Acţiune în constatare. Sentința nr. 6420/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6420/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 6420/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 6420/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. U.-L.
Grefier C. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M.-I. C., reclamant M.-I. M. L. și pe pârât BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., pârât BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.- SUCURSALA ALESD, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea pentru data de 26.06.2015.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoria Oradea la data de 05.05.2014, sub nr._, reclamantul M. I. C., în contradictoriu cu intimatele . SA și . S.A. – SUCURSALA ALEȘD, a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 9 lit. b) și e) privind comisionul de risc și comisionul de administrare din contractul de credit bancar nr._/24.06.2008, să se constate nulitatea acestora să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 1087,8 euro reprezentând comision de urmărire riscuri precum și suma de 194,6 lei reprezentând comision de administrare; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: comisionul de risc este o dobândă mascată; în situația în care consumatorul își îndeplinește obligațiile, în favoarea băncii va opera o îmbogățire fără justă cauză; în contract nu se menționează care sunt riscurile pe care le acoperă comisionul de risc; riscul nu s-a materializat pe parcursul derulării contractului; comisionul de administrare este abuziv, fiind perceput la valoarea și nu la soldul creditului; actele adiționale nu au fost semnate.
În drept, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 02.07.2014, intimata . SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . S.A. – SUCURSALA ALEȘD, drepturile și obligațiile izvorâte din contract fiind asumate de societatea mamă, iar nu de către sucursală, excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, excepția inadmisibilității cererii de modificare a clauzelor privind comisioanele, prin raportare la dispozițiile Legii 193/2000.
Pe fond, intimata . SA a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând, în esență, următoarele motive: comisionul de urmărire riscuri este un element al prețului; contractul de credit de nevoi personale nu a fost garantat, iar comisionul de risc nu poate fi clauză abuzivă într-un contract de credit negarantat; nicio altă garanție din contract nu acoperă riscul de credit; comisionul de administrare a fost perceput pentru operațiuni bancare legate de parcurgerea tuturor etapelor creditului; admiterea acțiunii nu poate produce efectul restituirii tuturor sumelor deja achitate, iar reclamantul nu justifică niciun temei pentru această solicitare; sancțiunea ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor; contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesivă; clauzele au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de către un consumator diligent; clauzele nu sunt contrare bunei-credințe; clauzele contestate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
În drept, Legea nr. 193/2000, jurisprudența CJUE, Directiva 93/13/CEE a Consiliului.
La data de 08.05.2015, M.-I. M. L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu intimatele . SA și . S.A. – SUCURSALA ALEȘD, a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 9 lit. b) și e) privind comisionul de risc și comisionul de administrare din contractul de credit bancar nr._/24.06.2008, să se constate nulitatea acestora să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 1087,8 euro reprezentând comision de urmărire riscuri precum și suma de 194,6 lei reprezentând comision de administrare; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intervenienta a arătat, în esență, următoarele: comisionul de risc este o dobândă mascată; în situația în care consumatorul își îndeplinește obligațiile, în favoarea băncii va opera o îmbogățire fără justă cauză; în contract nu se menționează care sunt riscurile pe care le acoperă comisionul de risc; riscul nu s-a materializat pe parcursul derulării contractului; comisionul de administrare este abuziv, fiind perceput la valoarea și nu la soldul creditului; actele adiționale nu au fost semnate.
În drept, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
Prin întâmpinarea formulată împotriva cererii de intervenție la data de 12.06.2015, intimata . SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . S.A. – SUCURSALA ALEȘD, drepturile și obligațiile izvorâte din contract fiind asumate de societatea mamă, iar nu de către sucursală, excepția prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, excepția inadmisibilității cererii de modificare a clauzelor privind comisioanele, prin raportare la dispozițiile Legii 193/2000.
Pe fond, intimata . SA a solicitat respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, invocând, în esență, următoarele motive: comisionul de urmărire riscuri este un element al prețului; contractul de credit de nevoi personale nu a fost garantat, iar comisionul de risc nu poate fi clauză abuzivă într-un contract de credit negarantat; nicio altă garanție din contract nu acoperă riscul de credit; comisionul de administrare a fost perceput pentru operațiuni bancare legate de parcurgerea tuturor etapelor creditului; admiterea acțiunii nu poate produce efectul restituirii tuturor sumelor deja achitate, iar reclamantul nu justifică niciun temei pentru această solicitare; sancțiunea ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor; contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesivă; clauzele au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de către un consumator diligent; clauzele nu sunt contrare bunei-credințe; clauzele contestate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul reclamantului.
Instanța, în baza art. 248 C.pr.civ., se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe, ori, după caz cercetarea în fond a cauzei:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . S.A. – SUCURSALA ALEȘD, instanța consideră că această excepție este întemeiată. Astfel, conform prevederilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. Sucursala Aleșd a Băncii pârâte nu se încadrează însă în prevederile art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, nefiind nici asociație, nici societate (ci sucursală, dezmembrământ fără personalitate juridică, a societății comerciale BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ), și nici entitate fără personalitate juridică (ci o subentitate, un dezmembrământ fără personalitate juridică, a unei entități – . SA – care are personalitate juridică, și care a fost chemată în judecată separat de către reclamant respectiv intervenientul principal). În consecință, este evident că, în judecată fiind chemată întreaga Societate C. . SA, în calitate de pârâtă, Sucursala acesteia nu are folosința drepturilor civile, în mod distinct, separat de societatea comercială din care face parte. O astfel de capacitate procesuală de folosință, într-o cauză în care este chemată însăși societatea comercială, o are doar această societate comercială, nu și dezmembrămintele fără personalitate juridică ale acesteia, respectiv sucursalele.
În consecință, văzând, pe de o parte, că Sucursala nu are folosința drepturilor civile, în raport cu societatea din care face parte, iar pe de altă parte, că Sucursala nu se încadrează în categoriile prevăzute de art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră că Sucursala nu are nici capacitate procesuală de folosință și nici calitate procesuală pasivă, în condițiile în care obligațiile asumate de către . SA prin intermediul sucursalelor acesteia, angajează întreaga societate pârâtă, și nu în mod distinct, sucursalele prin care au fost încheiate convențiile de credit.
În consecință, pentru motivele mai sus arătate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a . S.A. – SUCURSALA ALEȘD, considerând întemeiată această excepție, și va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva . S.A. – SUCURSALA ALEȘD ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru aceleași considerente, instanța urmează a respinge cererea de intervenție formulată în contradictoriu cu intimata B. C. R. S.A. – SUCURSALA ALEȘD.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive privind acțiunea de contestare a clauzelor abuzive, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că Legea nr. 193/2000, interpretată conform jurisprudenței CJUE, ocrotește un interes general și nu unul individual, vizând o categorie generică, aceea a consumatorilor. Prin urmare, sancțiunea care intervine în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze nu poate fi decât nulitatea absolută, care poate fi invocată oricând.
Astfel, profesioniștilor le este interzisă stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, interdicție stabilită în mod expres, prin art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, republicată. Încălcarea de către profesioniști a acestei interdicții legale este asimilată unei fapte ilicite de către legiuitor. Mai mult, nerespectarea acestei interdicții legale de către profesioniști este sancționată ca și contravenție, prin art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, republicată. De aceea, cererea reclamantului, respectiv cererea intervenientului de restituire a sumelor achitate de aceștia cu titlu de comision de risc respectiv de administrare, este consecința directă a constatării, de către instanță, a caracterului abuziv al clauzei, respectiv al faptei ilicite săvârșite de către profesionist. În consecință, potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, republicat, termenul de prescripție începe să curgă de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, adică, în cauza de față, de la data când instanța va constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale. Cum cererea de constatare a caracterului abuziv face obiectul prezentei cauze, instanța consideră că termenul de prescripție de 3 ani încă nu a început să curgă.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii reclamantului, respectiv a intervenientului din perspectiva Legii nr. 193/2000, instanța apreciază că această excepție este neîntemeiată. Astfel, admisibilitatea unei astfel de acțiuni rezultă din prevederile art. 14 din Legea nr. 193/2000, republicată, prevederi potrivit cărora consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 193/2000 au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă. În consecință, consumatorii au dreptul să solicite și repararea prejudiciului cauzat prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 193/2000, atât sub forma înlăturării clauzelor abuzive, cât și sub forma recuperării sumelor plătite în baza clauzelor abuzive. Pe de altă parte, o clauză contractuală referitoare la un comision nu reprezintă prețul contractului și nici obiectul principal al acestuia. Astfel, cu toate că, comisioanele sunt incluse în dobânda anuală efectivă, prețul contractului de împrumut reprezintă dobânda curentă pentru punerea la dispoziție a creditului, comisioanele fiind percepute în condițiile existenței unei contraprestații efectuate de bancă, servicii conexe acordării creditului și executării contractului.
Prin urmare, acțiunea formulată de reclamant, respectiv de intervenientul principal este admisibilă în ce privește toate capetele de cerere ale acesteia.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocate de către pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În drept, instanța va avea în vedere prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000.
Pe fondul cauzei, se reține că este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamant, respectiv intervenient, în calitate de coplătitor și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist (pârâta) și consumatori (reclamanți), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori.
Instanța reține că niciuna dintre prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu împrumutații de către bancă, în sensul dispozițiilor legale arătate, având în vedere că aceste contracte sunt preformulate, standard, și, deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate, acestea trebuie să nu creeze, în detrimentul împrumutaților consumatori și contrar cerințelor bunei–credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere de instanță.
În ceea ce privește caracterul negociat al clauzelor, instanța reține că negocierea nu înseamnă o operațiune pur formală în cadrul căreia consumatorul poate să accepte sau să refuze oferta băncii, fără a avea posibilitatea să influențeze natura și conținutul acesteia. În contextul de mai sus, acceptarea unor clauze nu echivalează cu negocierea lor.
În urma unei negocieri reale, care dă expresie libertății contractuale, clauza poate fi modificată sau chiar înlăturată din contract. Or, în raporturile juridice între consumatori și bancă părțile nu se află pe o poziție de egalitate din punctul de vedere al libertății contractuale, în accepțiunea avută în vedere în dreptul civil, consumatorul având posibilitatea să aleagă între diferite tipuri de contracte preformulate.
Tocmai în acest context a apărut Legea nr. 193/2000, pentru a compensa diferențele existente între poziția celor două părți contractante. Astfel, legea susmenționată nu interzice încheierea contractelor standard, dar instituie anumite condiții – garanții pentru protecția drepturilor consumatorului - pentru încheierea lor valabilă.
Codul civil vechi, aplicabil în speță în temeiul art. 102 din Legea 71/2011, consacră principiul libertății contractuale, dar art. 969 C.civ. conferea putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000 reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind abuzive. Prin urmare, clauzele atacate îndeplinesc prima dintre condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 193/2000, fiind, fără îndoială, clauze standard cuprinse într-un contract de adeziune.
Analizând clauzele privitoare la comisionul de urmărire riscuri și de administrare din contractul de credit, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâta S.C. B. C. Română S.A, în calitate de bancă, și reclamantul M. I. C. în calitate de împrumutat, respectiv M.-I. M. L., în calitate de coplătitor, s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.06.2008, având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 5550 euro, acesta urmând a fi restituit într-o perioadă de 120 de luni (f.13).
Art. 9 lit. b) prevede un comision de administrare de 2,78 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1, lit. e) stipulează un comision de urmărire riscuri de 15,54 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,28 % din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1.
În ceea ce privește comisionul de administrare, instanța reține că, acesta a fost stabilit într-o sumă fixă, de 2,78 EUR lunar.
Sub acest aspect, instanța constată că, clauza privind comisionul de administrare a fost redactată în mod suficient de clar și inteligibil, B. prevăzând un comision fix, în cotă procentuală. Comisionul de administrare a fost perceput de bancă în schimbul prestației constând în efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării, rambursării creditului acordat consumatorului. Prin urmare, acest comision a fost perceput în schimbul unei contraprestații din partea băncii.
Referitor la modalitatea de percepere a comisionului (prin aplicarea unui procent la valoarea creditului și nu la soldul creditului) instanța reține că, la data încheierii contractului OUG nr. 50/2010 nu era în vigoare, iar referitor la cuantumul comisionului de administrare, instanța constată că perceperea acestuia nu a cauzat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, chiar dacă a fost calculat prin raportare la valoarea creditului acordat.
Pentru aceste motive, apreciind că este o clauză exprimată în termeni clari (fiind stabilit atât în cotă procentuală cât și în sumă fixă) și care nu dă naștere la prestații disproporționat de oneroase din partea consumatorului (raportat la cuantumul comisionului stabilit), instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la anularea clauzei referitoare la comisionul de administrare.
Referitor la comisionul de urmărire riscuri, prevăzut la art. 9 lit. e din Contract, instanța reține că nici această clauză nu poate fi considerată abuzivă în temeiul Legii nr. 193/2000, aceasta neproducând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, contrar bunei-credințe.
Sub acest aspect, instanța reține că, comisionul de urmărire riscuri a fost perceput pentru operațiunile efectuate de către bancă în vederea evitării riscului de credit, în cauză fiind vorba de un credit de nevoi personale negarantat. Este incontestabil faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, iar aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere mai mulți factori ca: insolvabilitatea probabilă, viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc. Acordarea unui credit negarantat implică un risc superior pentru instituția bancară care, în ipoteza nerambursării creditului de către împrumutat ar avea calitatea unui simplu creditor chirografar, realizarea creanței sale putând fi mult mai dificilă. Este firesc ca un atare credit negarantat să implice costuri suplimentare care să acopere, măcar în parte, riscul asumat de instituția bancară.
Mai mult decât atât, instanța constată că, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.06.2008 s-a încheiat la inițiativa reclamantului, acesta având ca obiect refinanțarea unui alt credit al reclamantului, în concret refinanțarea unei descoperiri de cont( fila 54-56). Ca atare, instanța constată că reclamantul, respectiv intervenienta (în calitate de coplătitor) nu se află la primul contact cu instituția bancară, respectiv cu comisioanele practicate în general de către aceasta.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului, respectiv cererea de intervenție de a constata caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de administrare și de urmărire riscuri, prevăzute în Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/24.06.2008.
Față de soluția pronunțată pe acest capăt de cerere, instanța va respinge ca neîntemeiate și capetele accesorii privind înlăturarea clauzelor din contract și restituirea sumelor achitate în temeiul acestor clauze.
În baza art. 453 C.pr.civ. cu aplicarea art. 451 alin. 2 C.pr.civ., față de soluția ce se va pronunța, instanța va obliga reclamantul și intervenientul în solidar la plata către pârâtă sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat .
Instanța apreciază că, față de complexitatea cauzei și de probatoriul administrat, un onorariu avocațial în cuantum de 2000 lei îndeplinește condițiile proporționalității în raport cu circumstanțele susmenționate și activitatea desfășurată de avocatul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A – SUCURSALA ALEȘD.
Respinge ca neîntemeiate celelalte excepții invocate de pârâtă.
Respinge cererea formulată de reclamantul M.- I. C., cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului individual de Avocat „I. R.”, S., nr. 190/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A – SUCURSALA ALEȘD ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Respinge cererea de intervenție principală formulată de M.- I. M. L., cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului individual de Avocat „I. R.”, S., nr. 190/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A – SUCURSALA ALEȘD ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M.- I. C., cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului individual de Avocat „I. R.”, S., nr. 190/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. C. Română S.A., cu sediul procesual ales în București, .. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park, având ca obiect acțiune în constatare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de M.- I. M. L., cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului individual de Avocat „I. R.”, S., nr. 190/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. C. Română S.A., cu sediul procesual ales în București, .. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park, având ca obiect acțiune în constatare.
Obligă reclamantul și intervenientul principal la plata către pârâtă a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Calea de atac se va înregistra la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2015.
P.,GREFIER,
U. L. DELIACMECIU C.
Pentru grefier in concediu de odihnă
semnează grefier sef G. M.
red.ULD
6 ex.14.07.2015
4 .-I. C., M.-I. M. L.
- BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.- SUCURSALA ALESD
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6417/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6336/2015.... → |
|---|
