Fond funciar. Sentința nr. 5924/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5924/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 5924/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila Nr. 5924/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier M. A. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant T. R., reclamant F. M. și pe pârât A. C., pârât SAUTIUȚ C., pârât C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR HIDISELUL DE SUS, pârât C. J. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul ca instanța a amânat pronunțarea pentru aceasta data, cauza fiind reținuta spre soluționare la data de 09.06.2015, încheierea de ședința de la acea data făcând parte integranta a prezentei hotărâri.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2013 ca urmare a disjungerii din dosar_/271/2010 reclamanta A. C. a chemat în judecată pe pârâtele T. R., F. M., Comisia Locală pentru aplicarea legii 18/1991 Hidișelu de Sus și Comisia Județeană pentru aplicarea legii 18/1991 Bihor solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea T.P. 1707/2005, în privința nr. topo 1236 Mierlău și să fie obligate pârâtele de rândul 3 și 4 la emiterea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamantei și a soțului acesteia defunctul A. S. pentru respectiva suprafață de teren.
În motivare, în esență, reclamanta, învederează faptul că pe terenul în litigiu există o casă de locuit construită de dânsa și soțul său, astfel că conform Decretului-lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea 18/1991 trebuia eliberat un titlu comun reclamantei și soțului său pentru suprafața de teren aferentă casei de locuit și nu un titlu în favoarea soțului său A. S. și a pârâtelor de rândul 1 și 2 în calitate de moștenitoare a lui A. S..
În drept cererea nu a fost motivată în mod expres.
Pârâtele de rândul 3 și 4 nu au formulat întâmpinare, deși fiind legal citate în cauză.
Pârâtele de rândul 1 și 2 au formulat întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat iar pe fond solicitând respingerea cereii.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Va fi respinsă excepția autorității de lucru judecat, întrucât procesul în care s-a pronunța sentința nr. 8892/2000 a vizat altă cauză juridică, decât Decretului-lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea 18/1991 pe care se întemeiază acțiunea de față, nefiind îndeplinită tripla edentitate de părți obiect și cauză pentru a se opune jucării prezentei cauze efectul negative al autorității de lucru judecat și totodată nestatuându-se în privința construirii casei și incidenței Decretului-lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea 18/1991 prin sentința amintită, nu se pune problema nesocotirii efectului pozitiv ce caracterizează lucrul judecat reprezentat de respectiva sentință.
Sub aspectul fondului cauzei, pentru a determina în favoarea căror persoane a operat beneficiul prevederilor Decretului-lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea 18/1991, trebuie stabilit care au fost proprietarii casei de locuit amplasate pe nr. topo 1236 Mierlău la momentul intrării în vigoare a menționatelor prevederi legale.
Prevederile art. 23 din legea 18/1991, modificată, statuează:
” (1) Sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii.
(2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrarii in cooperativa agricola de productie.
(2^1) In cazul instrainarii constructiilor, suprafetele de teren aferente prevazute la alin. (2) sunt cele convenite de parti la data instrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba.
(3) Pentru suprafata de teren agricol atribuita de cooperativa agricola de productie ca lot de folosinta, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei careia i s-a atribuit, indiferent daca acest teren se afla in continuarea gradinii in intravilan sau in alt loc, in extravilan, cu exceptia celor stramutati, pentru realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publica.
(4) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.”
Deși în dosar_/271/2010 al Judecătoriei Oradea din care s-a disjuns prezentul dosar s-a formulat o pretenție expresă privind dobândirea dreptului de proprietate de către A. C. și soțul acesteia prin construire asupra casei amplasate pe nr. topo 1236 Mierlău (fila 23 din prezentul dosar- punctul 2 din petitul reconvenționalei din dosar_/271/2010 ) iar prezentul complet a apreciat necesar[ supendarea prezentului dosar până la soluționarea irevocabilă a pretenției respective din dosar_/271/2010, instanța de recurs a casat încheierea de suspendare și a dispus continuarea judecății în prezentul dosar.
În aceste condiții prezenta instanță, deși nu este învestită cu o pretenție privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra casei amplasate pe nr. topo 1236 Mierlău, este indispensabil a stabili titularul dreptului de proprietate asupra casei în discuție la momentul intrării în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea 18/1991, pentru a statua asupra valabilității titlului de proprietate atacat, prin prisma motivelor de nulitate invocate de reclamantă.
Pentru a stabili titularul dreptului de proprietate asupra casei în discuție la momentul intrării în vigoare a prevederilor instanța a audiat șase martori și a solicitat relații de la Primăria Hidișelul de Sus.
Depozițiile martorilor sunt contradictorii.Unii martori declară faptul că, casa în discuție a fost edificată de A. S., soacra reclamantei în anii 1960, într-o perioadă în care A. S. nu era implicat învreo relație cu reclamanta și ulterior aceștia după ce s-au căsătorit s-au mutat în casa respectivă, aducând îmbunătățiri acesteia.Alți martori declară faptul că casa în discuție a fost edificată de reclamantă împreună cu soțul ei înainte de anii 1990. Primăria Hidișelul de Sus.Primăria Hidișelul de Sus a comunicat către avocata reclamantei adresa nr. 3706/10.09.2013 prin care arată că, casa în discuție a fost edificată în anul 1961 de către reclamantă și soțul ei (fila 96) iar la solicitarea instanței de a comunica toate actele aferente casei de locuit de la nr. administrativ 128 Mierlău, respectiv istoricul fișei de rol, evidențierea persoanei care a cosntruit imobilul și persoanele care au plătit impozitul până în anul 1991, Primăria Hidișelul de Sus, comunică doar faptul că în prezent la numărul administrativ 128 Mierlău figurează reclamanta iar chitanțele emise pentru plata impozitului până în anul 1991 au fost emise pe numele A. S. și A. C. (fila 102).
Față de lipsa unor dovezi concrete, respectiv înscrisuri în privința luării în evidență a construcției pe numele A. S. și A. C., conținutul adreselor emise de Primăria Hidișelul de Sus, reprezintă simple afirmații care nu sunt fundamentate pe acte concrete, motiv pentru care nu reprezintă o dovadă a construirii casei îndiscuție de către A. S. și A. C..
În privința depozițiilor martorilor, este evident că instanța va trebui să înlăture din soluția procesului ori depozițiile martorilor care arată că A. S. a construit casa în discuție ori depozițiile martorilor care arată că A. S. și A. C. au construit casa în discuție,întrucât situația reală nu poate fi decât în sensul uneia din ipotezele învederate.
În acest sens trebuie menționat faptul că doar două dintre depozițiile martorilor atestă construirea casei în discuție de către A. S. și A. C., respective depoziția martorilor L. I. (fila 92) și S. V. (fila 99).Restul de patru depoziții de martori atestă construirea casei în discuție de către A. S..Dintre aceste din urmă patru depoziții de martori, instanța reține că martorul B. T.(fila 91) și matora D. A.(fila 126) sunt verișori ai pârâtelor de rândul 1 și 2, astfel că depoziția acestora este apreciată de către instanță cu reticență urmând a fi plasate într-un plan secundar în privința formării convingerii instanței asupra stării de fapt, fiind posibil ca datorită relațiilor de rudenie să nu fi relatat cu obiectivitate adevărul.
Însă ceea ce a determinat în mod esențial formarea convingerii instanței și adoptarea soluției în cauză a fost în special depoziția martorului D. M. (fila 128,129) și apoi în plan subsecvent depoziția martorei P. M.(fila 97).Astfel, instanța acordă credibilitate depoziției depuse de către martorul D. M., având în vedere că a fost propus din oficiu de către instanță, prin urmare părțile neavând inițiativă în propunerea acestui martor nu există suspiciuni în sensul că acest martor ar fi fost convenabil unora sau altora dintre părți pentru o posibilă subiectivitate datorată unor relații de prietenie sau aversiune față de vreuna dintre părți. De asemenea, martorul D. M. este o persoană în vârstă, având 81 de ani la data depoziției, astfel că la data edificării construcției în discuție, respectiv în anii 1960, conform depozițiilor majorității martorilor audiați în cauză, avea maturitatea necesară pentru a percepe cu obiectivitate aspectele legate de edificarea construcției.Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că martorul D. M. este vecinul reclamantei, fiind observatorul cel mai apropiat al situației care prezintă relevanță în speță.
Conform depoziției martorului D. M., casa în discuție a fost edificată de mama soțului reclamantei, respectiv de A. S., în anii 1960, în perioada imediat următoare instaurării procesului de cooperativizare iar în momentul edificării casei în discuție, reclamanta și soțul acesteia locuiau la Stâna de V. și au început să locuiască în casa în dicuție la un interval de 2, 3 ani după edificarea acesteia, după decesul mamei soțului reclamantei și după ce martorul s-a mutat în casa de peste drum.Reclamanta și soțul acesteia doar au adus anumite îmbunătățiri casei în discuție.
Depoziția martorului D. M. se coroborează cu depoziția martorei P. M., care de asemenea a fost vecină cu soțul reclamantei atâta timp cât a locuit în satul Mierlău.Martora P. M. a arătat faptul că, casa în discuție a fost edificată de mama soțului reclamantei și surorile soțului reclamantei, respectiv pârâtele de rândul 1 și 2, într-o perioadă în care A. S. nu avea vreo relație cu reclamanta, fiind implicat într-o relație de concubinaj cu altă femeie.
Având în vedere depozițiile coroborate ale martorilor D. M. și P. M., instanța apreciază că casa în discuție a reprezentat proprietatea lui A. S., mama soțului reclamantei, persoana care a edificat aceea construcție iar prin moștenire dreptul de proprietate asupra casei s-a transmis moștenitorilor acesteia, respectiv soțul reclamantei, A. S. și surorile acestuia, respectiv pârâtele de rândul 1 și 2, în cazul acceptării tacite a succesiunii de către toți moștenitorii.În consecință la momentul intrării în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea 18/1991, aceste persoane erau titularii dreptului de proprietate asupra casei în discuție și nu reclamanta și soțul acesteia, astfel cum pretinde reclamanta.
În privința depozițiilor martorilor L. I. (fila 92) și S. V. (fila 99), instanța le va înlătura din soluția procesului, apreciindu-le ca nesincere.Astfel, martorul L. I. nu a fost în măsură să precizeze un reper în timp mai exact asupra edificării casei în discuție, arătând doar că a fost construită înainte de anul 1990.Deși martorul afirmă că, casa în discuție a fost construită de reclamantă și soțul acesteia, înainte de anul 1990, arată și faptul că aceștia înainte de anul 1990 aveau domiciliul stabil la Stâna de V. și totodată arată că, casa în discuție a fost edificată prin munca a doi frați din . D. T., care în prezent sunt decedați.Atâta timp cât edificarea propriu zisă a construcției a fost realizată de meșterii D. N. și D. T. și nu prin munca reclamantei și a soțului ei, în condițiile în care martorul nu a relatat aspecte despre plătirea acetor meșteri de către reclamantă și soțul acesteia, afirmația martoruluiîn sensul că, casa în discuție a fost edificată de reclamantă și soțul ei nu poate fi primită de către instanță, întrucât nu se evidențiază posibilitatea martorului de a stabili autorii construcției.În concluzie instanța apreciază ca nesinceră depoziția acestui martor.
În privința depoziției martorului S. V., instanța remarcă faptul că la în anul 1962, care precizează că este anul edificării construcției avea doar vârsta de 10 ani.Acest martor afirmă că de la vecinii săi care erau mai în vârstă în anii 1962 a aflat că A. S. era în aceea perioadă cu soția A. C. și că aceștia i-au plătit pe muncitori pentru ridicarea construcției.Instanța apreciază că vârsta de 10 ani, nu se caracterizează prin maturitatea necesară preocupării asupra persoanelor care au plătit meșterii pentru edificarea construcției, ci cel mult reprezintă o vârstă la care persoana poate observa cine participă la munca propriu zisă de edificare a construcției.Martorul afirmă că a observat că erau angajați muncitori care munceau alături de recclamantă și soțul ei la edificarea casei, însă susținerea că reclamanta și soțul ei au participat efectiv prin muncă fizică la construirea casei nu se coroborează cu nici una dintre depozițiile celorlați martori audiați în cauză din care rezultă că reclamanta și soțul acesteia locuiau la Stâna de V. în momentul edificării construcției.Nici măcar din depoziția martorului L. I. nu rezultă că reclamanta și soțul acesteia au contribuit cu muncă fizică la edificarea casei în discuție, martorul L. I. arătând că edificarea propriu zisă a construcției a fost realizată de meșterii D. N. și D. T.. Astfel, instanța apreciază ca nesinceră depoziția martorului S. V..
În consecință, având în vedere că la momentul intrării în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 42/1990 și art. 23 din legea 18/1991 nu reclamanta și soțul acesteia erau proprietarii casei în discuție, sunt nefondate pretențiile reclamantei de anulare a T.P. 1707/2005, în privința nr. topo 1236 Mierlău emis pe seama lui A. S. și a pârâtele de rândul 1 și 2, în calitate de moștenitori ai lui Ajignoiae S. și emiterea unui alt titlu în favoarea reclamantei și a soțului său pentru suprafața de teren aferentă casei de locuit.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat și a respinge ca nefondată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocate de către pârâtele T. R. și F. M..
Respinge ca nefondată cererea formulată de către reclamanta A. C. dom.in Mierlău nr.128 judetul Bihor în contradictoriu cu pârâtele T. R., F. M. ambele dom.in Oradea . ., Comisia Locală pentru aplicarea legii 18/1991 Hidișelu de Sus și Comisia Județeană pentru aplicarea legii 18/1991 Bihor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. DANIELMONICA A. B.
Red.tehnored.BA
18.06.2015
7 ex.5 .>A. C.
T. R., F. M.
Comisia Locală pentru aplicarea legii 18/1991 Hidișelu de Sus
Comisia Județeană pentru aplicarea legii 18/1991 Bihor.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5925/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5940/2015.... → |
|---|
