Plângere contravenţională. Sentința nr. 1182/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1182/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 1182/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1182/2015
Ședința publică din data de 13.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. C.
Grefier – S. B.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de petentul N. D., domiciliat în Focșani, ., ., județul V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în Focșani, județul V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus prin serviciul de Registratură de către intimatul I. V. istoricul contravențional și înscrisuri.
Având în vedere faptul că este primul termen de judecată la care ambele părți sunt legal citate, instanța acordă cuvântul petentului cu privire la competența de soluționare a cauzei.
Petentul N. D. apreciază că Judecătoria P. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, potrivit art. 131 alin. (1) raportat la raportat la art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza dispozițiilor art. 238 alin. (1) C.pr.civ. privind estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, întrebat fiind petentul, acesta arată că nu poate preciza.
Instanța, în baza art. 238 alin. (1) C.pr.civ., apreciază durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze la un termen de judecată.
La întrebarea instanței, dacă este de acord cu luarea unei declarații cu privire la fapta săvârșită, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, petentul arată că susținerile sale au fost consemnate ȋn plângerea contravențională și nu are aspecte suplimentare de declarat.
Instanța ia act de faptul că petentul nu mai dorește să dea o declarație.
Instanța pune în discuția părții prezente să precizeze probele pe care înțelege să le solicite.
Petentul arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în probațiune, în baza art. 255 și art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și înregistrarea video, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În baza art. 244 alin. (1) C.pr.civ., nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul N. D. solicită să se facă dreptate, apreciind că din înregistrarea video nu se poate observa persona care conducea autoturismul în cauză, însă recunoaște faptul că se poate observa în mod clar numărul de înmatriculare; totodată apreciază că viteza consemnată în procesul verbal de contravenție era mult mai mare decât ar fi circulat în mod normal; că centura de siguranță a fost desfăcută cu scopul de a putea vorbi cu agentul constatator, precum și faptul că nu i s-a oferit posibilitatea achitării amenzii aplicate la jumătate. Pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile, potrivit art. 394 alin. (1) C. pr.civ., și, față de actele și lucrările de la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.08.2015 sub nr._, petentul N. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/23.06.2015, iar ȋn subsidiar, ȋnlocuirea sancțiunii amenzii ȋn cuantum de 390 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa faptul că în ziua de 23.06.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Bulevardul Independenței aflat ȋn raza orașului P., cu viteza de 71 km/h și fără a purta centură de siguranță. Petentul a menționat că după ce a fost oprit de agentul constatator, i-a predat documentele solicitate, iar agentul de poliție a fost chemat ȋn altă parte, motiv pentru care a notat codul numeric personal al petentului pe o hârtie și a plecat.
Potrivit petentului, la data de 21.07.2015, soția sa a găsit la ușa domiciliului procesul-verbal prin care a fost sancționat pentru faptele din data de 23.06.2015. Procesul-verbal de culoare roz era ȋmpachetat, fără a fi ȋnsoțit și de plicul recomandat cu data poștei când a fost trimis. Petentul a ȋnvederat faptul că procesul-verbal nu a fost trimis conform legii și că i-a fost restrâns dreptul de a plăti ȋn termen de 48 ore jumătate din cuantumul amenzii. Petentul a mai susținut că ȋn urma ȋntocmirii procesului-verbal de contravenție, i s-a făcut o mare nedreptate, neavând dreptul la obiecțiuni, și nici dreptul de a semna pentru procesul-verbal, ȋn condițiile ȋn care procesul-verbal a fost ȋntocmit ȋn lipsă fără un motiv ȋntemeiat.
Petentul a invocat faptul că ȋn baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a practicii europene, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar intimatului ȋi revine sarcina probei. Pe cale de consecință, petentul a solicitat ca intimatul să realizeze dovada ambelor contravenții reținute prin procesul-verbal contestat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ale N.M.L. 021-05 și ale C.pr.civ.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba video.
Intimatul a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea plângerii cu neîntemeiată. Intimatul a arătat că, la data de 23.06.2015, ora 12:04, petentul a condus autovehiculul cu nr. de ȋnmatriculare_, pe . P., jud. V., cu viteza de 71 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h, abaterea fiind ȋnregistrată de aparatul radar montat pe autoturismul aparținând MAI. De asemenea, petentul nu purta centură de siguranță pe timpul deplasării.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a anexat compact discul ce cuprinde înregistrarea abaterii săvârșite și înscrisuri.
În temeiul art. 223 alin. (3) C.pr.civ., intimatul a solicitat judecata în lipsă.
Petentul a formulat, ȋn termen legal, răspuns la întâmpinare. Petentul a arătat că prin materialul probator anexat de către intimat, nu se realizează dovada ambelor contravenții menționate ȋn procesul-verbal de contravenție, respectiv a faptei constând ȋn lipsa centurii de siguranță. Declinându-și competența, agentul constatator nu era ȋn măsură să ȋntocmească procesul-verbal prin care petentul a fost sancționat. Petentul a susținut că neconcordanța dintre proba video depusă de către intimat și aspectele consemnate ȋn procesul-verbal conduce la anularea forței probante a actului sancționator.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video, considerând aceste probe pertinente, concludente și utile în temeiul art. 255 alin. (1) C.pr.civ.
Au fost administrate, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces-verbal . nr._/23.06.2015 (f. 5), carte de identitate a petentului (f. 6), atestat operator radar și buletin de verificare metrologică (aflate pe compact disc), adresă privind calitatea de polițist rutier a agentului constatator (f. 13), confirmare de primire a procesului-verbal (f. 14), borderou nr. 55/16.07.2015 (f. 15), raport motivat al agentului constatator (f. 16), istoricul sancțiunilor la regimul rutier privind petentul (f. 32).
La data de 1.10.2015, a fost depusă de către intimat proba cu înregistrarea video pe suport magnetic cuprinzând fapta săvârșită la data de 23.06.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.06.2015 (f. 5), întocmit de un agent constatator din cadrul I. V., petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din OUG. nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 390 lei, corespunzătoare unui număr de 4 puncte amendă, și cu un număr de 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006. De asemenea, în temeiul art. 99 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 4, prin același proces-verbal s-a aplicat petentului sancțiunea avertismentului, însoțită de sancțiunea complementară de 2 puncte penalizare, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut în procesul-verbal că, la data de 23.06.2015, ora 12:04, pe . P., din direcția P. spre Haret, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 71 km/h, fiind înregistrat de aparat radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_, pe sector de drum aflat în localitate. De asemenea, s-a constatat că petentul nu purta centură de siguranță.
Împotriva procesului-verbal de contravenție a fost formulată de către petent prezenta plângere, la data de 4.08.2015, în termen legal. Instanța constată că procesul-verbal . nr._/23.06.2015 a fost întocmit în lipsa petentului, ipoteză în care sunt incidente prevederile art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora atunci când contravenientul nu este prezent, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se realizează în termen de cel mult două luni de la data încheierii actului sancționator.
Cu privire la modalitatea în care se efectuează comunicarea, art. 27 din O.G. nr. 2/2001 prevede că procedura de comunicare se realizează prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. În decizia nr. X din 10 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit cu valoare de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. În ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, organul constatator trebuie să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, având în vedere că returnarea plicului cu mențiunea „avizat”, „neavizat”, „expirat termen păstrare” nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale. Astfel, momentul de început al termenului de formulare a plângerii contravenționale este data la care contravenientul a primit în mod efectiv procesul-verbal și nu poate fi considerată valabilă comunicarea dacă persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului.
În speță, în urma întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._/23.06.2015 în lipsă, s-a procedat la comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire. În condițiile ȋn care pe confirmarea de primire sunt ȋnscrise mențiunile „expirat termen de pastrare”, „găsit ȋnschis, avizat”, cu menționarea datei de 29.06.2015 (f. 14), intimatul trebuia să recurgă la modalitatea subsidiară de afișare, cu ȋntocmirea unui proces-verbal de afișare care să ateste realizarea acestei proceduri. Intimatul nu a făcut dovada efectuării procedurii de afișare a procesului-verbal la domiciliul contravenientului ȋn condițiile legii, astfel ȋncât momentul de la care ȋncepe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale nu poate fi determinat și se va considera că plângerea introdusă de petent pe rolul instanței a fost formulată ȋn termen.
Termenul de două luni care curge de la momentul aplicării sancțiunii pentru realizarea procedurii de comunicare sau afișare a procesului-verbal către petent reprezintă un termen de prescripție a executării sancțiunii contravenționale, în accepțiunea prevederilor art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. În speță, termenul de prescripție a executării sancțiunii contravenționale a fost întrerupt prin sesizarea instanței la data de 4.08.2015 cu prezenta plângere contravențională, în temeiul art. 2537 pct. 2 C.civ.
În drept, conform prevederilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea prezentei plângeri urmează să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal și să hotărască asupra sancțiunii.
1. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce instituie un caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu. Astfel, procesul-verbal . nr._/11.07.2015 cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, cu indicarea datei comiterii acesteia, și poartă semnătura agentului de poliție.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Așadar, pe lângă descrierea stării de fapt, agentul constatator trebuie să facă încadrarea în drept a stării de fapt expuse. În ceea ce privește textul de lege sancționator, instanța observă că pentru fapta de conducere fără a purta centură de siguranță, în mod greșit s-a reținut în procesul-verbal art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 (care sancționează depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic), în loc de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 (care sancționează nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță). Această împrejurare atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai în condițiile dovedirii unei vătămări, vătămare care în speță nu se probează, având în vedere că este vorba doar de o eroare materială cu privire la indicarea punctului corespunzător faptei imputabile petentului și că sancțiunea complementară este aceeași, aceasta constând în 2 puncte de penalizare pentru oricare din cele două abateri. Instanța nu este ținută de încadrarea juridică realizată de agentul constatator, urmând să realizeze individualizarea corectă în drept a faptei de conducere fără a purta centură de siguranță.
Instanța va respinge motivul de nelegalitate invocat de petent, constând în imposibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal, în condițiile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, a arătat că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Acest caracter al nulității este asociat cu o vătămare produsă părții interesate, care trebuie să dovedească faptul că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. În speță, petentul nu a invocat și nu a dovedit în ce a constat vătămarea ce i s-a pricinuit prin imposibilitatea înscrierii ȋn cuprinsul actului sancționator a obiecțiunilor formulate pe cale verbală. Obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna petentul, într-o formulare sumară, impuse de spațiul afectat rubricii „alte mențiuni” din procesul-verbal, au putut fi valorificate pe calea plângerii contravenționale adresate instanței de judecată.
Petentul a susținut faptul că nu a putut semna procesul-verbal, care a fost ȋntocmit ȋn lipsă, iar ȋn acest context i s-a restrâns dreptul de a achita jumătate din cuantumul amenzii ȋn termen de 48 ore. Prevederile legale ȋn materie permit posibilitatea ȋncheierii procesului-verbal ȋn lipsa contravenientului. Astfel, ȋn temeiul art. 109 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 195/2002, atunci când constatarea contravențiilor se realizează cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, procesul-verbal se poate ȋncheia și ȋn lipsa contravenientului. Potrivit art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ȋn cazul ȋn care procesul-verbal este ȋntocmit ȋn lipsa contravenientului, comunicarea actului sancționator se realizează ȋn termen de 2 luni de la data ȋncheierii procesului-verbal.
În ceea ce privește posibilitatea achitării ȋn termen de 48 ore a jumătate din cuantumul amenzii, art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 stipulează că persoana care a săvârșit contravenția poate achita, pe loc sau ȋn termen de cel mult 48 ore de la data ȋncheierii procesului-verbal ori de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute ȋn actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate ȋn procesul-verbal, sub condiția ca ȋn actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate să fie prevăzută ȋn mod expres. În acest sens, art. 109 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 instituie posibilitatea de achitare a amenzii ȋn această modalitate.
În speță, ȋn cuprinsul procesului-verbal . nr._/23.06.2015 este menționată ȋn mod expres posibilitatea contravenientului de a achita, ȋn termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, adică suma de 195 lei. Chiar și în lipsa unui proces-verbal de afișare a actului contestat, la data de 21.07.2015, petentul a luat cunoștință de conținutul actului sancționator (astfel cum invocă în plângerea contravențională), inclusiv de mențiunea privind posibilitatea achitării sumei de 195 lei în termen de 48 de ore de la momentul primirii efective a procesului-verbal. Petentul nu a realizat dovada îndeplinirii unor demersuri în vederea efectuării plății sumei de 195 lei în urma primirii procesului-verbal la ușa domiciliului. Prin urmare, urmează a fi respinse și aceste susțineri ale petentului, ȋn condițiile ȋn care actul sancționator respectă cerința prescrisă de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 cu privire la indicarea posibilității de achitare a amenzii ȋn condițiile menționate.
2. Cu privire la temeinicia întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul a fost sancționat, întrucât nu a respectat viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care făcea parte vehiculul condus, depășind cu 21 km/h viteza legală. De asemenea, petentul nu purta centură de siguranță.
2.1. Fapta de conducere cu depășirea limitei legale de viteză se ȋncadrează ȋn dispozițiile art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, care stipulează ȋn sarcina conducătorilor de vehicule obligația de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Regimul sancționator al faptei menționate în procesul-verbal se instituie prin dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, care, prin raportare la art. 100 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, prevede că depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic se sancționează cu 4 sau 5 puncte amendă și 3 puncte de penalizare.
Potrivit cauzei A. v. România, sarcina probei faptelor aparține organului ce a întocmit procesul-verbal numai dacă reiese din împrejurările concrete ale cauzei că petentul este în imposibilitate de a produce el însuși mijloacele de probă necesare. Această împrejurare nu înlătură posibilitatea întemeierii procesului – verbal pe constatările agentului statal și a prezumțiilor bazate pe fapte sau legi atât timp cât acestea înlătură orice dubiu temeinic.
Instanța constată că în speță, cu privire la fapta de depășire a limitei legale de viteză, sunt aplicabile dispozițiile cauzei A. v. România cu privire la răsturnarea sarcinii probei, deoarece situația de fapt putea fi probată numai prin mijloacele de probă aparținând intimatului, respectiv: înregistrări, fotografii sau alte mijloace de probă admise de lege și certificate de autoritatea statală.
Prin înregistrarea depusă la dosar, intimatul a făcut dovada că la data menționată în procesul verbal, petentul a circulat cu o viteză de 71 km/h. Cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod imperativ de lege, astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic. Așadar, înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, fiind evidențiat numărul de înmatriculare al acestuia (secundele 10-12 din înregistrarea video, la ora 12:04:01-12:04:03).
De asemenea, cinemometrul de control rutier tip „Autovision” este certificat prin Aprobarea de model nr. 012/2009, măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic, fiind în termenul de valabilitate, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1231 din data de 9.04.2015.
Prin atașarea atestatului operator „Autovision” pentru agent șef adjunct de poliție B. R., s-a realizat dovada faptului că aparatul radar a fost utilizat de către o persoană instruită în acest sens, care era în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În condițiile în care procesul-verbal contestat a fost încheiat de către un agent din cadrul poliției, se reține că agentul constatator este un operator calificat în sensul dispozițiilor art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
În aceste condiții, instanța apreciază că înregistrarea video atașată de intimat constituie o probă pentru aplicarea legislației rutiere, care nu poate fi combătută decât cu un mijloc de probă având aceeași valoare juridică.
Deși petentul a susținut în cadrul dezbaterilor pe fond că din cuprinsul înregistrării video se poate distinge numărul de înmatriculare al mașinii sale, dar nu se poate observa persoana care a condus autovehiculul, însuși petentul recunoaște în cuprinsul plângerii contravenționale că în ziua de 23.06.2015, se deplasa la volanul autovehiculului marca Iveco având nr. de înmatriculare_, pe bulevardul Independenței aflat în raza orașului P., fiind oprit cu această ocazie de agentul de poliție. Potrivit dispozițiilor art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/23.11.2005, din cuprinsul înregistrării trebuie să fie vizibil numărul de înmatriculare al autovehiculului, iar nu imaginea conducătorului auto. Astfel, această susținere a petentului nu poate fi reținută.
2.2. Fapta de conducere fără a purta centură de siguranță este prevăzută de art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice.
Fapta este sancționată de art. 108 alin. (1) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, în temeiul căruia nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (Cauza H. c. României, 13 martie 2012, nr. 7034/07). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988; Cauza Telfner c. Austriei, 20 martie 2001, nr._/96; Cauza A. c. României, 4 octombrie 2007, nr._/03) a constatat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținând cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial, care cuprinde constatările personale ale unui funcționar al statului, beneficiind de o triplă prezumție de autenticitate, veridicitate și legalitate. Această prezumție este relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținute până la proba contrară. Petentul are posibilitatea de a dovedi o altă situație de fapt prin administrarea de probe, potrivit art. 249 C.pr.civ. În prezenta cauză, atât miza litigiului, dată de sancțiunea aplicată contestatorului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate situația de fapt consemnată în procesul-verbal, permit aplicarea prezumției relative de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Fapta de conducere fără a purta centură de siguranță a fost constatată prin propriile simțuri de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, iar această constatare subzistă atât timp cât petentul nu realizează dovada contrară. Afirmația petentului în sensul că centura de siguranță a fost desfăcută la momentul la care a fost oprit de agentul de poliție pentru a putea vorbi cu acesta, nu are suport probator.
Analizând coroborat procesul-verbal cu înregistrarea stocată pe suport electronic, atestatul operator radar și buletinul de verificare metrologică, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic. Petentul nu a realizat dovada contrară situației de fapt configurate prin intermediul acestor mijloace de probă.
3. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmările produse, precum și de circumstanțele proprii ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Potrivit art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
3.1. Cu privire la modalitatea concretă de săvârșire a faptei de depășire a limitei legale de viteză, se reține că petentul a condus autovehiculul cu viteza de 71 km/h pe un sector de drum a cărui limitare de viteză era de 50 km/h. În localitate, pericolul de săvârșire a accidentelor rutiere este mai ridicat, ceea ce impune o conduită rutieră preventivă din partea conducătorilor auto, conduită care este materializată și în conducerea cu viteză redusă. Pe sectorul de drum pe care a rulat petentul la momentul constatării faptei, viteza maxim admisă era de 50 km/h, motivat de faptul că în localitate traficul este îngreunat de circulația intensă a pietonilor și a vehiculelor. Depășirea cu peste 20 km a limitei de viteză a generat o stare de pericol pentru petent și a diminuat posibilitatea de prevenire a unor evenimente rutiere de către acesta. Astfel, urmarea produsă prin conduita petentului a constat în lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice. Petentul a beneficiat de clemență din partea agentului constatator pentru una dintre faptele reținute în procesul-verbal, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională a avertismentului pentru fapta de conducere fără a purta centură de siguranță. Din istoricul sancțiunilor contravenționale la regimul rutier (f. 32) rezultă că petentul a mai săvârșit aceeași faptă de depășire a limitei legale de viteză de 3 ori în anii 2014 și 2015. Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că scopul preventiv-educativ al normei contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii amenzii orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru fapta menționată, precum și a pedepsei complementare de 3 puncte de penalizare.
3.2. Pentru fapta de conducere fără a purta centură de siguranță, petentului i-a fost aplicată de agentul constatator sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară de 2 puncte de penalizare. Realizând o analiză a sancțiunii complementare prin prisma dispozițiilor art. 96 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, rezultă că aceasta poate subzista și pe lângă sancțiunea principală a avertismentului și are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte prevăzute de lege. Imperativul folosirii centurii de siguranță este determinat de asigurarea unui climat de siguranță conducătorilor auto în timpul conducerii pe drumurile publice. Instanța apreciază că în speță este necesară menținerea celor 2 puncte de penalizare în vederea preîntâmpinării comiterii de către petent a unor fapte de natură similară, în condițiile în care petentul a mai fost sancționat pentru aceeași faptă de conducere fără a purta centură de siguranță în decursul anului 2015 (f. 32).
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. D., cu domiciliul în Focșani, ., ., jud. V., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în Focșani, .. 12, jud. V., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/23.06.2015, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Judecătoria P..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.11.2015.
Președinte,Grefier,
M. A. C. S. B.
Red. M.A.C./3.12.2015
Tehnored. S.B./3.12.2015/ 5 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1180/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
