Plângere contravenţională. Sentința nr. 7789/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7789/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 7789/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7789/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier S. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent H. S. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, având ca obiect plângere contravențională_.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de av. A. R., pentru intimat se prezintă consilier juridic D. G. și martorul M. I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Petentul se legitimează cu CI . nr._.
Instanța procedează la audierea martorului M. I. D., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosarul cauzei după ce în prealabil martorul a luat cunoștință de conținutul declarației sale și a semnat-o.
Reprezentanta petentului arată că nu contestă viteza și nu are alte cereri de formulat.
Instanța încuviințează proba cu mijloacele materiale de probă constând în CD și planșe foto.
Reprezentantul intimatei solicită acordarea unui termen să ia legătura cu agentul constatator menționat în procesul verbal de contravenție întrucât se susține că petentul era singur în mașină și pentru a evita o plângere penală martorului.
Reprezentanta petentului arată că se opune la această cerere, petentul circula cu viteza de 71km/h și nu cu 79 km./h cum se menționează în procesul verbal iar martorul dormea în spate în mașină și există posibilitatea ca agentul de poliție să nu-l fi văzut.
Instanța deliberând asupra cererii de amânare formulată de reprezentantul intimatei, față de conținutul procesului verbal de contravenție și opinia agentului constatator, consemnată în raportul depus la dosar, respinge cererea de amânare a cauzei ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul intimatei solicită instanței să se sesizeze din oficiu pentru mărturie mincinoasă.
Instanța aduce la cunoștință reprezentantului intimatei că vor face ei demersurile care se impun, apreciind că agentul constatator a consemnat în procesul verbal ceea ce era necesar.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 244 C.pr.civ. declară încheiată cercetarea procesului și în baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile pe fond.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii în principal, arată că petentul circula cu viteza de 71 km/h și nu cu 79 km/h cum eronat s-a menționat în procesul verbal, petentul avea toate actele asupra sa. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii, petentul nu avea asupra lui asigurarea obligatorie, solicită înlăturarea declarației de martor aceasta nefiind pertinentă, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2015, sub numărul de dosar_ petentul H. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, anularea procesului verbal . nr._ din data de 12.02.2015 ca netemeinic si nelegal iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Invoca nulitatea procesului verbal raportat la prevederile art. 16 alin 7 din OG 2/2001 raportat la neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni.
În motivarea în fapt, arată, în esență, prin procesul verbal se reține că la data de 12.02.2014 in jurul orelor 2.35 a condus autoturismul_ pe . viteza de 79km /h, fiind amendat cu suma de 390 lei pentru depășirea vitezei si cu suma de 585 lei pentru lipsa documentelor . Arată că se deplasa pe . cu numitul M. I. iar acest prieten care îl însoțea dormea pe bancheta din spate a mașinii. A fost oprit de agentul constatator si cu toate că i-a înmânat documentele solicitate i s-a cerut si un act pentru a face dovada dreptului de folosință asupra mașinii, care este a cumnatului său si că nu are act de folosință. Menționează că nu corespunde realității că era singur in mașină . Arată că nu a obiectat cu privire la faptul că a depășit viteza deși la acea ora nu exista nici un pericol social. Apreciază că față de salariul său amenda este mult prea mare pentru a-și permite să o plătească. In subsidiar solicita c a față de împrejurările in care a fost comisă fapta, comportamentul si atitudinea față de faptă se poate dispune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
In drept a invocat prev. OG nr. 2/2001 iar în probațiune a anexat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și a solicitat proba testimonială.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR a solicitat respingerea ce netemeinica si nelegala a plângerii arătând ca situația de fapt a fost corect stabilita, fapta a fost corect încadrata si in drept iar sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social concret al abaterii săvârșite. În probațiune intimatul a depus la dosarul cauzei fotografii radar alături de înregistrarea pe suport electronic CD nr._/2015 și buletinul de verificare metrologică nr._ din 29.04.2014 al aparatului radar din dotarea Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor aflat pe auto MAI_, atestat operator radar.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri si mijloacele materiale de probe constând in planșe fotografice si înregistrarea video si proba testimoniala fiind audiat martorul petentului M. I. D. .
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 12.02.2015 (f.9 dosar), petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 390 lei si sancțiunea complementară a 3 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice si sancționată de art. 100 alin 2 din OUG 195/2002 cf căreia (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1)[ amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni] se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b) din OUG 195/2002 iar art. 108 alin 1 lit (b ) stipulează 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic; ”,reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 12.02.2015 la orele 02:32:27, a condus autoturismul înmatriculat cu nr._ cu o viteză de 71 km/h pe ., în zona de limitare a vitezei la 50 km/h, fiind înregistrat radar de aparatul radar si filmat video.
Prin același proces verbal s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice si sancționată de art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG 195/2002 respectiv că petentul nu avea asupra sa asigurarea obligatorie auto, faptă pentru care s-a aplicat o amendă in cuantum de 595 lei.
Procesul verbal a fost semnat de petent la data întocmirii iar în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului verbal, petentul a formulat prezenta plângere contravențională.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Examinând cu precădere procesul-verbal de contravenție sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor care pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul-verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere natura juridică duală a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001) prevederile art. 175 C.proc.civ.
În ceea ce privește lipsa consemnării obiecțiunilor petetului aceasta nu este de natura sa atragă nulitatea procesului verbal de contravenție, petentul având posibilitatea - de care de altfel a si uzat - sa formuleze si sa susțină aceste obiecțiuni in fata instanței, lipsa consemnării obiecțiunilor neproducându-i o vătămare care să nu poată fi remediata decât prin anularea procesului verbal. In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, întrunita in Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 atunci când a statuat că situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe la întocmirea procesului verbal de contravenție atrag întotdeauna nulitatea actului sunt strict determinate prin reglementarea dată in cuprinsul art. 17 din OG 2/2001, toate celelalte neregularitati, inclusiv cele prevăzute de art. 19 din OG 2/2001, pot atrage cel mult anularea lui, dar numai in situația in care s-a pricinuit parții o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului.
În considerarea celor expuse, instanța reține faptul că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
În ceea ce priveștetemeinicia procesul verbal, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravențiilor se bucură de o prezumție simplă de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa, prin administrarea unor probe concludente.
Prin actul constatator, petentul a fost sancționat în primul rând pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice si sancționată de art. 100 alin 2 raportat la art. 108 alin1 lit b din OUG 195/2002 si anume conducerea autoturismului cu o viteză de 71 km/h in zona de limitare a vitezei la 50 km/h.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Salabiaku c. Franța), în situația stabilirii unor prezumții legale, revine ambelor părți sarcina de a proba situația de fapt, cu respectarea dreptului la apărare și a celorlalte drepturi garantate de art.6 din CEDO.
Prin plângerea formulată, petentul a susținut că situația reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității.
Instanța retine ca petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei fapte care se constată cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. In acest caz sarcina probei revine agentului constatator care trebuie sa dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotare, săvârșirea contravenției.
Prin plângerea formulată, petentul nu a susținut că situația reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității iar intimata IPJ Bihor a produs probe prin care sa susțină conformitatea cu realitatea a celor consemnate in cuprinsul actului constatator si care sa conducă la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovației acestuia, ceea ce conduce la concluzia legalității si temeiniciei procesului verbal.
Cu referire la a doua faptă contravențională reținută se constată că art. 147 din HG 1391/2006 prevede: „ Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. sa aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare si sancționată cf. Art. 101 pct. 18 din OUG 195/2002.
În dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate si constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Instanța constată cu referire la această ultimă faptă contravențională, că petentul a negat faptul că ar fi săvârșit vreo contravenție dar situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul unor constatări personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Depozita martorului, care confirmă susținerile petentului, nu poate fi însă reținută în cauză întrucât martorul nu este abilitat a verifica și a cunoaște dacă înscrisurile prezentate de petent agentului constatator sunt complete, corecte respectiv, în speță, dacă asigurarea obligatorie auto privea autoturismul în discuție, era valabilă e.t.c
În considerarea acestor probe și având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare, instanța apreciază că situația reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției este reală iar petentul nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de legalitate și adevăr de care se bucură procesul verbal.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, analizând circumstanțele săvârșii faptei, luând în considerare că prin nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice respectiv la viteza de deplasare, petentul a pus în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic, instanța apreciază că fapta contravenționale sunt în mod corect individualizată, astfel că va menține cuantumul amenzii aplicată prin actul constatator.
In ceea c e privește cea de a doua faptă se va retine că nu s-au identificat împrejurări de natură să determine înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate pentru această faptă cu avertisment, in contextul in care, nici măcar la dosarul cauzei nu s-a depus asigurarea obligatorie auto valabilă la data încheierii procesului verbal de contravenție pentru autoturism .
În lumina acestor aspecte, instanța va respinge plângerea contravențională cu privire la aceasta fapta contravenționala ca neîntemeiată și va menține, ca legal și temeinic întocmit, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 12.02.2015.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat de către intimat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul H. S., CNP_ cu domiciliul în Oradea, . . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în localitatea Oradea,jud. Bihor împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 12.02.2015, pe care îl menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea
Pronunțată în ședința publica de la 24 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. G. S. O.
Red.dact.jud. CMG- 2 .
4 ex./14.10.2015- H. S.
- IPJ BIHOR
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7846/2015. Judecătoria ORADEA | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
