Plângere contravenţională. Sentința nr. 833/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 833/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 833/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL B.
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Înreg. 19.12.2014
Sentința civilă nr. 833
Ședința publică din data de 02.04.2015
Completul de judecată format din:
Președinte – I. A.
Grefier – D. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul P. F. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție județean B. pentru Poliția Municipiului Onești, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează:
- cauza are ca obiect „plângere contravențională”,
- se află la al doilea termen de judecată,
- procedura legal îndeplinită;
- stadiul procesual fond, după care,
Conform art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, potrivit art. 32 al. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că Judecătoria Onești este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, fiind judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția
În temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează o durată de 30 zile necesară pentru cercetarea procesului.
Potrivit art. 255 din Codul de procedură civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului și, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Conform art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și, având în vedere că părțile, legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței, fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin plângerea formulată, înregistrată sub nr._, la data de 19.12.2014, contravenientul P. F., CNP –_, domiciliat în București, ., ., . domiciliul procesual ales în Onești, ., ., . a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în B., ., județul B., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/15.12.2014 încheiat de Poliția Onești, prin care a fost sancționat cu 360 lei amendă pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i din HG 1391/2006, sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG.195/2002.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei conform art. 36 din OG 2/2001, iar în motivarea acesteia se arată că petentul nu se face vinovat de faptele menționate în procesul verbal, a fost forțat să depășească celălalt autoturism deoarece mergea foarte încet.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului verbal de contravenție.
La dosar s-au depuse acte, instanța reținând în fapt următoarele:
Prin procesului verbal de contravenție CP, nr._/15.12.2014 încheiat de Poliția Onești, petentul a fost sancționat cu 360 lei amendă pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i din HG 1391/2006, sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG.195/2002.
Se reține din procesul verbal că la data de 15.12.2014, orele 1550 petentul, conducând autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . Onești, pe sensul de mers către Tg. Ocna, a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, încălcând prin această manevră marcajul longitudinal continuu care separa cele două sensuri de mers, prin pătrundere pe contrasens.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal ., nr._/15.12.2014, instanța constată că aceasta a fost încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege, respectiv suma de 180 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Mai mult, conform art. 16 alin. 7 din același act normativ, agentul constatator a respectat dreptul la apărare al contravenientului, punându-i în vedere dreptul de a face obiecțiuni privind conținutul procesului verbal, sens în care petentul a consemnat „ Autovehiculul care circula în fața mea circula cu o viteză mică”.
În ceea ce privește cerințele prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost semnat atât de către agentul constatator, cât și de către petent, nemaifiind necesară semnătura martorului asistent.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 19.12.2014.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, drept penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, interzicerea depășirii vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda i-a fost aplicată petentului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a depăși vehiculele atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda aplicată nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate petentului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art. 6 din convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie_, a stabilit că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei ( a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ține seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul la apărare ( a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcina probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.
A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
În cauză, la momentul aplicării sancțiunii și aducerii la cunoștință a faptei și a dreptului de a formula obiecțiuni, agentul constatator a consemnat obiecțiunile petentului, respectiv „Autovehiculul care circula în fața mea circula cu o viteză mică”.
Petentul susține că i-a dictat polițistului următoarele: „autovehiculul care circula în fața mea avea o viteză foarte mică, sub 20 km pe oră, apoi a frânat până la oprire fără să semnalizeze.
Dacă afirmațiile petentului ar fi fost reale, ele s-ar regăsit în procesul verbal de contravenție.
Față de aceste susțineri, instanța apreciază că toți factorii indicați de către petent (că autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare a frânat până la oprire fără să semnalizeze, probabil cu intenția de a opri; că cel din față conducea cu viteză foarte mică), sunt de natură să împiedice efectuare manevrei de depășire și implică un grad ridicat de risc în producerea unui accident de circulație, iar nu pot fi considerați ca fiind circumstanțe atenuante, astfel cum a solicitat petentul. Totodată, din raportul agentului constatator (fila 22), reiese că a constatat prin propriile simțuri că autoturismul condus de către petent a efectuat manevra de depășire, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte cele două sensuri de mers.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța va respinge plângerea. Va fi menținut procesul verbal de contravenție ., nr._/15.12.2014 încheiat de Poliția Onești.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. F., CNP –_, domiciliat în București, ., ., . domiciliul procesual ales în Onești, ., ., . în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în B., .. 2, județul B..
Menține procesul verbal de contravenție ., nr._/15.12.2014 încheiat de Poliția Onești.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.A. 28.04.2015
Tehnored. D.G: 28.04.2015
Ex. 4 ..04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 858/2015. Judecătoria ONEŞTI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 762/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
