Pretenţii. Sentința nr. 42/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 42/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 42/2015
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. C. H.
GREFIER: M. O. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. F. și pe pârât V. R. SA, pârât V. R. SA - SUCURSALA ORADEA, având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în cauză, în ședință publică se prezintă reclamanta, prin av. R. F., precum și intimata V. R. SA, av. M. S., lipsă fiind pârâta V. R. SA - SUCURSALA ORADEA.
S-a făcut cauzei de ul de ședință, învederându-se instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta V. R. SA, în întâmpinare.
Avocatul pârâtei susține excepția, astfel cum a fost formulată, arătând că termenul general de prescripție curge din anul 2007, astfel, la data formulării cererii de chemare în judecată, termenul a fost împlinit.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției.
Instanța, respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta V. R. SA, având în vedere că solicitarea constatării caracterului abuziv al unor clauze, este imprescriptibilă, iar termenul de prescripție în ceea ce privește restituirea sumelor nu a început să curgă.
Instanța, pune în discuție excepția lipsei de obiect și de interes a cererii, invocată de pârâta V. R. SA.
Avocatul pârâtei susține excepția, astfel cum a fost invocată, arată că din contractul de credit a fost exclusă clauza privind comisionul de risc.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției. Arată că nu au primit actul adițional, acesta a fost implementat tacit.
Instanța, respinge excepția lipsei de obiect și de interes invocată de către pârâtă, având în vedere că reclamanții au interesul să verifice legalitatea oricărei clauze din contract în ce privește incidența unui pretins abuz, chiar și dacă între timp clauza a fost modificată prin actul adițional.
Avocatul pârâtei arată că actul adițional i s-a comunicat reclamantei în anul 2010.
Avocatul reclamantei solicită în probațiune încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar, precum și cu interogatoriul pârâtelor.
Avocatul pârâtei V. R. SA se opune încuviințării probei cu interogatoriul solicitat de către reclamanta, acesta nefiind depus la dosar odată cu cererea de chemare în judecată. Solicită la rândul său, încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei.
Instanța, respinge proba cu interogatoriul părților, nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de propus, în baza art.394 C.pr.civ., instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocatul pârâtei V. R. SA solicită respingerea cererii, pentru motivele arătate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.09.2014, reclamanta U. F. în contradictoriu cu pârâtele V. R. SA și V. R. SA - SUCURSALA ORADEA au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate ca abuzive clauzele contractuale privind:- condițiile speciale ale convenției, pct.5, pct.5 lit. a, pct. 3, lit. d, iar în condiții generale ale convenției, secția 3, pct.3.5, comision de risc și secțiunea 3.10 din convenția de credit nr._/01.08.2007; actul adițional intervenit în baza OUG 50/2010 prin care este s-a introdus comision de administrare credit și restituirea sumelor achitate în mod nejustificat ca urmare aplicării clauzelor abuzive, reprezentând contravaloarea comisionului de risc și de administrare, de la data încheierii convenției.
În motivarea cererii, reclamanta arată împrejurările în care a contractat împrumutul. Cu privire la caracterul abuziv al clauzei privind modificarea unilaterală a dobânzii, se arată că sintagma „schimbări semnificative pe piața monetară” nu conține un criteriu apreciabil și este lipsit de predictibilitate, de asemenea lipsește posibilitatea reclamantei de a rezilia contractul în cazul neacceptării. În ce privește comisionul de risc, se arată că banca nu motivează perceperea acestui comision, acesta mai percepe o . sume aferente creditului, comisionul reprezentând în fapt o dobândă mascată a creditului, garanția oferită acoperă riscul, iar clauza nu a fost negociată cu reclamanta. Critica adusă actului adițional, în ce privește introducerea comisionului de administrare are în vedere în special nerespectarea prevederilor OUG 50/2010.
În drept, disp. Legii nr. 193/2000, OUG 50/2010.
În probațiune depune înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile decurgând din contractul de credit și excepția lipsei de interes și de obiect.
Pe fondul cauzei, apreciază acțiunea ca nefondată. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
În drept, Directiva 93/13/CEE, dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG 50/2010.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Instanța va reține că între pârâta, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamantă, în calitate de împrumutat, s-a încheiat Convenția de Credit nr._/01.08.2007 (fila 13-22) pentru suma de 34.000 CHF (franci elvețieni), sumă care urma să fie rambursată în termen de 210 luni.
1. Analiza clauzei prev. de art. 5 lit. a din condiții speciale – comisionul de risc și restituirea sumei achitate cu acest titlu.
În partea intitulată „condiții speciale ale convenției”, la pct. 5 lit. a, a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutatul datorează băncii un comision de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a convenției.
Deși la nivelul Judecătoriei Oradea există o practică majoritară în cauze similare, în sensul că acest comision de risc este o clauză abuzivă, evident după o analiză în concret a fiecărei spețe în parte, în sprijinul acestei soluții putând fi aduse o . argumente, precum cele arătate de reclamant în cererea sa, totuși, se impune o analiză mai atentă a acestui comision și o reconsiderare a acestei practici, pentru motivele ce se vor arăta mai jos.
Nu poate fi reținut caracterul abuziv al acestui comision de risc, în condițiile în care formula de calcul al acestuia este clară, iar existența sa a fost evidențiată în graficul de rambursare înmânat petenților, astfel că acest comision nu este contrar cerințelor bunei-credințe.
Nici de un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților nu se poate vorbi, raportat la acest comision.
Astfel, comisionul de risc nu era interzis a fi prevăzut în contractele de credit de genul celui ce face obiectul prezentului dosar la momentul încheierii contractului. Instanța reține din probatoriul administrat că reclamanta nu au fost forțată să încheie contractul de credit cu pârâta, iar la încheierea unui contract cu executare succesivă este improbabil ca o persoană să își asume obligații de care nu are cunoștință. De altfel ideea de clauze abuzive a fost cunoscută de reclamant după mai mulți ani de la încheierea convenției probabil din mass-media și nu din analiza în concret a clauzelor din contractul încheiat între părți raportat la Legea 193/2000.
Este evident că reclamanta, dorind să obțină un împrumut, s-a interesat despre suma ce trebuie să o restituie băncii lunar (ar fi absurd a susține contrariul). Or, acest comision a fost inclus într-un mod transparent în suma de plată lunară și în calcul dobânzii anuale efective. De altfel contractul de credit are ca obiect o refinanțare a unui alt credit contractat anterior de reclamantă, fiind de notorietate că refinanțarea se contractează raportat la costurile creditării în sensul scăderii acestora.
Banca nu a ascuns acest comision printre numeroasele prevederi contractuale, ci l-a trecut la vedere în graficul de rambursare, într-o coloană distinctă. În ce privește rata lunară și comisionul inclus în aceasta, reclamanta a acționat în deplină cunoștință de cauză, fiind exclus ca această chestiune să treacă neobservată și neasumată. Așa fiind, se aplică regula potrivit căreia convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante (art. 969 cod civil), principiu care nu a fost abrogat de Legea 193/2000, ci doar nuanțat.
2. Analiza clauzei prev. de art. 3 lit. d din condiții speciale – data ajustării dobânzii.
Din actele depuse la dosar, nu se poate reține faptul că pârâta ar fi revizuit rata dobânzii fixe într-un mod aleatoriu, iar prin actul adiționat intervenit la contractul încheiat între părți nu se poate reține aceeași modalitate de modificare a dobânzii fixe astfel cum a fost reglementată prin art. 3 lit. de din condițiile speciale ale contractului de credit.
Ori în condițiile actuale de reglementare a relației contractuale între părți, instanța reține că pârâta nu are posibilitatea revizuirii unilaterale a dobânzii fixe stabilite în contract, cu consecința lipsei caracterului vădit disproporționat al clauzei ce duce la respingerea constatării caracterului abuziv al clauzei.
3. Analiza introducerii comisionului de administrare prin actele adiționale intervenite în baza OUG 50/2010 și restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Instanța reține din actele depuse că pentru ca prevederile contractuale să fie în conformitate cu prevederile OUG 50/2010 (înainte de aprobarea acesteia prin Legea 288/2010) s-a propus spre semnare, de către pârâtă, actul adițional la contract (fila 33-38), dar reclamanta a comunicat pârâtei prin adresa cu nr. de intrare_.09.2010 că nu este de acord cu actul adițional propus. Se mai reține că în baza art. 40 din OUG 50/2010 „în cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (1) este considerată acceptare tacită”, iar conform art. 95 din aceeași ordonanță după modificarea prin Legea 288/2010 dispozițiile ordonanței nu se aplică contractelor în derulare.
Din toate acte normative succesive raportat la faptele reținute, instanța reține că propunerea inițială pentru actul adițional a fost avută în vedere raportat la caracterul imperativ al OUG 50/2010 înainte de modificare, astfel că în speță sunt incidente prevederile art. 40 din acest act normativ, nesemnarea actului de către reclamantă reprezentând acceptare tacită.
În cuprinsul acestui act adițional nu mai este reglementat comisionul de risc ci de administrare având un procent inițial de 0,15% pe lună.
Nici clauza prin care s-a introdus comisionul de administrare de 0,15% pe lună, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioade de desfășurare a convenției de credit, nu este o clauză abuzivă având în vedere că acest comision este permis a fi inserat în contractele de credit ce se încheie cu respectarea prevederilor OUG 50/2010, nu schimbă costurile totale ale contractului, iar prin introducerea acestuia s-a dorit alinierea la prevederile OUG 50/2010, după . Legii 288/2010 pârâta putând denunța actul adițional nesemnat sau neacceptat de reclamantă.
În ce privește art. 3.5 și 3.10 din condițiile generale ale convenției, acestea sunt acestea sunt definiții sau explicații pentru termenii contractuali neputându-se reține caracterul abuziv al acestora.
Având în vedere că se vor respinge capete de cerere privind constatarea caracterului abuziv a clauzelor contractuale, instanța va respinge și capetele de cerere accesorii la primele capete de cerere.
În concluzie, instanța va respinge cererea reclamanților conform dispozitivului.
Având în vedere că urmează a respinge cererea, instanța nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, iar pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes și de obiect.
Respinge excepția prescripției.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. F. cu domiciliul în ORADEA, ., ., jud Bihor, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în sector 2, București, ., . 10 și V. R. SA - SUCURSALA ORADEA cu sediul în ORADEA, .. 1, .. Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. C. H. M. O. B.
Red./ R.C.H
Dact./M.O.B.
5 ex./ 04.02.2015
3 .
- U. F.
- V. R. SA
- V. R. SA - SUCURSALA ORADEA
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 100/2015.... → |
|---|
