Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 10115/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. C.
Grefier D. M. F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. F. S. și pe pârâta ., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant av.P. F. cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele de mai sus și faptul că reclamantul avea obligația de a indica în scris calculul sumelor ce urmează a le achita, la data de 12.11.2015 pârâta a depus la dosar prin registratura instanței, note scrise, după care:
Reprezentantul reclamantului depune la dosar înscrisurile comunicate de pârâtă astfel cum i s-a pus in vedere la termenul anterior, scadențar, extrase de cont, grafic de rambursare, și nu consideră util a se comunica cu pârâta câtă vreme provin de la aceasta.
Arată că s–a invocat de bancă faptul că acțiunea ar fi rămas fără obiect. Teoria băncii că reclamantul trebuie să „dea bani de acasă” reiese sin din eroarea instanței care a stabilit dobânda la 13%. Acțiunea reclamantului vizează procentul de 9,5%, acesta dorește să plătească o dobândă fixă, clar stabilită prin hotărâre definitivă și irevocabilă, iar reclamantul dorește ca instanța să oblige banca să plătească înapoi sumele încasate peste acea sumă. În sentința anterioară nu s-a obținut modificarea ratei lunare și acest lucru il solicită în prezenta acțiune. Apreciază că tot ce s-a plătit peste 9,5% este in plus. Depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată, arată că nu are alte cereri in probațiune și solicită cuvântul pe fond.
În baza art 258 rap. la art 255 Cod procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile. Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 394 NCPCiv. închide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, pentru clauze abuzive, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a tuturor sumelor încasate peste procentul de 9,5%, cu modificarea ratei lunare. Învederează că nu solicită a se constata nulitatea clauzelor abuzive ale contractului de credit, ci doar obligarea pârâtei la modificarea ratei lunare, raportat la sentința 1379. Arată că solicită complectarea sentinței cu obligarea pârâtei la plata diferenței de 9,5%, in baza sentinței care a declarat abuzive clauzele privind dobânda fluctuantă in sensul înlăturării dobânzii si pe cale de consecință, modificarea ratei lunare. Nu solicită ca dobânda să fie stabilită de instanță, doar să se dispună ca banca să respecte dobânda fixă in scopul derulări contactului, pe toată durata lui, cu o dobândă de 9,5%, ca la data semnării contractului, cu cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) a căror dovadă a depus-o la dosar.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 30.9.2013 scutită de la plata taxei de timbru, reclamantul TIRBAL F. S. cheamă în judecată pe pârâta ., solicitând ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârâtă să-i plătească despăgubiri constând in suma plătită cu titlu de majorare dobândă peste procentul de 9,5% de la încheierea contractului și până la zi si să o oblige pe aceasta să modifice rata lunară prin înlăturarea din aceasta a majorării dobânzii peste procentul de 9,5%; cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că s-a stabilit prin hotărâre judecătorească că dobânda variabilă de 9,5% este abuzivă din punctul de vedere al art 4 din Lg 193/2000 și că ar trebui ca reclamantul, ca si client al bănci să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prin întâmpinare se solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată arătându-se că in sentința invocată nu rezultă că sumele achitate de reclamant cu titlu de rată peste nivelul de 9,5% este un abuz și că prevederile OG 21/1992 prevăd posibilitatea ca instituțiile bancare să utilizeze in creditare o dobândă variabilă.
Din probațiunea administrată in cauză instanța urmează a retine următoarele:
La data de 13.12.2007 reclamantul obține un împrumut bancar de 15.000 euro pentru o perioadă de 120 luni. Cu sentința civilă nr. 1379 din 01.02.2013 a Judecătoriei Oradea se stabilește că clauzele contractului referitoare la dobânda variabilă a băncii care este revizuibilă in funcție de politica sa, este una abuzivă si a dispus eliminarea acesteia din contract. Din considerentele acestei hotărâri rezultă cu claritate aceea că instanța a considerat ca fiind împotriva art 4 din Lg 193/2000 nu însăși conceptul de dobândă variabilă, recunoscut pe plan legislativ, ci sintagma folosită în contract din care ar putea rezulta că revizuirea dobânzii se poate face și exclusiv „în funcție de politica de dobânzi a băncii” . Această noțiune a fost eliminată pe cale judecătorească din contactul încheiat de părți. De nicăieri nu rezultă că această dispoziție ar putea avea si alte consecințe decât pur teoretice, de exprimare, astfel încât este complet nejustificată pretenția reclamantului, întemeiată pe această sentință si formulată în prezenta cauză. Dacă reclamantul dorește să achite o dobândă fixă de 9,5% pe toată perioada derulări creditului, acest lucru îl poate obține printr-o negociere directă cu cealaltă parte contractantă, dar prin prezenta hotărâre nu se poate impune o altă dobândă decât cea contractuală și nici nu se poate dispune obligarea la despăgubiri a pârâtei. Pentru această din urmă situație s-ar impune a se demonstra culpa ori reaua credință a acesteia, ori acest lucru nu s-a făcut si așa cum s-a mai arătata, prevederile legate de dobândă din sentința civilă nr. 1379 din 01.02.2013 nu îl îndreptățesc pe reclamant in mod direct și fără nici o altă formalitate, la despăgubiri. Dacă eventual sentința de mai sus poate da curs unor pretenții ca cele emise de reclamant în prezenta cauză, se poate stabili pe căile prevăzute de art. 712 alin 2 sau art 443 Cod procedură civilă, dar nicidecum pe cale separată, printr-o altă acțiune in genul celei formulate de reclamant.
Cu privire la presupusa încălcare a dreptului reclamantului de a cere rezilierea contractului, instanța nu poate decât să indice prevederile art 1020 și 1021 Cod procedură civilă în temeiul cărora orice parte dintr-un contract, care si-a îndeplinit propriile obligații, poate solicita rezilierea acestuia dacă dovedește că cealaltă parte nu si le-a respectat pe ale sale ori si le-a îndeplinit cu rea- credință și necorespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamantului T. F. S., CNP_, cu domiciliul procedural ales la C. av P. F. in Oradea, ./A, jud Bihor împotriva pârâtei . cu sediul in București, ., ..
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE grefier
S. V. C. D. M. F.
Red. svc
Tehnored dmf
11.12.2015- 4 ex
2 . T. F. S.
-pârâta .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
