Contestaţie la executare. Sentința nr. 929/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 929/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 929/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 929/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: M. C. A.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea . SA cu sediul în București, ..10A, sector 2, în contradictoriu cu intimata PRIMARIA ORASULUI M.-prin Primar C. V. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.10.2015 care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatoarea . SA, cu sediul Bucuresti ..10 A sector 2 reprezentată prin director general D. Malacopol a chemat în judecată civilă pe intimata DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE-PRIMĂRIA MĂRĂȘEȘTI, cu sediul în Mărășești . județul V., pentru ca în contradictoriu cu aceasta și prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anulare a Titlului executoriu nr. 388/9.06.2015 și a Somației nr. 475 din aceeași dată.
Motivându-și în fapt contestația la executare, contestatoarea a arătat că: i s-a comunicat titlului executoriu nr.388/9.06.2015, fără ca, în prealabil, să i se comunice și Decizia de impunere nr.31/28.01.2015, ce a stat la baza emiterii acestuia, încălcându-se, astfel, art.144 Cod proc. Fiscală.
Intimata a mai emis în precedent un alt titlu executoriu(nr.248/30.04.2015, împreună cu o altă somație), acte de executare care au la bază aceiași Decizia de impunere nr. 31/28.01.2015, ca și Titlului executoriu nr.388/9.06.2015 și a Somației nr.475 din aceeași dată, cu aceleași termene de plată pentru sume diferite.
A mai arătat contestatoarea că în cauză au fost încălcate dispoz. art.31 al.1 lit.c Cod proc. Fiscală, referitor la domiciliul fiscal.
Că, deși nu deține clădiri sau terenuri pe raza teritorială a orașului Mărășești, s-a reținut în sarcina sa obligația de a achita impozit pe teren și pe clădiri.
A mai arătat contestatoarea că deși din Declarația nr.100, înregistrată cu nr._/26.05.2014 și din extrasul de cont reiese că nu datorează nici o sumă, cu titlu de creanță fiscală, pe numele său au fost emise titlului executoriu nr. 388/9.06.2015 și Somația nr.475 din aceeași dată.
A solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Titlului executoriu și Somația contestate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 31, 33, 43, 85, 141, 144, 172, 173 și urm. Din O.G. 92/2003 și Legea 571/2003, privind Codul Fiscal.
Cererea a fost timbrată corespunzător disp. OG.80/2013.
În probațiune contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
În termen procedural și în condițiile art.208 Cod de procedură civilă, intimata a formulat în cauză întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată cu motivarea că actele și formele de executare, contestate, sunt legale și temeinice, între contestatoare și intimată fiind încheiat contractul de închiriere nr:4/1.05.2012, în temeiul căruia aceasta folosește spațiul din incinta Casei de Cultură ,,E. PTRUȚ”, clădire aflată în patrimoniul privat al U.A.T. Mărășești.
Prin aceeași întâmpinare, intimata a învederat instanței că:în urma auditului efectuat de Curtea de Conturi, în perioada 12.08._14, s-a constatat că nu s-a procedat la reevaluarea imobilului și au rezultat diferențe de impozite(taxe) pe clădire, majorate cu 20%, față de cele calculate de Primărie și datorate de debitoare, conform contractului de închiriere nr.4/1.05.2012, debite ce i-au fost comunicate acesteia cu decizia nr.433/11.12.2014 și preluate în Decizia de Impunere.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare și a arătat că în mod greșit și nelegal în cuprinsul Titlului executoriu nr. 388/9.06.2015 și a Somației nr.475 din aceeași dată, intimata impune în sarcina sa,în mod distinct atât impozit cât și taxa pe clădiri, deși aceasta, din punct de vedere legal nu datorează impozit pe clădire, deoarece nu este proprietara acesteia, iar taxa pe clădire a fost achitată așa cum a fost stabilită de intimată la nivelul anilor 2013 și 2014; pentru majorarea ulterioară contestatoarea nu are nicio culpă.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia prezentei cereri prin prisma probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente (disp. art. 31, 33, 43, 85, 141, 144, 172, 173 și urm. Din O.G. 92/2003li Legea 571/2003), reține, în esență, următoarele: între contestatoare și intimată a fost încheiat contractul de închiriere nr.4/1.05.2012, în temeiul căruia aceasta folosește spațiul din incinta Casei de Cultură,,E. P.”, clădire aflată în patrimoniul privat al U.A.T. Mărășești.
Deși acest contract a fost încheiat de părți numai pentru o durată determinată(1.05._13), valabilitatea acestuia a fost prelungită prin tacita relocațiune.
În temeiul acestui contract, contestatoarea datorează intimatei o chirie lunară de 10 lei/m.p./lună, pentru suprafața de 50 m.p.și 4 lei/m.p./lună, pentru suprafața de 20,69 m.p., potrivit art.6 din contract, aceasta fiind singura creanță fiscală datorată intimatei, pe care aceasta le-a achitat la zi, așa cum rezultă din chitanțele și extrasul de cont de la filele 68 și următoarele din dosar.
În urma auditului efectuat de Curtea de Conturi, în perioada 12.08._14, s-a constatat că nu s-a procedat la reevaluarea imobilului, din culpa intimatei și au rezultat diferențe de impozite(taxe) pe clădire, majorate cu 20 %, față de cele calculate de Primărie și datorate de debitoare, conform contractului de închiriere nr.4/1.05.2012, debite ce i-au fost comunicate acesteia cu decizia nr.433/11.12.2014 și preluate în Decizia de Impunere, așa cum susține intimata deși nu au fost depuse la dosar.
Cu toate acestea, în cuprinsul Titlului executoriu nr. 388/9.06.2015 și a Somației nr.475 din 9.06.2015, în litigiu se face referire nu numai la taxa pe clădiri reprezentând contravaloarea chiriei, ci și la impozitul pe clădire, nu și la majorările acestora, datorate de debitoare, deși aceasta nu este proprietar ci chiriaș și fără ca în cuprinsul actelor de executare în litigiu să fie menționate distinct diferențele sau majorările și cuantumul acestora, așa cum prevăd dispoz. art.144 din O.G.92/2003 și anume: în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării.
Față de acest text, intimata avea obligația să indice distinct, în titlul executoriu cuantumul acestor sume și ce reprezintă.
Mai reține instanța că, contestatoarei i s-a comunicat titlului executoriu nr. 388/9.06.2015, fără ca, în prealabil, să i se comunice și Decizia de impunere nr.31/28.01.2015, ce a stat la baza emiterii acestuia.
Or, potrivit art.145 din O.G.92/2003, (1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
Mai reține instanța că:în data de 20.11.2014 contestatoarea a fost notificată, de intimată, cu privire la rezilierea contractului de închiriere nr.4/1.05.2012, iar aceasta a predat imobilul; cu toate acestea, intimata a emis titlul executoriu nr.388 referitor la sumele datorate de contestatoare pentru anul 2015,deși contractul de închiriere fusese reziliat.
În atare situație, debitoarei i s-a impus obligația de plată a unor sume nedatorate, iar Titlului executoriu nr.388/30.04.2015 și a Somației nr.475 din aceeași dată, sunt nelegale.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate, instanța constată întemeiată prezenta contestație la executare și urmează să o admită pe cale de consecință.
Urmează a se constata nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 388/30.04.2015 și a Somației nr.475/30.04.2015.
Urmează a admite în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
În conformitate cu art.453 Cod de procedură civilă, urmează ca intimata să fie obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei(reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariul de avocat), întrucât acestea au fost cauzate din culpa acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea . SA cu sediul în Bucuresti ..10 A sector 2 reprezentată prin director general D. Malacopol, în contradictoriu cu Orașul Mărășești prin primar C. V. D. cu sediul în Mărășești . județul V..
Constată nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 388/9.06.2015 și a somației nr.475/9.06.2015.
Admite în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată și în consecință obligă intimata să plătească contestatoarei 2500 lei cu acest titlu.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi: 8.10.2015.
Președinte,Grefier,
S. N.
Red.S.N./02.11.2015
Tehn.M.C.A./03.11.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1086/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 914/2015.... → |
|---|
