Acţiune în constatare. Hotărâre din 20-04-2015, Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 3768/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
HOTĂRÂREA CIVILĂ NR. 3768/20.04.2015
Ședința publică din data de 20.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. H.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. I. A. I. și pe pârâtul . SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile a răspuns reclamantul S. I. A. I., personal, identificat cu CI ., nr._, CNP_ și asistat de av. M. Darius în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și pârâtul . SA prin reprezentant convențional av. R. E. în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile; cauza se află la al doilea termen de judecată; cererea are ca obiect acțiune în constatare; după care:
Instanta procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului S. I. A. I..
Instanța, în baza art. 258 rap. la art. 255 C., admite pentru reclamant și pârât proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Astfel solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind modificarea dobânzii la 7,4% pe an întrucât aceste clauze nu au fost negociate, fiind introduse în contractul standard, iar mai mult banca a profitat de situația familială a reclamantului; a comisionului de acordare a creditului în valoare de 2,5% din valoare de acordare a creditului întrucât nu e justificat de niciun serviciu din partea băncii; a comisionului de administrare întrucât acesta reprezintă o dobândă mascată. Totodată solicită restituirea sumelor încasate nelegal. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea cererii cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, sens în care depune la dosar dovada achitării acestuia. Arată că potrivit art. 4 alin. 4 din Legea 193/2000 instanța nu poate modifica clauzele contractuale. Cu privire la dobânda variabilă arată că aceasta este o reflexie a costului de creditare. Cu privire la actul adițional arată că acesta a fost semnat în concordanță cu normele legale, iar cu privire la comisionul de administrare arată că acesta este încasat lună de lună, fiind un element al prețului.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul în replică, învederează că Decizia nr. 2086/2014 referitoare la comision arată că reclamantul e partea dezavantajată întrucât nu are directive clare.
În conformitate cu dispozițiile art. 395 C. socotindu-se lămurită, instanța de judecată reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA
DELIBERÂND,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 19.11.2014 sub numărul de dosar de mai sus, reclamantul S. I. A. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, să se constate caracterul abuziv și să se dispună anularea clauzelor privind modalitatea de calcul a dobânzii variabile de la art. 5 din convenția de credit nr._/11.08.2008 și art. 9.1 din actul adițional la acest contract, anularea clauzelor privind comisionul de acordare a creditului (art. 9 lit. a din contract și art. 9.2 lit. a din actul adițional), anularea clauzelor privind comisionul de administrare a creditului (art. 9 lit a din contract, art. 9.2 lit. a din actul adițional), solicită modificarea modului de calcul a dobânzii variabile în sensul că este formată din marja fixă plus EURIBOR fără a depăși dobânda inițială de 7,4% pe an și obligarea pârâtei la restituirea sumei echivalent în lei, încasată nelegal, actualizate cu rata inflației de la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că între părți s-a încheiat contractul de credit bancar nr._, prin care banca i-a împrumutat suma de 32.287,50 EURO, cu o perioadă de rambursare de 300 luni.
La data de 17.02.2012 s-a încheiat actul adițional la Contractul de credit bancar mai sus enunțat.
Referitor la caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit bancar, invocă faptul că nu a avut posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, profitându-se de situația sa financiară. Arată aspecte ale situației familiale și texte legale considerate incidente din Legea 193/2000. De asemenea se invocă decizii ale Curți ide Justiție a Uniunii Europene prin care se consacră posibilitatea instanțelor de a analiza caracterul abuziv al clauzelor.
În ce privește clauzele contractuale privind dobânda, arată că nu este precizat nici un criteriu concret de stabilire a indicelui de referință, iar reclamantul nu a avut posibilitatea de influențare a dobânzii stabilite prin actul adițional, profitându-se de starea sa materială.
Comisionul de acordare a creditului este considerat exagerat de mare față de activitatea desfășurată de bancă, iar prin faptul că se îndeplinesc condițiile de acordare a creditului, condiționarea acordării de plata unui comision nu poate fi admisă.
În ce privește comisionul de administrare, consideră că este de fapt o dobândă ascunsă, făcând dovada relei credințe a pârâtei și creându-se un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Modificarea clauzelor privind dobânda și restituirea sumelor încasate sunt ca o urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor arătate mai sus.
în drept, disp.Lg.193/2000, art 948, 966 din Cod Civil;
În probațiune depune înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinarea depusă solicită respingerea acțiunii ca efect al admiterii excepției prescripției, iar pe fond ca neîntemeiată.
Invocă excepția lipsei capacității de folosință și a calității procesuale pasive a Sucursalei Rogerius, Excepția prescripției dreptului de a cere constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit și din actul adițional.
Pe fond arată imposibilitatea revizuirii costului creditului, raportat la prevederile art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 și neîndeplinirea condițiile pentru constatarea clauzelor abuzive a clauzelor.
În probațiune depune înscrisuri.
Reclamantul, prin răspunsul al întâmpinare depus solicită respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă, iar raportat la apărările pârâtei arată că la nivel european s-a constatat practicile iresponsabile de împrumut ale instituțiilor bancare, iar curtea de justiție a UE constată că instanțele de judecată se pot pronunța inclusiv asupra clauzelor standard.
Analizând actele cauzei, instanța constată următoarele:
La data de 15.08.2008, s-a încheiat între pârât, în calitate de bancă și reclamant, în calitate de împrumutat, alături de numiții S. I. I. L. (garant ipotecar) și S. M. (uzufructuar viager) contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._, având ca obiect acordarea unui împrumut de 32.287,50 Euro, pentru o perioadă de 300 luni.
Ulterior, la data de 17.02.2012, a fost semnat de părți un act adițional la contractul de credit (fila 12-19).
Cu privire la prevederile din contract art. 5, respectiv art. 9.1 din actul adițional, referitoare la dobânda variabilă.
Reclamantul a solicitat constatarea caracterului abuziv al prevederilor referitoare la caracterul variabil al dobânzii (raportat la faptul că nu există nici un criteriu obiectiv de stabilire a ratei dobânzii) din perspectiva lipsei negocierii.
Din actele depuse de pârâtă se reține că din componentele ce formează dobânda contractului ce face obiectul prezentului dosar în decursul timpului singura variabilă este indicele LIBOR/EURIBOR, celelalte marje ce formează dobânda rămânând fixe (marja operațională și marja fixă).
Ori raportat la acest aspect, reținând că prezentului contract nu îi sunt aplicabile prevederile în ce privește dobânda variabilă astfel cum este reglementată de OUG 50/2010, instanța reține că referirea la dobânda de referință nu poate fi apreciată ca o clauză abuzivă atâta vreme cât singura diferență de rată ce a fluctuat în cazul contractului de credit a fost indicele LIBOR/EURIBOR, iar reclamanții nu au făcut dovada modificării ratei dobânzii în altă formă. În realitate, reclamanții nu au făcut dovada vreunei modificări a ratei dobânzii unilateral de către pârâtă.
Raportat la aceste aspecte, instanța reține că aceste clauze privind dobânda nu sunt abuzive în sensul prevederilor art. 4 din legea 193/2000.
Referitor la prevederile din contract art. 9 lit. A, respectiv art. 9.2 lit. a din actul adițional, referitoare la comisionul de administrare, se rețin următoarele:
Reclamantul a semnat convenția cu pârâta în care s-a obligat la plata acestui comision. De asemenea, s-a semnat și actul adițional încheiat între părți.
În ce privește actele din prezentul dosar, instanța reține că reclamantul și-a asumat obligațiile de plată a comisioanelor conform contractului și actului adițional semnat. Din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului reiese că acesta înțelege clauza privind comisionul de administrare. Ori în condițiile în care nu ar fi fost de acord cu acest comision, putea să nu semneze contractul.
În acest caz, în ce privește acest comision, chiar daca s-ar reține lipsa negocierilor raportate la faptul că în aceste cazuri contractele sunt de adeziune, instanța nu poate reține dezechilibrul semnificativ în relația dintre părți ca și o condiție necesară pentru a se constata caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere.
Analiza clauzei prev. de art. 9 din contract – comision de acordare.
În primul rând instanța reține că aceste comision a fost stabilit în contractul inițial semnat de ambele părți. În ce privește lipsa de contraprestație invocată de reclamanți, instanța constată că pentru acordarea unui credit o instituție bancară efectuează operațiuni specifice, neputându-se reține că pentru acordarea creditului, banca nu a efectuat vreo prestație prealabilă. În ce privește condițiile în care această clauză ar putea fi considerată abuzivă, instanța reține că acesta este în cuantum de 2,5% din valoarea sumei acordate ca și credit, dosarul de credit fiind prin parteneriat cu o persoană fizică autorizată. Prezenta instanță consideră că în speță nu este îndeplinită condiția dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, chiar dacă s-ar reține lipsa negocierii în formularea acestei clauze.
Nici una din apărările reclamanților nu poate fi reținută de instanță, întrucât instanța nu poate reține un dezechilibru semnificativ, atâta vreme cât prin semnarea contractului de credit, reclamanții au intrat în posesia unei sume de 31.500 EURO. Ori, comisionul este clar specificat în contract, iar dacă reclamanții nu ar fi fost de acord cu acesta puteau să nu semneze contractul de credit.
În concluzie în ce privește reglementarea acestui comision, nu se poate reține dezechilibrul semnificativ în sensul prevederilor Legii 193/2000.
Având în vedere că urmează a respinge capetele de cerere privind constatarea clauzelor abuzive, pe cale de consecință va respinge și cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de comisione și dobânzi, actualizarea acestor sume, precum și modificarea clauzelor contractuale referitoare la stabilirea dobânzii.
În consecință, pentru toate motivele de fapt și de drept reținute, va respinge cererea reclamanților, conform dispozitivului.
În baza art. 452 Cod proc. Civ., având în vedere că urmează a respinge cererea reclamantului, reținând culpa procesuală a acestuia, dar având în vedere și dispozițiile art. 451 alin. 2 C. pr. Civil, va obliga pe reclamant la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei reprezentând parte din onorariu avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I. A. I. cu domiciliul procesual ales în ORADEA, M. K., nr. 19/A, jud Bihor, în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în sector 3, București, .. 5 și sediul procedusual ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen, cu sediul în București, .. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. C. HARJABUZGĂU A.
Red. R.H.
Dact. A.B.
4 ex/ 19.05.2015
2 .
S. I. A. I.
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-04-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 1782/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
