Plângere contravenţională. Sentința nr. 3015/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3015/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 3015/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL B.
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Înreg. 11.06.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3015
Ședința publică din data de 16.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. D. U.
Grefier – L. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul .. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect „plângere contravențională”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 09.12.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 16.12.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la rolul acestei instanțe la data de 11.06.2015 sub număr de dosar_, petenta . solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 03.06.2015 de I. B. – SICE.
În motivare, petenta a arătat că la data de 02.06.2015, în jurul orei 20:00 agentul de vânzări Târu R. M. a fost oprit în trafic de către un echipaj la poliției rutiere pe raza municipiului Onești, fiind întrebat totodată ce marfă transportă, solicitându-i-se să prezinte documentele de însoțire a acesteia. Acesta a prezentat toate avizele, însă agentul de poliție a verificat aleatoriu anumite sortimente de marfă. Autovehiculul a fost dus la sediul Biroului Poliției Economice din localitate, unde s-a procedat la verificarea întregii cantități de marfă. Un agent al poliției economice a ales avizele pe care le-a considerat valabile, iar marfa înscrisă pe acestea a fost încărcată înapoi în autovehicul, restul fiind confiscată. Contactat fiind, administratorul societății a pus la dispoziția organelor de poliție direct din calculatorul agentului de vânzări inventarierea tuturor mărfurilor, însă acest fapt nu a fost luat în considerare. A doua zi administratorul societății a prezentat organelor de control încă două avize, respectiv nr. 5616/04.05.2015 și 5648/15.05.2015, avize ce nu au fost observate în timpul controlului din cauza oboselii și a faptului că marfa a fost verificată la lumina farurilor la o ora înaintată. Astfel, având în vedere că au existat documente justificative pentru întreaga cantitate de marfă, sancționarea contravențională a petentei este neîntemeiată.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, petenta a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul Ț. R. M. și a probei cu înscrisuri, anexând cererii următoarele: copie proces verbal . nr._ întocmit la data de 03.06.2015 de I. B. – SICE, chitanță . nr._ (fila 7 dosar), procese verbale din 02.06.2015 (filele 8-14 dosar).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În temeiul art. 201, alin. (1) Cod procedură civilă, plângerea și înscrisurile au fost comunicate intimatului, care, în termenul de 25 de zile acordat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivare intimatul a arătat că la data de 02.06.2015, autoutilitara cu număr de înmatriculare_ a fost oprită în trafic, iar cu ocazia controlului efectuat conducătorul auto Ț. R. M. nu a putut prezenta documentele justificative pentru țigaretele și derivatele din tutun pe care le transporta. Urmare a verificărilor efectuate, s-a stabilit că Ț. R. M. era agent de vânzări, fiind angajatul a două societăți comerciale, . ., iar la data efectuării controlului nu a fost în măsură să prezinte decât avizele nr. 5679/22.05.2015, nr. 5676/22.05.2015, 1059/22.05.2015, nr. 5677/22.05.2015, nr. 5668/21.05.2015 și 5710/28.05.2015. Ulterior, la sediul poliției s-a prezentat și administratorul celor două societăți care a relatat verbal o procedură de lucru a firmelor sale. Produsele care figurau pe avizele menționate au fost restituite, iar cu privire la cele pentru care nu s-au prezentat documente justificative, s-a dispus măsura confiscării. Valoarea produselor confiscate a fost de_ lei. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și, având în vedere prezumția de legalitate de care se bucură, sarcina probei revine petentei.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, intimatul a înaintat la dosarul cauzei raport agent constatator (filele 26-27 dosar), copie proces verbal . nr._ întocmit la data de 03.06.2015 de I. B. – SICE (fila 28 dosar), procese verbale din 02.06.2015 (filele 30-37 dosar), avizele nr. 5679/22.05.2015, nr. 5676/22.05.2015, 1059/22.05.2015, nr. 5677/22.05.2015, nr. 5668/21.05.2015 și 5710/28.05.2015 (filele 38-43 dosar).
În temeiul art. 411, alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În temeiul art. 201, alin. (2) Cod procedură civilă, întâmpinarea și înscrisurile au fost comunicate petentei, care, în termenul de 10 de zile acordat, a formulat răspuns la întâmpinare în care a reiterat cele susținute în cererea introductivă.
În motivare, petenta a mai adăugat că solicită să fie avut în vedere faptul că administratorul societății a semnat procesul verbal cu obiecțiunile că au fost găsite încă două avize. De asemenea, controlul a fost efectuat pe timp de noapte, motiv pentru care nu au putut fi observate toate documentele, motiv pentru care nu se poate reține o culpă a petentei.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul Târu R. M., martor audiat la termenul din 09.12.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 03.06.2015 de I. B. – SICE, petenta . fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 1, lit. e) din Legea nr. 12/1990 și sancționată conform art. 2, alin. 2 din același act normativ. În sarcina petentei s-a reținut că a transportat cu autoutilitara marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ produse din tutun și derivate ale acestora fără a putea face dovada provenienței legale a acestor mărfuri. De asemenea, în baza art. 3 din Legea nr. 12/1990 s-a dispus confiscarea mărfurilor în valoare de_ lei pentru care nu au putut fi prezentate documente justificative.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale în materie (art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor), instanța constată că plângerea contravențională formulată de petentă a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției (art. 31 din OG 2/2001).
Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 ”Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și data comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. ”
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.06.2015 de I. B. – SICE, din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se constată că nu este afectat de niciuna dintre acestea, având în cuprinsul său toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
În drept, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 conform cărora „Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.”
De asemenea, conform art. 2, alin. 1 din același act normativ „Contravențiile prevăzute la art. 1 săvârșite de către persoane fizice se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, iar dacă sunt săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.”, iar conform art. 3 „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.”
Analizând temeinicia procesului - verbal, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși necontestată legislativ, este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. contra României, orice sistem de drept recunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță.
În particular, art. 6, parag. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
În situația în care fapta este constatată personal - ipoteza care se verifică în cauza de față – procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentei sarcina de a proba netemeinicia.
În vederea respectării dreptului la apărare a petentei, instanța a încuviințat și a administrat proba testimonială cu martorul Ț. R. M., martor ce nu a putut furniza informații care se confirme cele susținute în cererea introductivă de către petentă, respectiv că au existat documente de proveniență pentru întreaga marfă. Cu atât mai mult, martorul a relatat că „Nu-mi explic cum este posibil ca marfa existentă în mașină să fi fost mai multă decât cea înscrisă pe avize. Acest lucru înseamnă că nu am primit avize pentru toată marfa. Nu verificam eu stocul din mașină întrucât nu aveam eu atribuții în acest sens. ”
La solicitarea instanței, petenta a depus la dosarul cauzei avizele de însoțire a mărfii nr. 5616/04.05.2015 și 5648/15.05.2015.
Privitor la fapta prevăzută de art. 1, lit. e) din Legea nr. 12/1990 Curtea Supremă de Justiție a reținut în decizia nr. I din 18 februarie 2002 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, că prezentarea ulterioară în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite la momentul constatării contravenției, de documente de proveniență, atrage anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de la plata amenzii și restituirea bunurilor confiscate.
Sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune, este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constata pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării.
Aceasta condiție nu poate fi considerată îndeplinită în cazul când persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior, în fața instanței căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare și sancționare, ca documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.
A considera altfel ar însemna ca în cazuri de efectuare cu buna-credință a actelor sau faptelor de comerț cu bunuri având proveniență vădit licita, dar fără posibilitatea prezentării documentelor de proveniență în momentul efectuării verificării, persoana care le-ar deține sa nu mai poată justifica proveniență lor nici în fața instanței de judecată, ceea ce ar fi inadmisibil.
Astfel, instanța reține că petenta a depus la dosarul cauzei avizele nr. 5616/04.05.2015 și 5648/15.05.2015. Analizând conținutul celor două avize de însoțire a mărfii, se constată că valoarea totală a bunurilor de pe cele două documente este de_, 89 lei, iar valoarea bunurilor confiscate este de 54 231 lei, astfel cum se indică în raportul agentului constatator (filele 26-27 dosar). Așadar, se constată că nu există o identitate totală între mărfurile confiscate și cele menționate în documentele justificative prezentate ulterior.
Totodată, analizând bunurile menționate în avizele nr. 5616/04.05.2015 și nr. 5648/15.05.2015 se constată că acestea nu se regăsesc în totalitate în procesul verbal întocmit la data de 02.06.2015 (filele 32-35 dosar) în care sunt enumerate toate bunurile confiscate.
Presupunând că întreaga cantitate de marfă prevăzută în cele două avize ar fi fost identificată fizic și supusă confiscării, pentru bunuri în valoare de aproximativ_ lei tot nu au fost prezentate documente justificative.
Având în vedere că petenta nu a făcut dovada existenței acestor documente pentru întreaga cantitate de marfă, sancționarea sa contravențională cu amendă în cuantum de 2000 lei este întemeiată. Se constată că amenda aplicată este egală cu minimul special prevăzut de Legea nr. 12/1990 astfel că nu se impune o reindividualizare a acesteia, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind respectate totodată toate criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Totuși, având în vedere cele statuate de Curtea Supremă de Justiție în decizia nr. I din 18 februarie 2002, instanța va anula în parte procesul verbal . nr._ din data de 03.06.2015 cu privire la măsura confiscării bunurilor menționate în avizele nr. 5616/04.05.2015 și 5648/15.05.2015 și va dispune restituirea bunurilor menționate în aceste avize în măsura în care au fost efectiv identificate la momentul controlului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta .>, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în B., .. 2, jud. B., împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la data de 03.06.2015 de I. B..
Anulează în parte procesul verbal . nr._ din data de 03.06.2015 cu privire la măsura confiscării bunurilor menționate în avizele nr. 5616/04.05.2015 și 5648/15.05.2015.
Dispune restituirea bunurilor menționate în avizele nr. 5616/04.05.2015 și nr. 5648/15.05.2015 în măsura în care au fost efectiv identificate la momentul controlului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu apel în 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored. A.D.U. – 23.12.2015
Ex.4/..2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3009/2015. Judecătoria ONEŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2313/2015. Judecătoria... → |
|---|
