul că el o stăpânește efectiv în prezent, reclamanta fiind plecată în străinătate și că această construcție se află pe un teren care îi aparține în mod exclusiv, iar pe de altă parte că ambele părți au solicitat ca atribuirea să se facă astfel.
În privința bunurilor comune, având în vedere posesia actuală a acestora urmează ca pârâtului reclamant să îi fie atribuite bunurile mobile solicitate a fi partajate prin cererea principală, în valoare de 4500 de lei iar pârâtei reconveniente cele solicitate prin cererea reconvențională, în valoare de 800 de lei, având în vedere că acestea din urmă sunt în posesia ei.
Având în vedere cota de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor și datoriilor comune urmează ca odată cu atribuirea bunurilor conform celor anterior reținute să fie obligat pârâtul reconvenient la plata unei sulte către reclamanta pârâtă, pentru echilibrarea loturilor. Astfel, pârâtul reconvenient va primi bunuri în valoare totală de 86.656 de lei (82.156 lei imobilul și 4.500 lei bunurile mobile) iar reclamanta pârâtă doar bunuri mobile în valoare de 800 de lei, astfel că raportat la valoarea cotei egale de 43.328 lei și ținând cont și de creanța acestuia față de reclamanta pârâtă de 790 de lei, urmează ca pârâtul reconvenient să fie obligat să achite reclamantei pârâte suma de 42.318 lei pentru echilibrarea loturilor și acoperirea creanței.
În temeiul art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 urmează ca reclamanta să fie obligată la restituirea către stat a sumei de 3418,5 lei de care a beneficiat sub forma ajutorului public judiciar, având în vedere că va dobândi bunuri de o valoare ce depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat.
Raportat la faptul că partajul profită în mod egal ambelor părți ar urma ca pârâtul reconvenient să suporte și el jumătate din taxa judiciară de timbru aferentă cererii principale, respectiv suma de 1709,25 lei, pe care să o plătească reclamatei pârâte însă având în vedere că în privința cererii reconvenționale reclamanta pârâtă este căzută în pretenții urmează ca din suma de 1709,25 lei să se scadă suma de 119,5 lei achitată de pârâtul reconvenient, astfel că în final acesta va fi obligat să achite reclamantei pârâte suma de 1589,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată cu acest titlu.
Având în vedere că părțile au achitat în mod egal cheltuielile constând în onorariul de expertiză urmează ca aceste cheltuieli de judecată să fie compensate în totalitate, iar în privința cheltuielilor constând în onorariile de avocați compensarea se va face doar în parte, respectiv în limita sumei mai mici, de 700 de lei, achitată de reclamanta pârâtă, urmând ca aceasta să achite pârâtului reconvenient suma de 300 de lei cu acest titlu, având în vedere că cererea sa a fost admisă doar în parte, iar cererea reconvențională în totalitate.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă S. A., CNP_, cu domiciliul în mun. Onești, ., ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtul reconvenient C. D.-Ș., CNP_, cu domiciliul în ., ..
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient C. D.-Ș. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă S. A..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei o casă în valoare de 82.156 lei, situată în ., ., cu parter-demisol și etaj-mezanin, cu o suprafață totală de 88,87 m.p., astfel cum aceasta este identificată în raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul F. L. și planul anexă la acesta (fila 110 dosar), precum și următoarele bunuri mobile în valoare totală de 4.500 de lei:
- o combină frigorifică Wihrpool în valoare de 1000 de lei,
- un aragaz cu cuptor în valoare de 500 de lei,
- corpuri de mobilier sufragerie în valoare de 700 de lei,
- duș, cabină duș, faianță și gresie în valoare de 1500 de lei,
- o mașină de spălat în valoare de 500 de lei și
- un aspirator în valoare de 300 de lei.
Respinge cererea principală în privința reținerii în masa partajabilă a terenului în suprafață de 259,322 m.p. pe care se află construită casa și a sumei de 9600 de lei reprezentând bani obținuți la nunta părților.
Constată că la despărțirea în fapt părțile aveau o datorie comună de 1590 de lei constând în soldul neachitat al creditului contractat la Raiffeisen Bank de părți în timpul căsătoriei.
Constată că la dobândirea în timpul căsătoriei a bunurilor și la contractarea datoriilor părțile au avut o contribuție egală, astfel că fiecare din aceștia are dreptul la bunuri în valoare de 43.328 de lei și o datorie de 790 de lei reprezentând jumătate din soldul neachitat al creditului.
Constată că pârâtul reconvenient are o creanță față de reclamanta pârâtă în sumă de 790 de lei reprezentând partea acesteia din datoria comună pe care el a achitat-o după despărțirea în fapt.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților prin formarea de loturi și obligarea la sultă pentru echilibrarea acestora, după cum urmează:
Lotul nr. I în valoare totală 85.856 lei se atribuie pârâtului reconvenient C. D.-Ș. și se compune din următoarele bunuri:
- casa situată în ., ., în valoare de_ lei,
- o combină frigorifică Wihrpool în valoare de 1000 de lei,
- un aragaz cu cuptor în valoare de 500 de lei,
- corpuri de mobilier sufragerie în valoare de 700 de lei și
- duș, cabină duș, faianță și gresie în valoare de 1500 de lei.
Lotul nr. II în valoare de 800 de lei se atribuie reclamantei pârâte S. A. și se compune din următoarele bunuri:
- o mașină de spălat în valoare de 500 de lei și
- un aspirator în valoare de 300 de lei.
Obligă pe pârâtul reconvenient C. D.-Ș. la plata către reclamanta pârâtă S. A. a unei sulte în valoare de 42.318 lei pentru echilibrarea loturilor și acoperirea creanței de 790 de lei pe care pârâtul reconvenient o are față de reclamanta pârâtă.
Obligă reclamanta pârâtă ca în temeiul art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 să achite către stat suma de 3418,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru de care a fost scutită, beneficiind de ajutor public judiciar.
Obligă pârâtul reconvenient C. D.-Ș. la plata sumei de 1589,75 lei către reclamanta pârâtă S. A. constând în diferența dintre suma de 1709,25 lei reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru la care aceasta a fost obligată și suma de 119,5 lei achitați de pârâtul reconvenient aferent cererii reconvenționale, ce a fost admisă în totalitate.
Compensează în totalitate cheltuieli de judecată constând în onorariile de experți achitate de părți și parțial onorariile de avocați, până la limita sumei de 700 de lei și obligă pe reclamanta pârâtă la plata către pârâtul reconvenient a sumei de 300 de lei cu acest titlu.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.10.2015.
Președinte, Grefier,
C. SmarandiMădălina P.
Red. Jud. C.S.- 02.11.2015
Tehnored.- M.P.- 02.11.2015
Ex.- 4 / comunicat părți – 02.11.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2120/2015.... → |
|---|
