Plângere contravenţională. Sentința nr. 360/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 360/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 360/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Înreg. 10.10.2014
Sentința civilă nr. 360
Ședința publică din data de 05.02.2015
Completul de judecată format din:
Președinte – I. A.
Grefier – D. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petenta . A. SRL O. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice Iași prin Agenția județeană a Finanțelor Publice Bacău – Serviciul Fiscal Municipal Onești, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura nelegal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează:
- cauza are ca obiect „plângere contravențională”,
- se află la al doilea termen de judecată,
- procedura legal îndeplinită;
- stadiul procesual fond, după care,
Conform art. 131 al. 1 Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, potrivit art. 32 al. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că Judecătoria Onești este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, fiind judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează o durată de 15 zile necesară pentru cercetarea procesului.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța apreciază că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei, iar în temeiul art. 258 Cod procedură civilă încuviințează pentru ambele părți această probă.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și, având în vedere că părțile, legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței, fiind solicitată de judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 10.10.2014 sub nr._ petenta S. .C. „S.B. – GH A. SRL, cu sediul în O., ., județul Bacău înregistrată sub nr. J_, având CUI:_ în contradictoriu cu intimatul Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău – Serviciul Fiscal Municipal Onești, ., județul Bacău a solicitat anularea procesului verbla de contravenție ./2009 nr._/16.09.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal ./2009 nr._/16.09.2014 cu cea a avertismentului.
În motivarea în fapt a acestei plângeri petenta arată că nu se regăsește în procesul verbal data comiterii faptei; data expirării rtermenului de depunere a bilanțului este 30.05.2013, iar pentru a fi în perimetrul textului de incriminare, ziua imediat următoare acestui termen este ca incidentă datei săvârșirii faptei. Mai arată că procesul verbal a fost încheiat în 16.09.2014, în lipsa reprezentantului legal, fiind nesocotite art. 16 alin. 1 din OUG 2/2001. în subsidiar solicită admiterea în parte a plângerii, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile IG 2/2001.
S-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Plângerea este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG 80/2013.
În procedura scrisă reglementată de dispozițiile art. 201 Cod procedură civilă intimatul nu a depus întâmpinare.
Petenta a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 16.09.2014 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991 republicată, constând în aceea că nu a depus situațiile financiare anuale aferente anului 2013.
Făcând aplicarea dispozițiunilor legale în materie (art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor), instanța constată că plângerea contravențională formulată de petentă a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare a contravenției (art. 31 din O.G. nr. 2/2001).
Din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că situația de fapt a fost reținută în mod corect în procesul verbal de constatare a contravenției, fiind respectate normele legale incidente în materie.
Având în vedere că petenta a recunoscut săvârșirea faptei, că este la prima abatere de acest gen, instanța consideră că se impune aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
Pe cale de consecință, având în vedere aceste aspecte, rezultă că fapta de săvârșirea căreia se face vinovată petenta a fost corect reținută de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiția tipicității, care reprezintă corespondența ce trebuie să existe între fapta concret comisă de către contravenient și modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției. Totodată, fapta reținută în sarcina petentei este antijuridică, reprezentând o atingere adusă ordinii juridice existente. De asemenea, fapta este comisă cu vinovăție (această condiție presupune că persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicațiile sale și să fi putut determina efectele acestuia).
Totodată, având în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 17, teza finală, “nulitatea se constată și din oficiu” (în condițiile în care este incident în cauză vreun motiv de nulitate expresă), instanța nu poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea condițiilor de valabilitate a actelor administrative (competența, forma și procedura de emitere a actului, conformitatea actului cu actele juridice de forță superioară și scopul legii).
Cu toate acestea, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din aceeași ordonanță, instanței îi este permis să aprecieze sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientei. Față de această împrejurarea, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă, în speța de față, pentru a i se atrage atenția contestatoarei asupra obligațiilor care-i incumbă și anume de a respecta prevederile legale.
Opinia instanței are la bază prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ, care impun obligația ca, la aplicarea sancțiunii, să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientei, precum și ale art. 7 alin. 3, prin care se prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective-în speță, nu prevede în mod expres această sancțiune.
Este de menționat că această din urmă dispoziție respectă principiul legalității sancțiunii, în condițiile în care ea, practic, creează o situație mai ușoară contestatoarei, sancțiunea fiind legală atâta timp cât ea este prevăzută expres în legea cadru-O.G. nr. 2/2001. De asemenea, instanța, în stabilirea sancțiunii care urmează a fi aplicată contestatoarei, trebuie să țină seama și de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, necesitatea proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României) în materia aplicării oricărei măsuri sancționatorii (cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, pronunțată în materie contravențională).
Față de împrejurările concrete ale speței (instanța are în vedere fapta concret săvârșită de către petentă și faptul că, din datele aflate la dosarul cauzei reiese că petenta este la prima abatere de acest gen), rezultă că sancțiunea avertismentului este în măsură să disciplineze conduita petentei în circumstanțe asemănătoare, fiind proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite.
Așadar, instanța va admite în parte plângerea petentei și va modifica procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._ încheiat de intimată la data de 16.09.2014, în sensul că va înlocui amenda aplicată în cuantum de 2.000 de lei cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. „S.B. – GH A. SRL, cu sediul în O., ., județul Bacău înregistrată sub nr. J_, având CUI:_ în contradictoriu cu Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău – Serviciul Fiscal Municipal Onești, ., județul Bacău.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 2000 lei aplicată prin procesul verbal ./2009 nr._/16.09.2014 încheiat de Serviciul Fiscal Municipal Onești cu sancțiunea Avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Atrage atenția petentei asupra consecințelor faptelor sale.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.A. 18.02.2015
Tehnored. D.G. 18.02.2015
Ex. 4 ..02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2955/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 468/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
