Pretenţii. Sentința nr. 5930/2015. Judecătoria ORADEA

Sentința nr. 5930/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 5930/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5930/2015

Ședința publică de la 17 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C.-M. F.

Grefier L. Ș.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantul D. D. și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă nimeni.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut cauzei de către, că fondul cauzei a fost dezbătut la termenul din 10.06.2015, când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 17.06.2015, încheierea din 10.06.2015, în care s-au consemnat concluziile părților prezente, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată (f.5-6) înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 14.01.2015 în dosar nr._, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 496 lei (f.18), reclamantul D. D., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.942,57 lei cu titlu de daune materiale interese rezultate din neexecutarea obligației și obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt, reclamantul arată că a închiriat de la pârâtă o cameră în Complexul P. H. din Mamaia pentru perioada 29.07._14, pentru care a achitat suma de 1.100 lei. Potrivit rezervării, camera fiind dublă, cu vedere parțială la mare, frigider, internet WI-FI gratuit și baie modernă cu o cadă. Când a ajuns la complex a constatat că nu corespundeau condițiile de cazare cu cele indicate în rezervare, camera neavând geam deloc.

A făcut reclamație la recepția complexului, însă a fost evacuat împreună cu soția sa, fiind nevoiți să se cazeze la alt hotel, unde au achitat suma de 842,57 lei.

A făcut reclamație organelor de poliție și Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului, care a sancționat pârâta cu amendă de 10.000 lei pentru nerespectarea condițiilor igienice.

Arată că prejudiciul său material este evident și dovedit, iar prejudiciul moral este de asemenea justificat, neputându-se descrie în cuvinte sentimentul încercat la ajungerea într-o locație pentru relaxare, la constatarea unor condiții diferite de cele prezentate în ofertă, reclamantul fiind evacuat fără nicio explicație, fără a i se returna banii, trezindu-se în mijlocul stațiunii, noaptea și fără cazare, doar cu banii programați pentru cheltuiala cu masa.

În drept, reclamantul a invocat art. 1530 C.civ. și art. 113 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.

În probațiune a depus înscrisuri și a propus probele cu interogatoriul pârâtei și cu martora D. F..

Pârâta a formulat întâmpinare(f.21-24) în data de 25.02.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Arată că reclamantul a rezervat camera în data de 26 iulie 2014, având obligația de a achita un avans de 30 % din prețul total al rezervării, însă nu a achitat avansul, astfel că rezervarea nu mai era valabilă când s-au prezentat la complex, în data de 29 iulie 2014.

Întrucât familia D. a insistat să primească o cameră, au fost serviți cu o cameră, semnând contractul de închiriere în care turistul (chiriaș) a menționat că a vizionat camera și a luat cunoștință condițiile complexului și ale camerei și faptul că banii sau avansul achitat nu se returnează.

Susține că familia reclamantului a vizitat 3 camere din cele 216 ale complexului, fiind indeciși.

Susține că pe internet sunt prezentate trei tipuri de camere, dublă/twin, superioară și de lux, familia reclamantului optând pentru prima variantă, cea mai ieftină.

Arată pârâta că face aceste precizări, deși rezervarea este nulă, nefiind achitat avansul de 30 % în ziua rezervării.

Susține pârâta că reclamantul și soția sa au recunoscut că sunt în eroare deoarece au lăsat-o pe fiica lor minoră să facă rezervarea, iar după ce s-au certat între ei, au ales o cameră, semnând contractul de închiriere și achitând 1.100 RON, însă nu au contestat contractul de închiriere.

Arată că familia D. a primit de la ANPC răspunsul nr. 6014/10.12.2014 la reclamația 57M, adresa nr. 5868/02.12.2014, în care li se explică faptul că pârâta prestează servicii de închiriere, nefiind hotel.

Mai susține pârâta că familia reclamantului au amenințat și deranjat personalul complexului, fiind în stare de ebrietate. Când au închiriat camera au fost mulțumiți și au înțeles că în Mamaia nu se pot închiria camere pentru o zi în perioada de vârf a sezonului, răzgândindu-se a doua zi, în 30 iulie 2014, când au găsit altă cameră liberă la Hotel S..

În probațiune, pârâta a depus înscrisuri.

Instanța a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și cu martora D. F..

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În data de 26 iulie 2015, reclamantul D. D. a efectuat o rezervare online la complexul P. H. din Mamaia, pentru perioada 29 iulie – 3 august 2014, optând pentru o cameră dublă, cu vedere parțială la mare, frigider, internet Wi-Fi gratuit și baie modernă cu o cadă, fără masă, potrivit formularului de rezervare online depus la dosar (f.9-11), aspect necontestat de pârâtă.

Prețul total al camerei era de 250 de euro, care urma să fie plătit în moneda locală a hotelului (RON) la cursul de schimb din ziua plății. În formularul de rezervare se mai menționează că în ziua rezervării se va încasa 30 % din prețul total, adică 75 de euro, pentru plata rezervării fiind necesară plata unui depozit prin transfer bancar, Complexul P. H. urmând a contacta clientul – reclamantul – cu mai multe informații după efectuarea rezervării. Pe de altă parte, în același formular se precizează că rezervarea a fost confirmată și că plata se va face la Complex P. H..

Deși pârâta susține că acea rezervare a fost anulată întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita avansul de 30 %, instanța reține că, deși reclamantul urma a fi contactat de către unitatea de cazare pentru a-i fi comunicate mai multe informații, pârâta nu a dovedit că i-ar fi comunicat acestuia datele necesare plății, neputându-i-se imputa reclamantului că nu a făcut o plată într-un cont pe care nu avea de unde să-l cunoască, pârâta neîndeplinindu-și obligația de a-i transmite informațiile necesare, astfel că își invocă practic propria culpă.

Instanța reține, astfel, că, la data la care reclamantul a ajuns la complexul pârâtei, aceasta avea obligația de a-i oferi o cameră conform rezervării, cu vedere parțială la mare și cu baie modernă, însă a fost cazat într-o cameră în care geamul nu se deschidea, cu mucegai, aerul fiind irespirabil, fără clanță la ușa de la baie, conform declarației martorei D. F. (f.55), audiată în condițiile art. 315 alin. 2 C.pr.civ., întrucât pârâta nu s-a opus.

Declarația martorei se coroborează cu adresa nr. 6014/10.12.2014 emisă de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (f.12), potrivit căreia pârâta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru nerespectarea condițiilor igienice la prestarea de servicii nealimentare.

Din înscrisul depus de pârâtă la dosar (f.27), semnat de ambele părți, reiese că reclamantul a vizionat camera înainte și a luat cunoștință de condițiile complexului și ale camerei și faptul că banii sau avansul achitat nu se returnează, însă din același act nu reiese cu certitudine la ce cameră fac părțile referire, deoarece la nr. camerei s-a completat inițial 215, număr care a fost ulterior barat, completându-se nr. 32, nefiind nicio semnătură în dreptul acestei rectificări, astfel că din cuprinsul acestui act nu reiese ce cameră a vizionat reclamantul înainte semnarea actului.

Conform declarației martorei, când reclamantul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la condițiile oferite, a fost dat afară din complex, fiind nevoit să își cauze cazare până la ora 2 noaptea, fără a mai beneficia de serviciile pârâtei.

Potrivit art. 1530 C.civ., temeiul de drept invocat de reclamant în cererea sa, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației, iar conform art. 1531 C.civ., creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, cuprinzând pierderea efectiv suferită și beneficiul de care acesta este lipsit, ținându-se seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Având în vedere că pârâta și-a asumat obligația de a-i oferi o cameră reclamantului în perioada 29 iulie – 3 august 2014, însă reclamantul nu a mai beneficiat de serviciile oferite în prezentarea online, fiind chiar evacuat din complex, instanța constată că pârâta are obligația de a-i repara prejudiciul. Prejudiciul reclamantului constă în suma de 1.100 lei reprezentând contravaloarea serviciilor la care pârâta s-a obligat și pe care nu le-a mai prestat, prejudiciu dovedit de reclamant cu bonul fiscal depus în copie la dosar (f.8). În ceea ce privește diferența de 842,57 lei, pe care reclamantul o solicită, instanța reține că această sumă reprezintă contravaloarea serviciilor de cazare achitate la Hotel S., de care familia reclamantului a beneficiat, plata acestei sume neconstituind un prejudiciu.

Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, instanța reține că reclamantul, deși s-a dus în concediu împreună cu familia pentru a se relaxa, a avut parte de o experiență neplăcută, fiind nevoit ca, în prima noapte, în loc să se odihnească, să își caute un alt loc de cazare, având parte și de un tratament necorespunzător din partea reprezentanților Complexului P. H., fiind înjurat și insultat, conform declarației martorei. Este evident că o asemenea experiență aduce atingere demnității unei persoane, la a cărei ocrotire orice persoană are dreptul în baza art. 252 C.civ. Art. 253 alin. 4 C.civ. prevede că persoana prejudiciată are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat.

În speță, instanța consideră, însă, că suma de 5.000 lei solicitată de reclamant este prea mare față de prejudiciul efectiv suferit, având în vedere că și-a găsit cazare în aceeași noapte și a putut să continue alături de familie un sejur de patru nopți, doar cu o noapte mai puțin decât plănuise, având în vedere că la pârâtă rezervase camera pentru cinci nopți, nu pentru șapte, cât presupune de obicei un sejur în ofertele turistice.

Astfel, instanța consideră că suma de 100 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral efectiv suferit de reclamant.

Pentru considerentele de mai sus, instanța va admite în parte cererea reclamantului, conform dispozitivului.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., la cererea reclamantului, instanța o va obliga pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 102 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în o parte din taxa judiciară de timbru achitată de reclamant, reprezentând contravaloarea taxei judiciare datorate raportat la sumele la care pârâta va fi obligată să le plătească reclamantului, calculate potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013, respectiv 82 de lei pentru daunele materiale de 1.100 lei și 20 de lei pentru daunele morale de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales la av. Tantas C. în Oradea P-cul T. nr. 1 parter ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C. . cam. 2 jud. C., J_, CUI_, și, în consecință:

Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.100 lei reprezentând daune materiale.

Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 100 lei reprezentând daune morale.

Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 102 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Judecătoria Oradea.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2015.

PreședinteGrefier

C. M. FLOREALAURA Ș.

CMF-17.06.2015

4 ex. / 2 .:D. D.

Pârâtă:.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 5930/2015. Judecătoria ORADEA