Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6018/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6018/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 6018/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6018/2015
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –T. M. D.
GREFIER – A. C. F.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta M. T. în contradictoriu cu pârâtul A. S., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei - av. I. R. și martora G. G., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dovada de comunicare a citației cu pârâtul de la adresa din Borozel s-a întors la dosar cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, după care:
Instanța constată că există procedură „prin afișare” cu pârâtul la adresa din Oradea.
Instanța procedează la audierea martorei G. G., în conf. cu prev. art. 318, 319 și 323 C.proc.civ., declarația acesteia fiind consemnată în scris, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentata reclamantei depune la dosar chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța, nemaifiind alte probe sau cereri, declară cercetarea judecătorească terminată și deschide dezbaterile asupra fondului.
Reprezentanta reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv exercitarea autorității părintești în ceea ce privește minorul în exclusivitate de către mamă.
În motivare solicită ca instanța să aibă în vedere că pârâtul nu s-a interesat de copil de la divorț, nu s-a implicat afectiv și nici material. Mai mult reclamanta fiind din Republica M. merge des la părinți.
Totodată solicită ca instanța să aibă în vedere și întâmpinarea depusă de către pârât la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANTA
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Oradea sub dosar nr._, legal timbrată reclamanta M. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. S. ca exercitarea autorității părintești asupra minorului A. M. născut la data de 28.03.2014 să se facă în exclusivitate de către mamă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 25.06.2010 în Oradea, din căsătoria acestora rezultând minorul A. M. născut la data de 28.03.2104.
A arătat reclamanta că prin certificatul de divorț nr._/18.11.2014 emis de Biroul Individual Notarial I. G. H. s-a desfăcut prin acord căsătoria dintre părți și au hotărât exercitarea autorității părintești asupra minorului în comun de către părinți.
A precizat reclamanta că de la data divorțului pârâtul nu a luat legătura cu ea decât o singură dată, l-a căutat de nenumărate ori, atât telefonic cât și acasă, menționând că este din Republica M. și a dorit să meargă acasă de sărbători dar pârâtul, deși i-a promis nu i-a dat acordul pentru a părăsi țara cu minorul.
A apreciat reclamanta că dezinteresul pârâtului față de copil reprezintă un motiv pentru a se dispune exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către mamă, pârâtul nu s-a implicat nici afectiv, nici material în creșterea copilului .
Reclamanta a arătat că exercitarea autorității părintești presupune luarea deciziilor în comun de către părinți, situație care ar presupune din partea sa demersuri costisitoare și de lungă durată pentru a obține acordul pârâtului, indicând textele de lege care reglementează drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor minori, precizând că este singurul părinte care îi asigură minorului fundamentul afectiv și suportul material și moral de care are nevoie.
În drept reclamanta a invocat art.398, art.403, art.263 Cod civil, legea nr.272/2004 .
În probațiune reclamanta a depus certificat de naștere al său și al minorului, cartea sa de identitate, certificatul de divorț nr._/18.11.2014, convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori.
Pârâtul, a depus întâmpinare, înregistrată la Judecătoria Oradea în data de 06.05.2015 prin care a arătat că nu se opune cererii de chemare în judecată, considerând că este în interesul minorului ca exercitarea autorității părintești să se facă în exclusivitate de către mamă. .
Sub aspect probatoriu în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
S-a dispus și efectuat ancheta socială la domiciliul reclamantei de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei municipiului Oradea, referatul întocmit de această instituție fiind depus la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de naștere . nr._ din căsătoria părților s-a născut la data de 28.03.2014 minorul A. M. iar prin certificatul de divorț nr._/18.11.2014 emis de Biroul Individual Notarial I. G. H. s-a desfăcut prin acord căsătoria dintre părți, aceștia hotărând exercitarea autorității părintești asupra minorului în comun de către ambii părinți.
Potrivit dispozițiilor art.397 Cod civil, după divorț autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți.
Dispozițiile privitoare la relațiile dintre părinți și copii reglementate distinct în capitolul Codului civil referitoare la divorț stabilesc că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți și doar în cazurile în care există motive întemeiate, ținându-se seama de interesul superior al copilului, instanța poate să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
„Autoritatea părintească” este un drept și o responsabilitate a părinților, iar regula generală este aceea a exercitării sale în comun de către ambii părinți și numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către un singur părinte reprezentând excepția, fiind necesară dovedirea unor motive întemeiate pentru a se dispune exercitarea autorității părintești în exclusivitate .
Totodată, instanța reține că potrivit disp. art. 506 Cod civil, cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.
Potrivit art.36 pct.7 din legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului” Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.”
Instanța reține că potrivit depoziției martorei G. G. pârâtul nu-și vizitează copilul, vizitele acestuia și plata pensiei de întreținere au fost efectuate la insistențele reclamantei, menționând martora că tatăl nu este agresiv cu copilul, nu știe dacă tatăl consumă alcool, precizând că acesta era agresiv verbal cu reclamanta.
Instanța reține că prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit că exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți ar pune în pericol integritatea, dezvoltarea fizică sau psihică a minorului, motivul invocat de reclamantă, privind implicarea redusă a tatălui în procesul de creștere și educare a acestuia, nefiind apreciat de instanță ca motiv întemeiat pentru a dispune exercitarea autorității părintești doar de către mamă, această măsură nefiind în interesul superior al copilului.
Mai mult o asemenea măsură ar îndepărta și mai mult tatăl de copil ,ori potrivit art.483 alin.3 cod civil ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, tatăl trebuind să-și asume rolul de părinte, să participe activ la creșterea și educarea minorului iar privarea sa de acest drept apare ca o sancțiune care în speță nu se justifică
În baza art. 453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. T. CNP_ cu domiciliul în Oradea, ..56, județul Bihor și cu domiciliul procesual ales la avocat I. R. în S., ./A, județul Bihor în contradictoriu cu pârâtul A. S. CNP_ cu domiciliul în Oradea, .,. ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER T. M. D. A. C. F.
Red. T.M.D./06.07.2015
Tehn. T.M.D
4 ex./
Comunicări: 2 ex.- M. T., A. S.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6017/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
