Plângere contravenţională. Sentința nr. 855/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 855/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 855/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
Înreg. 06.02.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 855
Ședința publică din data de 03.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. D. E.
GREFIER – I. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul O. V. - I. în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială Dofteana - Poliția Locală, având ca obiect plângere la contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța constată că este primul termen cu părțile legal citate.
Se procedează la legitimarea petentului ca având C.I. . nr._, C.N.P._.
Potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei și prevederile art. 32 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză. Potrivit dispozițiilor art.238 Cod procedură civilă estimează o durată a cercetării procesului de 30 zile și acordă cuvântul pentru formularea probelor.
Petentul arată că are 2 martori cu care înțelege să demonstreze că amenda aplicată este abuzivă, parcarea s-a făcut în afara carosabilului.
Instanța îi învederează că a fost amendat pentru că a refuzat să se legitimeze.
Petentul arată că agentul constatator s-a simțit lezat, el a oprit într-un loc corect, amenda a fost dată pe 26.01.2015, iar contravenția a fost constatată pe data de 23.01.2015.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei, conform art.255 raportat la art.258 Cod procedură civilă și respinge proba testimonială, având în vedere contravenția reținută și teza probatorie indicată.
Conform art.244 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea procesului și, nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul arată că este un abuz al Poliției locale, el este un contribuabil de bună-credință, se fac abuzuri. A fost sancționat intenționat. Nu i s-a dat actul sancționator pentru că se știa ce urmărește organul de poliție.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 06.02.2015 sub nr._, petentul O. V. – I., cu domiciliul în Tg. Ocna, . a solicitat în contradictoriu cu intimatul U.A.T. Dofteana - Serviciul Poliției Locale, cu sediul în comuna Dofteana, ., jud. Bacău, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.01.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat nejustificat pe motivul că a refuzat să mute autovehiculul parcat într-o zonă unde nu era nicio restricție în acest sens, el parcând în afara părții carosabile. Este adevărat că nu a vrut să se legitimeze deoarece a fost un abuz din partea organului de poliție la dreptul său de exprimare, de libertate, de democrație.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal . nr._ încheiat la data de 26.01.2015 (fila 6).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
În timpul parcurgerii etapei scrise intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca netemeinică a plângerii întrucât petentul a refuzat să se legitimeze.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, intimatul a depus la dosar o planșă foto (fila 14).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare (fila 18) prin care a arătat că unii cetățeni pot opri sau staționa cu autovehiculele în acel loc. I-a cerut agentului 2 minute pentru a descărca marfa la farmacia veterinară la care este administrator. A atașat și o planșă foto (fila 19).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, potrivit dispozițiilor art.255 raportat la art.258 din Codul de procedură civilă, ca fiind admisibile și putând duce la soluționarea cauzei și a respins proba cu martori solicitată de petent, având în vedere contravenția reținută și teza probatorie indicată de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 26.01.2015 a fost întocmit de către un agent din cadrul intimatei procesul verbal . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul O. V.-I. a contravenției prevăzute de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că în data de 23.01.2015, ora 13.55, în centrul comunei Dofteana, petentul, la cererea justificată a organelor de poliție locală, a refuzat să se legitimeze cu actul de identitate.
Pentru săvârșirea contravenției, petentului i s-a aplicat o amendă de 300 de lei, conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991.
În drept, instanța constată că potrivit art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție „refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”. Nerespectarea acestor prevederi legale se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei pentru pct. 31, conform prevederilor mai sus arătate.
Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, procesul verbal fiind încheiat la data de 26.01.2015, iar plângerea fiind depusă la instanța de judecată la data de 06.02.2015.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovadă până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Prin plângerea formulată petentul a arătat că a fost sancționat nejustificat pe motivul că a refuzat să mute autovehiculul parcat într-o zonă unde nu era nicio restricție în acest sens, el parcând în afara părții carosabile. Este adevărat că nu a vrut să se legitimeze deoarece a fost un abuz din partea organului de poliție la dreptul său de exprimare, de libertate, de democrație.
Prin întâmpinare intimatul a arătat că petentul a parcat autoturismul marca Suzuki cu nr._ în intersecția dintre DN 12A și DJ 116D din centrul localității Dofteana. Polițistul local care dirija circulația în acea zonă i-a solicitat petentului să mute autoturismul din centru intersecției pentru a nu împiedica buna desfășurare a circulației, însă petentul a ignorat indicațiile polițistului local, motiv pentru care s-a trecut la legitimarea acestuia. Deoarece petentul nu a prezentat actul de identitate a fost amendat.
Din cele prezentate de ambele părți instanța reține că petentul a susținut că autovehiculul său era parcat într-o zonă unde nu era nicio restricție în acest sens, aflându-se în afara părții carosabile, iar intimatul că autoturismul petentului marca Suzuki cu nr._ a fost parcat în intersecția dintre DN 12A și DJ 116D din centrul localității Dofteana, însă petentul nu a fost sancționat pentru acest lucru, ci pentru faptul că a refuzat să se legitimeze la solicitarea polițistului local, fiind încheiat procesul verbal . nr._ din 26.01.2015. Petentul a solicitat anularea acestui proces verbal, motiv pentru care instanța se va raporta numai la contravenția reținută în cuprinsul acestuia și nu la aspecte privind situația de fapt expusă în plângere și în întâmpinare.
În cuprinsul plângerii petentul a arătat că este adevărat că nu a vrut să se legitimeze deoarece a considerat că organul de poliție a comis un abuz la dreptul său de exprimare, de libertate, de democrație.
Conform textului legal în baza căruia a fost sancționat petentul și care a fost redat mai sus, constituie contravenție „refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”. Așadar, legea sancționează refuzul unei persoane de a se legitima (în speța de față) la cererea justificată a organelor de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Având în vedere situația de fapt expusă în cauză de către ambele părți, instanța reține că cererea polițistului local de legitimare a petentului a fost justificată, aceasta fiind formulată în urma refuzului petentului de a muta autoturismul din locul în care parcase, mai ales în condițiile în care între părți au mai existat replici contradictorii pe această temă, după cum arată petentul în răspunsul la întâmpinare. Astfel, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, respectiv refuzul legitimării sale.
Pe de altă parte, însă, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din aceeași ordonanță, instanței îi este permis să aprecieze sancțiunea care se impune a fi aplicată petentului. Față de această împrejurare, având în vedere toate cele arătate anterior, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă, în speța de față, pentru a i se atrage atenția petentului asupra consecințelor faptelor sale.
Opinia instanței are la bază prevederile art. 21, alin. 3 din același act normativ, care impun obligația ca, la aplicarea sancțiunii, să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, precum și cele ale art. 7, alin. 3, prin care se prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede în mod expres această sancțiune.
Este de menționat că această din urmă dispoziție respectă principiul legalității sancțiunii, în condițiile în care ea, practic, creează o situație mai ușoară contestatorului, sancțiunea fiind legală atâta timp cât ea este prevăzută expres în legea cadru-O.G. nr. 2/2001. De asemenea, instanța, în stabilirea sancțiunii care urmează a fi aplicată petentului, trebuie să țină seama și de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, necesitatea proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României) în materia aplicării oricărei măsuri sancționatorii (cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, pronunțată în materie contravențională).
Față de împrejurările concrete ale speței rezultă că sancțiunea avertismentului este în măsură să disciplineze conduita petentului în circumstanțe asemănătoare, fiind proporțională cu pericolul social concret al faptelor săvârșite.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petentul O. V.-I. și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 300 de lei aplicată prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 26.01.2015, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra consecințelor faptei sale, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul O. V.-I., CNP_, cu domiciliul în Tg. Ocna, ., ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul UAT Dofteana – Serviciul Poliției Locale, cu sediul în Dofteana, ., județul Bacău.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 300 de lei aplicată prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 26.01.2014, cu sancțiunea Avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Atrage atenția petentului asupra consecințelor faptei sale.
Cu drept la apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tehnored. A.D.E./L.I. – 04.05.2015
Ex.4
.. – 04.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 849/2015. Judecătoria ONEŞTI | Pretenţii. Sentința nr. 851/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
