Acţiune în constatare. Sentința nr. 677/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 677/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 677/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentință civilă Nr. 677/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. I.
Grefier: F.-A. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant R. A., reclamant B. E. și pe pârât C. C. IFN SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin necitarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica de la 19.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015, când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.02.2012, reclamantele R. A. și B. E. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta . SA, să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute în art. 4 din Contractul de credit nr. 11 din 05.12.2008 încheiat între reclamante și pârâtă, cu consecința excluderii acestora din contract; să constate nulitatea absolută a actelor adiționale aferente contractului de credit nr. 11 din 05.12.2008, încheiate la data de 07.12.2009 și la data de 30.12.2010, cu consecința desființării acestora; să constate că au achitat integral creditul în cuantum de 60.000 lei, iar pe cale de consecință să dispună radierea ipotecii instituită în CF 33 Picleu cu nr. topo. 62 și 63 înscrisă în baza contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1656/2008 de BNP M. M. M.; cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantele arată că prin Contractul de credit nr. 11 din 05.12.2008, pârâta le-a împrumutat suma de 60.000 lei pentru o perioadă de 6 luni, creditul acordat având scadența finală la data de 05.05.2009. În art. 4 din acest contract, creditoarea pârâtă a completat o dobândă spoliatoare, fluctuantă de minim 60% pe an la care, se adaugă comision de evaluare și gestiune în cuantum de 3%, de re-scadențare de 3%, precum și o dobândă penalizatoare fluctuantă de 0,3% pe zi calculată la valoarea sumelor restante ce se acumulează zilnic până în ziua în care se plătește integral suma restantă.
Arată că, condițiile contractului de credit nu au fost negociate cu reclamantele, ci au fost impuse de pârâtă, care a profitat de împrejurarea că, aveau nevoie urgentă de suma de 60.000 lei, aspect ce se poate lesne observa din analizarea Contractului de credit nr. 11/2008 care este un formular tipizat, procentele comisioanelor, a dobânzilor și a altor sume de bani impuse lor, fiind inserate olograf.
Redă art. 1 și art. 4 alin. 2) din L. 193/2000. Având în vedere că, instituțiile bancare nu practică nici dobânzi spoliatoare și nici nu aplică comisioane peste comisioane, precum pârâta din acest dosar, se consideră prejudiciate prin inserarea unor astfel de clauze contractuale în contractul de credit, motive pentru solicită admiterea primului capăt din petitul acțiunii.
Încheierea, derularea și atitudinea pârâtei atât la perfectarea contractului de credit cât și ulterior acestui moment, coincide cu atitudinea cămătarilor. Cămătăria este interzisă legislativ în România, dar cu toate acestea sub paravanul aparent de legalitate, pârâta practică o adevărată cămătărie.
Cu toate că la data de 05.05.2009 a expirat termenul de rambursare a împrumutului de 60.000 lei, după multe amenințări venite din partea reprezentantului pârâtei, la data de 07.12.2009, la aproape 6 luni de la expirarea termenului, se încheie un Act Adițional prin care majorează valoarea împrumutului, fără a beneficia reclamantele de vreo sumă de bani împrumutată suplimentar, și totodată s-a prelungit cu încă 12 luni scadența restituirii împrumutului, care în urma acestui act adițional însemna suma totală de 94.496,58 lei.
În opinia reclamantelor acest act adițional este nul absolut, fiind încheiat ca urmare a amenințărilor verbale primite de la reprezentantul pârâtei, astfel fiind, consimțământul reclamantelor a fost viciat, ceea ce atrage nulitatea actului astfel încheiat. Tot motiv de nulitate a acestui act adițional este și lipsa cauzei licite, respectiv, în dreptul românesc nu există posibilitatea prelungirii unui contract ajuns la termen, ci există doar posibilitatea ca părțile de comun acord să încheie un nou contract, ceea ce în speță nu există.
Aceeași situație este și în Actul Adițional nr. 2 din data de 30.12.2010, respectiv, primul act adițional a avut ca dată scadentă ziua de 07.12.2010, se prelungește din nou termenul de rambursare a împrumutului până la data de 28.12.2016 și totodată, se majorează valoarea împrumutului, fără a beneficia de un împrumut suplimentar, totalizând astfel suma de 174.084,48 lei, ceea ce este inadmisibil. Arată că, și în cazul acestui din urmă act adițional a fost încălcat art. 948 VCC, referitoare la consimțământ și la cauza ilicită a actului încheiat.
Mai arată că, de la data încheierii contractului de credit și până la data promovării prezentei acțiuni, din socotelile și banii achitați către pârâtă rezultă că au returnat integral întregul credit, dar cu toate acestea, reprezentantul pârâtei le contactează telefonic și le amenință pentru faptul că nu achită către aceasta în continuare sume de bani, așa cum au procedat de la data încheierii contractului de credit nr. 11/2008 și până la data promovării acțiunii. Printr-o expertiză contabilă, expertul va putea calcula suma totală plătită efectiv pârâtei.
Ca urmare a incidenței art. 2428 alin. 2) lit. a) NCC, solicită să se constate că, obligația principală este stinsă prin plată, și în consecință să se dispună radierea ipotecii din CF 33 Picleu cu nr. topo. 62 și 63, instituită prin Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1656/2008 de BNP M. M. M..
În drept invocă art. 111 C., L. 193/2000, art. 948 VCC, art. 2428 NCC.
Pârâta . SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare pârâta arată că, fiind instituție financiară nebancară și având un domeniu specializat conform legii, nu putea efectua operațiunile bancare clasice de atragere a fondurilor prin crearea de depozite și astfel fiind nevoită să obțină profit doar în urma creditelor acordate prin practicarea de dobânzi, sens în care legislația nu impune vreo limitare cu privire la cuantumul dobânzilor, atâta timp cât este prevăzut în mod expres cuantumul acestora în cuprinsul contractului de împrumut.
Nu există nicio limitare legală cu privire la cuantumul dobânzii convenționale la creditele pe care le acordă. Mai mult, raportul juridic dintre ipârâtă și persoanele fizice sau juridice care contractează credite, este de natură comercială in baza art. 7 și 56 C.. de activitate.
Referitor la penalități acestea sunt legale și morale față de condițiile acordării creditului și este în deplină concordanță cu principiul libertății de voință a părților care în mod liber pot stabili nivelul daunelor interese pentru întârziere. Clauza penală constituie o sancțiune aplicată debitorului în cazul neîndeplinirii obligației asumate.
După cum reiese din contract acesta fost încheiat urmare a cererii de acordare a creditului completată și semnată personal de debitoarea R. A. prin care a precizat clauzele principale pe care le dorește inserate in cuprinsul contractului. Conform contractului, lunar se percepe doar valoarea dobânzii, iar cu ocazia ultimei rate se restituie integral împrumutul.
Întrucât debitoarea nu a avut posibilitatea achitării creditului aceasta a cerut la data de 7.12.2009 prelungirea cu încă 12 luni a contractului și stabilirea unei dobânzi mai mici. Fiind de bună credință și fără să încerce negocierea unei dobânzi mai mari, debitoarea fiind presată să încheie un nou contract pentru a nu fi executată silit, a încheiat actul adițional în forma în care a cerut debitoarea. Ulterior, un an mai târziu invocând aceleași motive la 27.12.2010 solicită prelungirea până la data de 28.12.2016 urmată și de modificarea clauzelor și a graficului de rambursare in sensul că lunar se va restitui parte din credit și dobândă. Atât contractul cât și actele adiționale au fost încheiate la cererea sa expresă.
În drept invocă L. 93/2000, art.7, 56 C. ., art.969 C. civil.
Prin precizarea depusă la data de 27.11.2012, reclamantele au arătat că pentru credite imobiliare și ipotecare, dobânda neabuzivă este de 9,21% pe an, iar penalitățile trebuie să fie fixe conform OG nr.50/2010.
Prin precizarea depusă la data de 01.09.2014, reclamantele solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 13.674,80 lei, ca fiind plată nedatorată.
Se arată că prin raportul de contraexpertiză contabilă efectuat în cauză, s-a stabilit de către experți că, au achitat integral creditul acordat în valoare de 60.000 de lei, ba mai mult, au achitat în plus 13.674,80 lei.
Totodată, expertiza a stabilit că nu au mai beneficiat de un împrumut suplimentar, ca urmare a actelor adiționale încheiate. Astfel, au achitat în plus o sumă de bani, care nu era datorată, ci ca o consecință, sunt îndreptățite la restituirea acesteia. În acest sens, art. 1092 VCC, prevede că, orice plată presupune existența unei datorii, iar dacă această datorie nu există, plata trebuie să fie restituită celui care a făcut-o, fiind fără cauză, nedatorată.
Totodată, art. 992 VCC instituie obligația de restituire a accipiensului, respectiv, cel care din eroare sau cu bună știință, primește ceea ce nu-i este debit, este obligat la restituire către cel de la care a primit.
În ceea ce privește cuantumul sumei solicitată dacă instanța nu va considera că sunt îndreptățite la restituirea întregii sume, respectiv 13.674,80 de lei, arată că, din această sumă, pe care au achitat-o nedatorat, se va putea scade suma de 2.740,29 lei ce reprezintă dobânda de 9,21% sau cel mult, suma de 3.784,64 lei ce reprezintă contravaloarea dobânzii în cuantum de 12,72%, în care este inclus și Robor.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Între . SA în calitate de creditor și R. A. în calitate de împrumutat și B. E. în calitate de codebitor solidar, s-a încheiat contractul de credit nr.11/05.12.2008, obiectul contractului fiind acordarea de către creditor a unui credit în valoare de_ lei. Pentru garantarea împrumutului s-a încheiat contractul de garanție reală imobiliară privind constituirea unei ipoteci asupra imobilului casă și teren înscris in CF 33 Picleu coproprietatea reclamantelor și a numitului R. V..
La data de 07.12.2009 se încheie un Act adițional la contractul nr. 11/05.12.2008, iar la data de 30.12.2010 se încheie Actul adițional nr.11/A/30.12.2010 la contractul nr. 11/05.12.2008
Față de prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Lege, instanța constată că raporturile contractuale dintre reclamante și pârâtă intră sub incidența acestui act normativ, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Conform art.4 din contract:
4.1 Pentru acordarea creditului, precum și în cazul prelungirii duratei Contractului, Împrumutatul datorează Creditorului un comision de evaluare și gestiune a creditului de 3% calculat prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului care se va achita la data semnării prezentului Contract.
4.2 pentru prelungirea/rescadențarea creditului un comision de prelungire/rescadențare de 3 % aplicat la valoarea creditului de la data prelungirii/rescadențării, obligația de plată fiind scadentă integral la data încheierii Actului adițional prin care se prelungește durata prezentului Contract, Împrumutatul având obligația de a asigura sumele necesare.
4.3 comision de rambursare anticipată de . % calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei rambursate anticipat și va fi datorat integral la data efectuării rambursării anticipate.
4.4 Pentru creditul acordat . SA va percepe o dobândă fluctuantă de 60% pe an stabilită conform prezentului Contract, care se va acumula zilnic până la data scadenței finale (inclusiv).
4.5 Având în vedere condițiile dominante ale pieței, evoluția pieței financiar bancare, costurile de finanțare, Creditorul va putea efectua modificarea valorică a dobânzii. În cazul modificării nivelului dobânzii, noua dobândă se va aplica la valoarea soldului creditului existent la data modificării acesteia și va fi comunicată Împrumutatului în termen de 5 zile de la data producerii modificării, fără să necesite semnarea unui act adițional, Clientul angajându-se irevocabil prin prezentul Contract la plata noii dobânzi fără îndeplinirea altor formalități.
4.6 Dobânda se calculează pe baza numărului efectiv de zile calendaristice ale lunii de referință raportat la anul de 360 de zile și se plătește la termenele prevăzute expres în graficul de rambursare, anexat la prezentul contract.
4.7 Pentru sumele datorate și neplătite la scadențele prevăzute în prezentul contract, reprezentând capital, dobânzi și comisioane, denumite generic „sume restante” Împrumutatul datorează o dobândă penalizatoare fluctuantă de 0,3% pe zi calculată la valoarea sumelor restante ce se acumulează zilnic până în ziua în care se plătește integral suma restantă (exclusiv aceasta zi).
Instanța reține cu privire la aceste clauze că în conformitate cu pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 (care reprezintă practic o transpunere în legislația națională a Directivei93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993), sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; însă în conformitate cu teza finală a pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000: prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Așadar, prin acest text legal nu sunt considerate abuzive clauzele contractuale referitoare la modificarea dobânzii de către furnizorii de servicii financiare, în condițiile în care există o motivație întemeiată.
Totodată, prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993 stabilesc în mod expres că: aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Instanța reține că în contract nu este inserată nicio prevedere sau vreun criteriu pe baza căruia să poată fi calculată dobânda variabilă. Sintagma „având în vedere condițiile dominante ale pieței, evoluția pieței financiar bancare, costurile de finanțare” nu constituie un criteriu clar, iar, în absența unei exprimări clare și inteligibile, care face imposibil de verificat existența unei motivații întemeiate, instanța constată că clauza inserată la pct. 4.5 - teza privind modificarea ratei dobânzii, din contractul de credit nr.11/05.12.2008 este abuzivă și o va anula.
Cu privire la eliminarea din contract a clauzelor abuzive, instanța reține pe de o parte că din actele dosarului nu reiese faptul că dobânda ar fi fost modificată pe parcursul derulării convenției, iar pe de altă parte, în urma semnării Actului adițional nr.11/A/30.12.2010, clauza privind fluctuația dobânzii nu se mai regăsește în Contract.
Cu privire la dobânda de 60% pe an și dobânda penalizatoare de 0,3% pe zi, instanța reține că întradevăr acestea au un cuantum ridicat, însă aceste clauze reprezintă însăși prețul contractului și sunt exprimate clar și ușor de înțeles, instanța neputând interveni în sensul modificării ratei dobânzii.
Împrejurarea că în aceeași perioadă instituțiile financiare bancare acordau credite cu dobânzi mult mai avantajoase nu înseamnă că asupra reclamantelor s-a exercitat un abuz, deoarece acestea au fost libere să aleagă un produs de creditare.
Referitor la comisioanele de evaluare și gestiune de 3 % datorat la data semnării contractului și respectiv de prelungire/rescadențare de 3 %, instanța reține la data încheierii contractului nu era interzisă perceperea unor astfel de comisioane, iar pe de altă parte în speță nu s-a făcut dovada că ar fi fost efectiv achitate. Mai mult, la momentul încheierii actelor adiționale se arată în mod expres in cuprinsul acestora că, comisionul de prelungire/rescadențare a fost 0.
În consecință, instanța constată că nici aceste clauze nu sunt abuzive.
Cu privire la primul act adițional încheiat la data de 07.12.2009, instanța reține că prin acesta se prelungește durata contractului cu 12 luni, suma contractului devenind de 66.546,90 lei. Cel de al doilea act adițional a fost încheiat la data de 30.12.2010, iar prin acesta se aprobă reeșalonarea sumei de la 66.546,90 lei la 71.000 lei pe o perioadă de 72 luni. De asemenea prin acest act adițional se modifică și rata dobânzii care scade de la 60% pe an la 36 % pe an.
În ceea ce privește faptul că reclamantele nu au beneficiat de un împrumut suplimentar la încheierea actelor adiționale, instanța constată că nici nu s-a susținut de către pârâtă acest aspect, sumele înscrise în aceste acte reprezentând capitalul și dobânzile nerambursate până la scadență. De altfel în al doilea act adițional se menționează: „creditul fiind utilizat, nu se mai fac trageri/acordări din credit”.
Referitor la motivele de nulitate invocate instanța reține că, câtă vreme la data scadenței, reclamantele nu își achitaseră în întregime obligațiile, nicio dispoziție legală nu interzice încheierea unui act adițional după acest moment, neputându-se reține o cauză ilicită. Totodată la dosar s-au depus de către pârâtă, cererile reclamantei R. A. de reeșalonare a creditului, cereri în urma cărora s-au încheiat actele adiționale.
Violența ca viciu de consimțământ presupune amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
În speță reclamantele au solicitat audierea unei singure martore care a declarat că știe de la reclamanta R. că banii împrumutați erau de fapt pentru fiica și ginerele dânsei, că se pare că ginerele avea ceva afaceri cu domnul de la care a luat împrumut. A mai arătat martora că semnarea actelor ulterioare au fost făcute tot pentru a-i ajuta pe copii, iar in anul 2009 i-au spus reclamanta și vecinele că a venit la dânsa acasă trei bărbați, au întrebat-o de ginere unde este și să își plătească datoria. De asemenea martora a precizat că reclamanta i-a spus că a fost amenințată la acea vizită că îi ia casa, exprimarea celor trei a fost că nu au nevoie de casa dânsei și că îi va „rade casa”.
Instanța reține faptul că incidentul singular descris de martoră a avut loc în anul 2009, ori cel de al doilea act adițional a fost încheiat în anul 2010. Totodată, nu constituie violență amenințarea așa zis legitimă cu un rău. Ori câtă vreme s-a încheiat un contract de ipotecă în vederea garantării creditului, consecința neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate este executarea silită imobiliară. Astfel amenințarea reclamantei că dacă nu plătește ratele i se va lua casa nu constituie o amenințare injustă care să ducă la nulitate relativă.
Față de aceste aspecte instanța constată neîntemeiată solicitarea reclamantelor de a se constata nulitatea actelor adiționale și corelativ celelalte pretenții privind constatarea achitării integrale a creditului, radierea ipotecii și obligarea pârâtei la restituirea unor sume.
Având în vedere că reclamantele au beneficiat de ajutor public judiciar pentru parte din onorariul de expert, în baza art. 19 alin.1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.274 C., având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii, instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat justificat cu chitanță la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele R. A., dom. în ., . și B. E., dom. în Oradea, ., ..2, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în Oradea, ., jud.Bihor.
Constată caracterul abuziv și în consecință nulitatea clauzei cuprinse în pct. 4.5 - teza privind modificarea ratei dobânzii, din contractul de credit nr.11/05.12.2008.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2015.
Președinte, Grefier,
I. L. M. S. F.-A.
Red. ILM
5 ex./24.02.2015
Pentru conf. – 3 . A.
B. E.
C. C. IFN SA
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 698/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 814/2015.... → |
|---|
