Prestaţie tabulară. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 07-07-2015 în dosarul nr.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier A. L. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. M. și pe pârât D. F. decedată, pârât I. M., pârât C. F. D., pârât C. N. - succesor al defunctei C. F., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 17.06.2015, când părțile prezente au pus concluzii în fond care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 24.06.2015, 1.07.2015 și 7.07.2015, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. dosar_ reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții D. F., I. M. și C. F. a solicitat instanței de judecată să dispună sistarea indiviziunii asupra terenului situat în Sânicolau Român . înscris în Titlul de Proprietate nr. 2549/1998 emis de Comisia Județeană prin atribuirea în natură a suprafeței de 1,74 ha în favoarea pârâtei D. F., a suprafeței de 0,405 ha prin atribuirea în natură în favoarea I. M. din cota de ½ parte din terenul extravilan situat pe . prin atribuirea în natură a suprafeței de 0,405 ha în favoarea pârâtei C. F. din cota de ½ parte din terenul extravilan situat pe . 0,02 ha din terenul situat pe . s-a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat pe . Sânicolau Român . Titlul de Proprietate nr. 2549/1998 în natură reprezentând teren extravilan în suprafață de 1,74 ha având în vedere înscrisul sub semnătură privată întitulat contract de vânzare cumpărare din 28.03.2001, cu întăbularea acestuia în Cartea Funciară și chletuieli de judecată.
În motivare se arată că în urma eliberării Adeverinței nr. 192-1227/03.03.1992 pârâții D. F., I. M. și C. F. s-a u înțeles asupra cotelor părți care le revin din totalul suprafeței de 2,55 ha, astfel cum se menționează pe verso-ul adeverinței (fila 17). Având în vedere această înțelegere în temeiul căreia pârâtei D. F. îi revena suprafața de 1,74 ha din . sub semnătură privată întitulat contract de vânzare cumpărare din 28.03.2001 (fila 16) s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului anterior menționat în favoarea soțului reclamantei C. F./F., decedat la data de 02.09.2008, fiind achitată suma de_ lei vechi pentru întreaga suprafață. Se arată că reclamanta este moștenitoarea soțului decedat, conform certificatului de moștenitor nr. 145/21.11.2008 (fila 41).
Promitenta vânzătoare deși a fost citată să se prezinte la notar în vederea întocmirii actului autentic nu a dat curs solicitării, fapt ce rezultă din procesul verbal încheiat la 5.09.2013 (fila 19).
Se subliniază că în temeiul art. 1075 și 1077 din VCC aplicabil în cauză raportat la data întocmirii antecontractului, instanța este îndreptățită să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiza topografică.
În drept au fost invocate prevederile art. 728, 1075 șu 1077 din VCC, art. 148 C. și Legea 7/1996.
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare arătând că nu se opun admiterii acțiunii.
Instanța a încuviințat înscrisurile depuse la dosar, proba cu martorul A. F. depoziția acestuia fiind anexată la dosarul cauzei la fila 90, proba cu expertiza topografică, raportul de expertiză fiind atașat la filele 83 – 88.
Instanța a dispus introducerea în cauză a numitului C. N. în calitate de succesor al pârâtei C. F. decedată.
Totodată raportat la faptul că pârâta D. F. a decedat la data de 22 martie 2005 instanța reține faptul că, având în vedere data decesului raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, ținând cont de prevederile art. 56 C., instanța reține că aceasta nu are capacitate de folosință.
Instanța a pus din oficiu în discuția părților prevederile Legii nr. 17/2014.
Analizând actele și faptele dosarului instanța reține următoarele
Reclamanta C. M. în calitate de unică moștenitoare a soțului său C. F. conform certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 145/21.11.2008 (fila 41) respectiv a declarației de renunțare dată de C. C. M. autentificată sub nr. 64/13.01.2015 a solicitat instanței de judecată să dispună ieșirea din indiviziune a pârâților cu privire la terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. 2549/1998 emis de Comisia Județeană prin atribuirea în natură a suprafeței de 1,74 ha conform înțelegerii existente între părți.
De asemenea a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat pe . Sânicolau Român . Titlul de Proprietate nr. 2549/1998 în natură reprezentând teren extravilan în suprafață de 1,74 ha având în vedere înscrisul sub semnătură privată întitulat contract de vânzare cumpărare din 28.03.2001, cu întăbularea acestuia în Cartea Funciară.
În conformitate cu prevederile art. 1560 alin. 1 și 2 din Codul Civil reclamanta în calitate de creditoare a pârâților poate solicita prin intermediul acțiunii oblice ieșirea din indiviziune, având în vedere faptul că această acțiune nu are un caracter strict personal, care să poată fi exercitată doar de către debitori.
Instanța reține faptul că dispozițiile art. 56 din Legea de aplicarea a Noului cod civil stabilește faptul că art. 885 Cod Civil conform căruia drepturile reale asupra imobilelor se dobândesc numai prin înscrierea în carte funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor cadastrale pentru fiecare unitate administrativ teritorială, până la această data înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe baza actelor prin care s-a transmis, constituit sau modificat având doar rol de opozabilitate pentru terți.
Totodată art. 26 alin. 2 și 3 din Legea 7/1996 prevede că titularii drepturilor dobândite prin efectul legii pot dispune de ele doar după ce acestea au fost înscrise în cartea funciară.
Pârâții nu și-a intabulat titlul de proprietate nr. 2549/1998 în cartea funciară, astfel încât cu privire la acesta nu pot fi efectuate acte de dispoziție.
Având în vedere faptul că acțiunea de ieșire din indiviziune are caracterul unui act juridic de dispoziție, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă faptul că ieșirea din indiviziune poate fi dispusă numai după întăbularea titlului de proprietate nr. 2549/1998.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă capătul de cerere prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune.
Cu privire la solicitarea de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic având în vedere înscrisul sub semnătură privată întitulat contract de vânzare cumpărare din 28.03.2001, cu întăbularea acestuia în Cartea Funciară instanța reține următoarele.
Reconstituirea în baza legilor fondului funciar s-a făcut în favoarea pârâților în calitate de moștenitori după antecesorul F. D., ori înainte de a se putea verifica condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic se impunea ca reclamantul să solicite dezbaterea succesiunii după defuncți pentru a se stabili cotele de proprietate ce revin fiecărui beneficiar al reconstituirii.
Separat de aceste considerente instanța va constata aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr.17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului care statuează la art. 5: “(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.”
Prin Decizia Curții Constituționale nr.755/2014 s-a constatat că prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia sunt neconstituționale.
În considerentele deciziei Curtea a constatat că persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, și persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma unui înscris atestat de către un avocat, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeași situație juridică, întrucât natura juridică a actului - antecontract de vânzare, efectele produse de acesta - obligația de a încheia în viitor contactul de vânzare, precum și momentul încheierii antecontractelor - anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, sunt identice. Singura diferență ce poate fi reținută între aceste două categorii de persoane se referă la forma încheierii antecontractului, aspect care nu este de natură de a crea situații juridice diferite pentru părțile acestor două tipuri de antecontract având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleași. Astfel, atât antecontractul încheiat în formă autentică, cât și cel neautentificat nu realizau însuși transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare.
De asemenea s-a reținut că de principiu, efectele generate de cele două tipuri de antecontracte, constând în obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare, trebuie să fie guvernate de același act normativ, reprezentat de legea în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, și anume Legea nr. 17/2014. În consecință, având în vedere că situațiile juridice în care se află părțile antecontractului de vânzare încheiat în formă autentică, cât și ale celui neautentificat nu diferă în esență, nu poate fi justificată nici aplicarea, în privința acestora, a unui tratamentul juridic diferit. Valorizarea diferențiată a antecontractelor de vânzare, respectiv în funcție de criteriul formei încheierii actului, are drept consecință consacrarea unui tratament juridic diferit între persoane care au încheiat antecontracte de vânzare având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, aspect în legătură cu care Curtea urmează a analiza dacă se întemeiază pe un criteriu obiectiv și rațional. Examinând textul legal criticat raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că însuși criteriul care a stat la baza aplicării unui tratament juridic diferențiat, respectiv forma încheierii antecontractului, este unul subiectiv și aleatoriu, criteriu care conferă, astfel, beneficiarului său un veritabil privilegiu în valorificarea dreptului său de creanță.
De aceea, Curtea, consecventă rolului său de cvasi-legiuitor negativ a eliminat criteriul menționat, constând în exceptarea de la exigențele Legii nr. 17/2014 a antecontractelor încheiate în formă autentică, încetând, astfel, situația de inegalitate creată prin acordarea privilegiului astfel reglementat.
În consecință și în speță reclamantul trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurilor cu privire la dreptul de preemțiune.
Față de aceste aspecte instanța urmează să respingă și capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Totodată instanța subliniază faptul că părțile din prezentul dosar pot să-și soluționeze problemele pe cale administrativă prin realizarea documentației cadastrale a terenului care face obiectul prezentului dosar și prin prezentarea părților în fața notarului public în vederea încheierii actului autentic.
Având în vedere soluția dată în prezentul dosar instanța constată că solicitarea de întăbulare a dreptului de proprietate a rămas fără obiect.
Instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de C. M. domiciliată în Oradea . județul Bihor în contradictoriu cu pârâții I. M. domiciliată în Oradea ., județul Bihor, C. N. în calitate de succesor al lui C. F. (decedată) domiciliat în Oradea ., județul Bihor având ca obiect ieșire din indiviziune și prestație tabulară.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu D. F. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de declarare a căii de atac se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică de azi 7 iulie 2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. G. V. A. L.
Red./tehnored MCG
09.07.2015
5 ex. – 3 ex. comunicare C. M.
I. M.
C. N.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7789/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 6797/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
