Plângere contravenţională. Sentința nr. 1136/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1136/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1136/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1136/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: P. R.-Dănuța
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. D. domiciliat în Bacău, ., ., județul Bacău, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.03.2015 emis de I. V.-SPR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura de citare legal îndeplinită și intimatul I. V. a depus întâmpinare.
Verificând ,din oficiu, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit disp. art.131 al.1 NCPC.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr._ din data de 05.06.2015, petentul P. D. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.03.2015 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..
În motivarea plângerii petentul a arătat că situația reținută în procesul verbal de contravenție nu este în conformitate cu realitatea.
Intimatul I.P.J. V. a formulat întâmpinare în care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău față de locul constatării contravenției, localitatea Mărășești, județul V..
La dosarul cauzei au fost depuse copia procesului-verbal atacat.
La termenul de judecată din data de 02 septembrie 2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției invocate de intimat, instanța a reținut următoarele:
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal atacat instanța a constatat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită în localitatea Mărășești, județul V..
În temeiul art.32 alin.1 din O.G. 2/2001, „plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
Având în vedere considerentele expuse anterior, dispozițiile art.32 alin.1 din OG 2/2001 precum și ale art. 131 și art. 132 N.C.p.c., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău invocată de intimatul I.P.J. V. și, în consecință, a declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei P., județul V., competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza, în raport de prevederile HG nr.337/1993.
Pe cale de consecință, Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr.4599/9.09.2015, a admis excepția necompetenței teritoriale și pe cale de consecință a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei P..
Cauza a fost înaintată și înregistrată la această instanță sub același număr la data de 1.10.2015.
În fața acestei instanțe nu au mai fost formulate alte probatorii.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentului că, la data de 5.03.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, pe DN2-E85, în localitatea Mărășești, județul V., cu viteza de 89 km/h, faptă pentru care a fost sancționat cu patru puncte de amendă și trei puncte de penalizare, proces verbal, întocmit în prezența sa și față de care nu a formulat nici un fel de obiecțiuni, așa cum rezultă din cuprinsul acestuia(aflat la dosar la fila 33).
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție instanța reține următoarele: Petentul a invocat nelegalitatea actului de constatare a contravenției, în sensul că nu i-a fost comunicat conform prevederilor legale de către agentul constatator.
Instanța având în vedere că procesul verbal, în litigiu, fost întocmit în prezența sa și față de care nu a formulat nici un fel de obiecțiuni, nu a mai fost necesară comunicarea acestuia prin poștă.
Din examinarea actului de constatare a contravenției în litigiu, de la fila 33, instanța reține că acesta, la rubrica,,obiecțiuni”, este făcută mențiunea ,,nu ”, iar procesul verbal este semnat de petent personal; în atare situație, susținerea petentului este lipsită de temei și nu poate fi primită de instanță.
Mai mult decât atât, examinând din oficiu procesul verbal criticat, sub aspectul cauzelor de nulitate absolută ce pot fi examinate și din oficiu, instanța constată că toate elemente obligatorii, prev. de art.16 și art. 17 din O.G.2/2001, se regăsesc în cuprinsul acestuia și în atare situație, procesul verbal de contravenție este legal.
Cât privește temeinicia acestuia, instanța reține următoarele: în petitul plângerii învestitoare de instanță, petentul a criticat actul de constatare a contravenției în litigiu sub aspectul temeiniciei, susținând că fapta nu corespunde realității, solicitând ca intimata să facă dovada vinovăției sale cu probatoriul ce a stat la baza emiterii acestuia, inclusiv înregistrarea pe suport electronic.
Instanța, analizând înregistrarea pe suport electronic de la fila 6 din dosar, reține că, la data de 5.03.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, pe DN2-E85, în localitatea Mărășești, județul V., cu viteza de 89 km/h, înregistrare ce s-a făcut cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, și-n atare situație nu există niciun dubiu asupra vinovăției petentului.
În jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
Față de acestea, instanța a constatat că organul constatator nu a făcut dovada celor consemnate în procesul-verbal, astfel încât nu are posibilitatea să verifice dacă fapta constatată și încadrarea juridică a acesteia sunt întemeiate, iar prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost înlăturată.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal,
Reconsiderând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că din probele administrate de „acuzare”, instanța are convingerea că vinovăția „acuzatului” a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu probe de vinovăție certe, sigure, complete.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată neîntemeiată plângerea de față și urmează să o respingă pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. D. domiciliat în BACĂU, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.03.2015 emis de I. V.-SPR, ca fiind neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 5.03.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2015 .
Președinte,Grefier,
S. N.
Red.S.N./2.12.2015
Tehn.P.R.D./2.12.2015
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1125/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1104/2015.... → |
|---|
