Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 10863/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr._/2015
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R. B.
Grefier M. A. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat A. - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA, având ca obiect plângere contravențională_
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invedereaza faptul ca instanta a aminat pronuntarea pentru aceasta data, cauza fiind retinuta spre solutionare la data de 13.11.2015, incheierea de sedinta de la acea data precum si cea de aminare ulterioara a pronuntarii din 27.11.2015 facind parte integranta a prezentei hotariri
INSTANȚA
Constata ca prin cererea inregistrata la data de 30.12.2014, petenta . în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 ORADEA, în temeiul art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a formulat plangere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 21.12.2014, în Oradea, de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea., solicitand in principal admiterea plângerii în sensul individualizării sancțiunii aplicate și pe cale de consecință inlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și anularea măsurii complementare de suspendare a activității pe o perioadă de 3 (trei) luni de zile, în subsidiar, solicita anularea măsurii complementare de suspendare a activității pe o perioadă de 3 (trei) luni de zile.
În fapt, arata ca la data de 21 decembrie 2014, în urma controlului operativ inopinat efectuat prin sondaj de către inspectorii antifraudă la unitatea tip bar aparținând petentei aceștia au constatat că nu s-au respectat prevederile legale cu privire la emiterea bonurilor fiscale pentru toate livrările de bunuri direct către populație, în sensul că s-a găsit o sumă de 323,5 lei nemarcată fiscal, ca diferență între suma de 840 lei găsită faptic la unitate la momentul controlului ce reprezintă valoarea încasărilor consemnate în monetarul întocmit cu ocazia controlului și suma de 516,5 lei consemnată în Raportul X emis de aparatul de marcat electronic fiscalizat la momentul controlului. Pentru suma de 323,5 lei nu a fost prezentat nici un document justificativ, iar administratorul petentei a recunoscut în Nota explicativă că această sumă de bani reprezintă încasări direct de la populație, care nu au fost marcate fiscal.
Cu privire la suma de 323,5 lei care a fost găsită ca fiind nemarcată, arata ca prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din Nota explicativă, administratorul petentei a arătat că această diferență de 323,5 lei reprezintă consumația sa (a administratorului) în cuantum de aproximativ 40 Iei, „iar restul sumei de 283,5 lei reprezintă neglijență la scoaterea bonului fiscal."
Totodată, este bine cunoscut faptul că în serile de weekend, zona Pasajului Vulturul N. este foarte populată, iar toate cafenelele și unitățile tip bar sunt aglomerate, astfel, unui ospătar ori barman îi este foarte greu, aproape imposibil, ca în același timp să întocmească nota de plată, să elibereze bon fiscal, să preia comenzile și să le și onoreze.
Mai mult decât atât, în seara de duminică, respectiv 21.12.2014, au fost două incidente cu doi clienți, care au fost nemulțumiți de faptul că li s-au onorat comenzile într-un timp mai îndelungat, motiv pentru care acest aspect, respectiv eliberarea bonului fiscal, a fost neglijat pentru moment scurt, toată atenția fiind îndreptată către clienții localului. Tot cu privire la cei doi clienți, înainte de a părăsi localul, l-au atenționat pe ospătar că și-au calculat consumația și i-au predat în mână contravaloarea consumației, în ciuda faptului că angajatul petentei le-a solicitat să aștepte până preia o comandă, după care le va emite bonul fiscal, însă aceștia au părăsit incinta localului.
Referitor la contravenția reținută în procesul verbal de contravenție,arata că o recunoaște, însă analizând modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate în funcție de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 2 lit. a, art. 5 alin 5 și art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, solicita să se constate că sancțiunea amenzii aplicată este prea severă raportat la gradul de pericol social concret al faptei descrise în procesul verbal și la starea de fapt.
Analizând modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată în funcție de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 2 lit. a, art. 5 alin 5 și art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea amenzii aplicate este prea severă raportat la gradul de pericol social concret al faptei descrise în procesul verbal, precum și la întreaga stare de fapt descrisă mai sus.
Petenta arata ca, contravenția descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prezintă un pericol social foarte redus, astfel că amenda în cuantum de 8.000,00 lei este disproporțională raportat la contravenția reținută, iar măsura luată de către organele de control, respectiv de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni de zile, este prea aspră și nu își găsește corespondentul în gravitatea faptei.
Arata ca în cazul de față nu se poate discuta de urmărirea unui scop ilicit și nici de dovedirea acestuia.
Având în vedere atitudinea de recunoaștere a faptei, consideră că nu se poate reține nici reaua credință și nici nesocotirea prevederilor legale.
Petenta arata ca din documentele contabile depuse rezultă că petenta înregistrează o pierdere imensă, atât pe anul 2013 când a înregistrat o pierdere de 70.976 lei, iar în perioada 01.01._14 a înregistrat o pierdere de 84.895,05 Iei, motiv pentru care consideră că prin aplicarea unei sancțiuni atât de severe, există riscul ca petenta să intre sub incidența Legii 85/2014, iar nu acesta este scopul pe care legiutorul 1-a urmărit.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă și din Fișa Sintetică Totală din data de 18.12.2014, societatea înregistrează debit restant și către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, debit pe care se chinuie să îl achite.
Atenționarea contravenientei cu privire la fapta săvârșită, însoțită de recomandarea de a respecta în viitor dispozițiile legale este suficientă și proporțională raportat la pericolul social concret produs, cunoscut fiind că sancțiunea contravențională se aplică cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor legale, iar nu acela de a pedepsi, așa cum corect reține și instanța de fond.
De asemenea, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
In drept invoca OG 2/2001
Intimata a depus înâmpinare prin care solicita respingerea cererii reclamantei ca neintemeiata.
In fapt arata ca urmare a controlului operativ inopinat efectuat prin sondaj la unitatea de tip bar aparținând reclamantei, unitate situata in Oradea, ., jud. Bihor, inspectorii antifrauda au constatat ca nu se respecta prevederile legale cu privire la emiterea bonurilor fiscale pentru toate livrările de bunuri direct către populație.
In concret, societatea avea incasata suma de 840 lei conform monetarului intocmit, din care se justifica suma de 516,50 lei conform raportului de verificare "X", astfel incat a rezultat o diferența de 323,5 lei provenita din incasarile zilei de 21.12.2014 din activitatea de bar pentru care nu s-au emis bonuri fiscale sau alte documente justificative.
In aceste condiții, societatea a incalcat dispozițiile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, întrucât nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile comercializate direct către populație.
Pentru aceasta contravenție, reclamanta a fost sancționată cu: amenda in cuantum de 8000 de lei potrivit art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999; confiscarea sumei de bani găsita nefiscalizata in conformitate cu art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999; suspendarea activității punctului de lucru pe o perioada de 3 luni potrivit art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999;
In ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a sancțiunii amenzii prin înlocuirea acesteia cu avertismentul, solicita respingerea plângerii
Plângerea contravenționala formulata de petenta nu este susținuta de probe utile, pertinente si concludente cu care sa conteste cele constatate de inspectorii antifrauda in cuprinsul procesului-verbal in discuție sau care sa demonstreze ca pentru fapta sancționată se poate acorda sancțiunea avertismentului.
Motivul invocat de administratorul societății, d-nul M. Vologea, fata de diferentele de bani nejustificate, in Nota explicativa data in fata organului de control este ca sumele de bani reprezintă sume nemarcate in AMEF datorita neglijentei angajaților.
Contrar argumentelor invocate de administratorul societății, arata ca fapta pentru care a fost sancționată petenta exista in materialitatea sa, neglijenta vânzătorilor fiind o fapta omisiva prin inacțiune, astfel ca simpla culpa este suficienta pentru existenta acesteia, iar forma de vinovăție nu influențează gradul de pericol social al faptei, cata vreme urmarea faptei este aceeași, respectiv o stare de pericol.
Dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 dispun in sensul in care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In speța, gradul de pericol social este fara echivoc ridicat, având in vedere ca suma pentru care societatea a emis bonuri fiscale este de 516,50 lei, iar suma găsita nefiscalizata este de 323,5 lei.
. de idei, suma nefiscalizata este ., valoarea ei depășind cu mult jumătatea sumei fiscalízate.
Atitudinea reclamantei de recunoaștere a săvârșirii faptei nu este un argument care sa conducă la aplicarea in cauza a dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, considera ca in înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul este lipsit de fundament legal argumentul societății referitoare la situația sa financiara, in sensul in care pe parcursul anilor 2013 si 2014, aceasta a inregistrat mai multe pierderi.
Respectarea sau nu a unor dispoziții legale de către ., in speța a prevederilor OUG nr. 28/1999, nu depinde de situația sa financiara.
Intimata mai arata ca nu exista nicio legătura de cauzalitate intre susținerile reclamantei potrivit cărora amenda aplicata este excesiva in raport cu împrejurarea ca aceasta deține autorizație pentru activitatea pe care o desfășoară.
In ceea ce privește scopul urmărit, petenta afirma ca in cauza "nu s-a urmărit un scop si nici dovedirea acestuia".
In acest sens, fapta sancționată in cauza, este o contravenție de pericol care se consuma la momentul indeplinirii condițiilor prevăzute in textul de lege care o prevede si o sancționează si care, in consecința, nu presupune un rezultat pentru a exista un criteriu de cuantificare a pericolului social.
Prin neinregistrarea acestor venituri nu se evidențiază, calculează si virează la bugetul de stat nici obligațiile fiscale (impozite si taxe) datorate de către reclamanta, nu se emite bonul fiscal consumatorului si prin urmare nu exista certitudinea ca preturile Practicate pentru produsele vândute
Considera ca stabilirea unui minim special . (8.000 lei) duce la concluzia ca fapta este considerata de legiuitor ca prezentând o gravitate ridicata.
In ceea ce privește cererea de anulare a măsurii complementare a suspendării activității societății pe o perioada de 3 luni, învedereaza următoarele:
Atat din descrierea faptei contravenționale făcut de inspectorii antifrauda in procesul -verbal nr._/21.12.2014 care face referire la măsura suspendării activității agentului economic, cat si din temeiurile de drept invocate, rezulta ca dispoziția de suspendare a activității s-a luat cu privire la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale.
Potrivit acestui articol de lege, „nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si neintroducerea datelor inscrise pe rola - jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul ștergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni"
Din interpretarea literala a dispozițiilor legale precitate, cu predilecție a termenului ,atrage", rezulta faptul ca aceasta sancțiune complementara trebuie sa insoteasca intotdeauna sancțiunea principala, neexistand posibilitatea înlăturării sau anularii ei, chiar si in situația in care din imprejurarile spetei rezulta un prejudiciu minim ori sumele neinregistrate sunt in cuantum redus.
Având in vedere finalitatea urmărita de legiuitor prin sancțiunea prevăzuta de reglementarea criticata, Curtea Constituționala, . constanta jurisprudenta, a constatat ca nu poate fi reținuta existenta vreunei contrarietati intre dispozițiile art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 si prevederile constituționale ale art. 41 alin. 1.
Măsura suspendării se aplica ope legis, aceasta sancțiune nefiind lăsata la latitudinea agentului constatator de a o aplica sau nu.
Aceasta sancțiune complementara a fost reglementata de legiuitor in vederea protejării ordinii de drept si a interesului social, in acest sens pronuntandu-se si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 1029/2009.
In drept, invoca art. 205, art. 10 lit. b, ari. 11 alin. 1 lit.. b, art. 11 alin. 3, art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care arata urmatoarele
Referitor la apărările pârâtei invocate prin întâmpinare, prin care arată că petenta a încălcat dispozițiile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, întrucât nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate bunurile comercializate direct către populație
Cu privire la suma de 323,5 lei care a fost găsită ca fiind nemarcată, arata că prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din Nota explicativă, administratorul petentei a arătat că această diferență de 323,5 lei reprezintă consumația sa (a administratorului) în cuantum de aproximativ 40 lei, „iar restul sumei de 283,5 lei reprezintă neglijență la scoaterea bonului fiscal."
Mai mult decât atât, în seara efectuării controlului, respectiv 21.12.2014, au fost două incidente cu doi clienți, care au fost nemulțumiți de faptul că li s-au onorat comenzile într-un timp mai îndelungat, motiv pentru care acest aspect, respectiv eliberarea bonului fiscal, a fost neglijat pentru moment scurt, toată atenția fiind îndreptată către clienții localului. Tot cu privire la cei doi clienți, înainte de a părăsi localul, l-au atenționat pe ospătar că și-au calculat consumația și i-au predat în mână contravaloarea consumației, în ciuda faptului că angajatul petentei le-a solicitat să aștepte până preia o comandă, după care le va emite bonul fiscal, însă aceștia au părăsit incinta localului.
Referitor la apărările pârâtei invocate prin întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale formulată întrucât aceasta nu este susținută de probe utile, pertinente și concludente care să demonstreze că pentru fapta sancționată se poate acorda sancțiunea avertismentului, arata că atâta timp cât încă nu au fost administrate toate probele în fața instanței de judecată nu pot fi primite aceste apărări.
Pârâta mai arată prin întâmpinare, că motivul invocat de administratorul petentei în Nota explicativă, prin care a justificat că sumele de bani care nu au fost marcate în AMEF s-a datorat neglijenței angajaților, nu poate fi avut în vedere întrucât fapta există în materialitatea sa, și în consecință pârâta susține că în prezenta speță instanța de judecată nu trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
La individualizarea sancțiunii aplicate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care dispun în sensul că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal".
Analizând modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată în funcție de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 2 lit. a, art. 5 alin 5 și art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea amenzii aplicate este prea severă raportat la gradul de pericol social concret al faptei descrise în procesul verbal, precum și la întreaga stare de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție.
Pârâta susține prin întâmpinare că este lipsit de fundament legal argumentul invocat de către petenta prin plângere referitor la situația financiară, în sensul că pe parcursul anilor 2013 și 2014 a înregistrat mai multe pierderi, și în consecință nu trebuie avut în vedere la indivudualizarea sancțiunii aplicate acest argument.
Contrar celor invocate prin întâmpinare, din documentele contabile, rezultă că petenta înregistrează o pierdere imensă, atât pe anul 2013 când a înregistrat o pierdere de 70.976 lei, iar în în perioada 01.01._14 a înregistrat o pierdere de 84.895,05 lei, motiv pentru care consideră că prin aplicarea unei sancțiuni atât de severe, există riscul ca petenta să intre sub incidența Legii 85/2014, iar nu acesta este scopul pe care legiutorul 1-a urmărit.
Contrar argumentelor invocate de pârâtă prin întâmpinare, contravenția descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prezintă un pericol social foarte redus, astfel că amenda în cuantum de 8.000,00 lei este disproporțională raportat la contravenția reținută, iar măsura luată de către organele de control, respectiv de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni de zile, este prea aspră și nu își găsește corespondentul în gravitatea faptei.
Atenționarea contravenientei cu privire la fapta săvârșită, însoțită de recomandarea de a respecta în viitor dispozițiile legale este suficientă și proporțională raportat la pericolul social concret produs, cunoscut fiind că sancțiunea contravențională se aplică cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor legale, iar nu acela de a pedepsi.
Cu privire la anularea măsurii complementare a suspendării activității agentului economic sancționat, pârăta arată în întâmpinare faptul că, aplicarea suspendării activității agentului economic sancționat nu este lăsată la latitudinea agentului economic ci se aplică conform art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999. Pârâta invocă faptul din interpretarea literală a dispozițiilor legale rezultă că această sancțiune complementară trebuie să însoțească întotdeauna sancțiunea principală, neexistând posibilitatea înlăturării sau anulării ei, chiar și în situația în care din împrejurările speței rezultă un prejudiciu minim ori sumele neânregistrate sunt în cuantum redus.
Raportat la acest aspect, potrivit art. 5 alin. 6 din OG nr. 2/2001, „sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei"
In lumina textului de lege invocat mai sus, instanța de judecată poate dispune anularea măsurii complementare a suspendării activității agentului economic sancționat, ținând cont de gradul de pericol social, de atitudinea petentei de recunoaștere, de caracterul întâmplător al contravenției reținute, precum și la faptul că, nu s-a urmărit un scop ilicit.
Se mai arată în întâmpinare, faptul că sancțiunea aplicată de agentul constatator a fost aplicată în concordanță cu dispozițiile art. 21. alin. 3 din OG nr. 2/2001 și dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.
Analizând modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate în funcție de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 2 lit. a, art. 5 alin 5 și art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, măsura complementară de suspendare a activității societății pe o perioadă de 3 luni aplicate este prea severă raportat la gradul de pericol social concret al faptei descrise în procesul verbal, precum și la întreaga stare de fapt descrisă în cadrul plângerii.
Față de acest aspect, respectiv de împrejurările în care fapta a fost comisă, de caracterul întâmplător al acesteia, de modul și de mijloacele de săvârșire, consideră că măsura complementară de suspendare a activității societății pe o perioadă de 3 luni aplicată este foarte aspră.
Decizia nr. 1029/2009 a Curții Constituționale, invocată de către intimată, nu are nicio legătură cu speța de față.
În drept, invocă O.U.G. 28/1999 rep., OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și C.pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Sub aspectul legalității, procesul verbal atacat cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001 iar fapta descrisă a fost corect încadrată ca și contravenție.
ln fapt la data de 21.12.2014, ora 23:00 inspectorii antifrauda au efectuat un control operativ, inopinat si prin sondaj la punctul de lucru al petentei D. C. SRL, situat în loc. Oradea, ., jud. Bihor, unde aceasta desfășura activitate de tip bar, ocazie cu care s-a constatat ca petenta nu a emis bonuri fiscale pentru toate sumele încasate de la clienți vanzarea efectuata, respectiv nu s-a marcat in aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru verificat suma de 323,50 lei, suma care nu poate fi justificata prin datele inscrise in documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal si nici cu alte documente legale.
Situatia de fapt descrisa anterior rezulta din urmatoarele inscrisuri depuse la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare si sanctionare ce face obiectul prezentei plangeri (f. 44din dos.), procesul-verbal nr. 4428/21.12.2012 (f. 46 din dos.), monetar (f. 48 din dos), nota explicativa a numitului M. Vologea (f. 51 din dos).
Cu privire la temeinicia procesului verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie care nu a fost răsturnată de petent prin probe cu garanții de obiectivitate. Chiar martorul audiat in fata instantei a recunoscut ca o parte din suma descoperita de agentii de control nu a fost inregistrata in casa de marcat.
De asemenea, in cadrul sedintei de judecata din data de 13.11.2015, instanta a procedat la audierea martorului Pohus E., fiind vorba despre o clienta fidela a barului, aceasta fiind prezenta la data efectuarii controlului de catre inspectorii A.. Martora a aratat ca petenta emite intotdeauna bon fiscal catre clienti. De asemenea, a precizat ca niciodata nu i s-a intamplat sa nu i se emita bon fiscal in niciun local.
La aprecierea declaratiei martorului instanta va avea in vedere veridicitatea declaratiilor, in conditiile in care martora prezenta fiind in momentul efectuarii controlului de catre inspectorii A. – in urma caruia s-a constatat ca suma de 323,50 lei nu a fost marcata – a declarat in fata instantei ca petenta intotdeauna emite bon fiscal pentru vanzarile rezultate din consumatia proprie.
Instanta va avea in vedere si faptul ca aspectele relevate de petenta in in sensul ca a existat un incident intre angajatii localului si unii clienti privitoare la servirea intarziata nu se coroboreaza cu nicio proba de la dosar.
Fapta descrisa intruneste elementele constitutive ale contravenției prevăzute in art.10, lit.b) din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, petenta fiind sancționată in temeiul art.11 alin. 1 lit.b din același act normativ cu sancțiunea amenzii in cuantum de 8.000 lei si cu confiscarea sumei de 323,50 lei reprezentând suma pentru care nu au fost emise bonuri fiscale si care nu a putut fi justificata cu documente legale, conform art.11 alin.3 din OUG nr. 28/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare a fost suspendata activitatea unitatii verificate pe o perioada de 3 (trei) luni.
Cu privire la masur complementara dispusa, instanta constata ca ca aceasta este impusa in mod imperativ in cazul savarsirii contraventiei retinute in sarcina petentei.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, instanța constată că această proporționalitate a fost respectată, prin aplicarea unei amenzi orientate spre minimul prevazut de lege pentru abaterea savarsita, astfel ca nu se impune inlocuirea amenzii cu avertismentul.
Pentru aceste motive, în baza art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va constata că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit și va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul verbal contestat.
Va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta D. C. SRL, împotriva procesului verbal . nr._/21.12.2014 în contradictoriu cu intimata A. – Directia Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2015.
P. Grefier
A. R. BogdandiMonica A. B.
Red tehnored BAR
11 Ianuarie 2016
4 ex. 2 .,
A. – Directia Regionala Antifrauda Fiscala 6 Oradea.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
