Plângere contravenţională. Sentința nr. 6222/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6222/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 6222/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6222/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-M. F.
Grefier L. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent G. F. A. și pe intimat I. B., având ca obiect plângere contravențională_.
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă nimeni.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către, că fondul cauzei a fost dezbătut la termenul din 17.06.2015, când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 24.06.2015, încheierea din 17.06.2015, în care s-au consemnat concluziile părților prezente, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională (f.5-8) înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 16.02.2015 în dosar nr._, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei (f.23), petentul G. F.-A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._ din 05.02.2015, anularea măsurii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
În motivarea în fapt, petentul arată că a fost sancționat pentru că ar fi condus autoturismul marca BMW cu nr._ cu o viteză de 110 km/h, aplicându-i-se 9 puncte-amendă (877,50 lei) și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Consideră că fapta reținută în sarcina sa este insuficient descrisă, din descrierea sumară a acesteia nerezultând elemente suficiente pentru a se putea reține în sarcina petentului săvârșirea contravenției, nearătându-se banda pe care circula petentul, având în vedere că la locul săvârșirii faptei sunt două benzi pe același sens, fiind relevantă și direcția de deplasare, care nu a fost menționată.
Petentul arată că se bucură de prezumția de nevinovăție, expunând în continuare un istoric al instituirii acesteia.
Cu privire la materialul probator, invocând prezumția de nevinovăție și principiul egalității armelor, consideră că intimatul trebuie să facă dovada faptului că petentul a condus cu viteza de 110 km/h, fiind necesar ca aceste să depună înregistrări, astfel ca instanța să poată stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă dacă cele menționate în procesul-verbal corespund realității, iar în caz contrar să aplice principiul in dubio pro reo.
Susține petentul că întergistrările ar trebui să fie efectuate de un aparat radar avizat de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, iar din acestea să reiasă data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, faptul că a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În situația în care primul capăt de cerere ar fi respins, petentul susține, în subsidiar, că fapta reținută prezintă un pericol social foarte redus, astfel că măsura complementară a punctelor de penalizare aplicate este prea aspră, raportat la urmările nesemnificative, dar și la pericolul social concret, având în vedere și faptul că traficul rutier era foarte redus.
Mai susține petentul că este necesară dovedirea scopului ilicit urmărit, or, în cazul de față, nu se poate discuta de urmărirea acestui scop ilicit și nici de dovedirea acestuia.
În drept, petentul a invocat OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005, Ordinul nr. 301/23.11.2005, Ordinul nr. 153/29.08.2007, OG nr. 2/2001 și C.pr.civ.
În probațiune a depus înscrisuri și a propus martora S. A..
Intimatul a depus întâmpinare (f.25) în data de 06.03.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat.
Susține că fapta a fost complet și corect descrisă, fiind înregistrată cu aparat radar omologat și verificat metrologic, iar petentul a semnat procesul-verbal fără a avea de formulat obiecțiuni.
Mai arată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale de formă și fond și că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată.
În drept a invocat art. 205-208 C.pr.civ., OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În probațiune a depus CD, planșe foto și înscrisuri.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.31-35) în data de 20.03.2015, prin care a susținut că din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 rezultă cerința imperativă ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter.
Susține că din fotografii nu rezultă clar numărul de înmatriculare al autoturismului, în special în fotografia unde se înregistrează o viteză de 110 km/h, neputându-se distinge și evidenția numărul de înmatriculare, iar în fotografie apar două autoturisme, nerezultând care are viteza de 110 km/h, astfel că aceste fotografii nu pot constitui mijloc de probă, în fotografia în care se poate distnge numărul apărând viteza de 84 km/h.
Mai arată că semnarea procesului-verbal nu echivalează cu o recunoaștere a faptei, iar contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, astfel că nu acesta trebuie să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, ci intimatul trebuie să-i dovedească vinovăția.
Reiterează susținerea că pericolul social al faptei este foarte redus, traficul rutier fiind foarte redus la data și ora la care s-a reținut săvârșirea faptei în sarcina sa.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, înregistrări video și martora S. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/05.02.2015 (f.14), petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 877,50 lei – echivalentul a 9 puncte-amendă – în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, reținându-se că în data de 05.02.2015, ora 0:22, pe ., a condus autovehiculul BMW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 110 km/h, fiind înregistrat video cu aparat radar. De asemenea, i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă cu respectarea termenului legal de 15 zile de la comunicare.
Verificând procesul verbal contestat din perspectiva condițiilor de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea acestor condiții. Instanța constată că fapta a fost suficient de clar descrisă de agentul constatator, fiind irelevant pe care dintre cele două benzi se deplasa autovehicului petentului și care îi era direcția de deplasare, câtă vreme pe ambele benzi de deplasare de pe ambele sensuri de mers viteza legală de deplasare este aceeași.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator constituie contravenție în sensul prevăzut de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, faptă sancționată cu amendă conform art. 98 alin. 3 lit. d (clasa a IV-a: de la 9 la 20 puncte-amendă) din OUG nr. 195/2002, având în vedere că viteza limită admisă în localitate, în situația în care nu există derogare printr-un indicator rutier, este de 50 km/h, conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Conform art. 98 alin. 1-2 din OUG nr. 195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului de puncte-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10 % din salariul minim brut pe economie. Având în vedere amenda aplicată, de 877,50 lei, instanța constată că aceasta a fost legal aplicată. De asemenea, conform art. 96 alin. 2 lit. b din OUG nr. 195/2002, poate fi aplicată suspendarea exercitării dreptului de a conduce, iar conform art. 102 alin. 3 lit. e, măsura suspendării se poate lua pentru o perioadă de 90 de zile pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise.
Instanța va înlătura apărarea intimatului cu privire la faptul că prin semnarea procesului-verbal, petentul și-ar fi recunoscut fapta. Semnarea procesului-verbal de contravenție are semnificația luării la cunoștință de conținutul acestuia, o interpretare contrară lipsindu-l pe contravenient de dreptul la apărare, acesta având posibilitatea de a formula obiecțiuni direct în fața instanței, prin plângerea contravențională formulată.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Zilberberg împotriva Republicii M.), potrivit căreia amenda contravențională nu are caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu, ci o funcție represivă și preventivă similară unei sancțiuni penale, devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 CEDO, latura penală.
Una dintre garanțiile procedurale enunțate de art. 6 CEDO este și prezumția de nevinovăție, care implică, printre altele, că sarcina probei aparține acuzării și orice îndoială profită celui acuzat.
Însă, din perspectiva jurisprudenței Curții în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, se reține că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku împotriva Franței). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie contravențională intrând în competența poliției (cauza H. și alții împotriva României). Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, procesul verbal de contravenție, fiind un act oficial, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, constatările personale ale unui agent constatator dând conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora, în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În speță, însă, fiind vorba despre o contravenție prevăzută de OUG 195/2002 care este necesar a fi constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, operează doar prezumția de legalitate a procesului-verbal, sub aspectul temeiniciei fiind necesar ca intimatul să probeze cele constatate prin intermediul înregistrărilor.
Pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea faptei contravenționale de depășire a vitezei legale maxime admise trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum și pentru categoria autovehiculului condus, viteza înregistrată să fie mai mare cu cel puțin 50 km/h decât cea maximă admisă, iar constatarea să se facă prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În urma vizionării înregistrării video a faptei săvârșite, s-a reținut următoarea succesiune în derularea evenimentelor: înregistrarea debutează la ora 00:22:12, cadrul 8580, când viteza înregistrată este de 0 km/h. La ora 00:22:47, cadrul 0348, viteza înregistrată este de 42 km/h, observându-se în plan îndepărtat apropierea a două autovehicule aflate pe benzi diferite, însă pe același sens de mers. În cadrul 0405, la ora 00:22:48, viteza scade la 41 km/h, apoi la 40 km/h în cadrul 0445, la ora 00:22:49, pentru ca apoi, în cadrul 0479, la ora 00:22:50, să crească brusc la 110 km/h, începând apoi să scadă progresiv, până în momentul în care numărul autovehiculului rămas singur în cadru – fiind evident că acesta este cel înregistrat – este vizibil, la ora 00:22:52, cadrul 0586,_, fiind vorba despre autovehiculul condus de petent.
Astfel, în urma vizionării înregistrării video depuse la dosar, instanța reține că, potrivit acesteia, autoturismul petentului a accelerat de la viteza de 40 km/h la viteza de 110 km/h în doar o secundă, instanța considerând că nu poate fi stabilită, dincolo de orice dubiu, viteza de rulare a autovehiculului condus de petent, întrucât creșterea vitezei cu 70 km/h într-o secundă, astfel cum reiese din înregistrare, este imposibilă din punct de vedere tehnic, un asemenea aspect fiind evident și unei persoane fără cunoștințe tehnice de specialitate.
Or, existând dubii asupra corectitudinii vitezei afișate de cinemometru, instanța consideră că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a săvârșit sau nu fapta reținută în sarcina sa, nefiind în cauză îndeplinită condiția ca înregistrarea să cuprindă valoarea vitezei înregistrate.
Instanța va înlătura declarația martorei S. A. (f.84), încuviințată petentului, constatând că declarația acesteia nu are nicio relevanță, întrucât martora a declarat că nu cunoaște ce viteză avea petentul în momentul în care a fost surprins de aparatul radar.
Pentru considerentele de mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din OUG 2/2001, reținând că fapta reținută în sarcina petentului nu este dovedită de intimat, va constata netemeincia procesului-verbal, astfel că va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal . nr._/05.02.2015.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul G. F.-A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la av. M. B. în Oradea .. 7/A jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în Oradea .. 18 jud. B., și, în consecință:
Anulează procesul-verbal . nr._/05.02.2015.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015.
PreședinteGrefier
C. M. FLOREALAURA Ș.
CMF-25.06.2015
3 ex. / 2 .:G. F.-A.
Intimat:INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6178/2015.... → |
|---|
