Plângere contravenţională. Sentința nr. 1300/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1300/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 1300/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1300/2015
Ședința publică din data de 27.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. C.
Grefier – S. B.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de petenta S.C. D. INTERNAȚIONAL S.R.L., cu sediul în com. Vama, ., județul Suceava, în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. Teritorial nr. 3, cu sediul în Focșani, ., județul V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus prin serviciul Registratură de către intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier răspuns la precizări și adresa nr._/18.11.2015.
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Instanța respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al intimatului I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în persoana consilierului juridic Gasner C. E., invocată de petentă prin răspunsul la întâmpinare, având în vedere că la dosar a fost anexată împuternicirea nr. 7899/28.03.2014 emisă de către Inspectorul de Stat Șef pentru consilierul juridic Gasner E. C. (f. 58), iar intimatul și-a însușit prin semnătura reprezentantului legal actele de procedură efectuate de consilierul juridic prin adresa nr._/18.11.2015.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
În baza art. 244 alin. (1) C.pr.civ., nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile, potrivit art. 394 alin. (1) C.pr.civ., și, față de actele și lucrările de la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.08.2015, petenta S.C. D. Internațional S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/22.06.2015 și exonerarea sa de la plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenție menționat, s-a reținut că la data de 22.06.2015, ora 18:01, pe DN2, în localitatea Mărășești, autotractorul marca M., ce aparține societății, cu nr. de înmatriculare_, condus de către conducătorul auto C. T. N., a fost oprit pentru control de către inspectori I.. Cu această ocazie, nu a fost prezentat organelor de control numărul necesar de diagrame tahografice sau alte înregistrări manuale, și nici alte documente justificative pentru activitatea desfășurată în perioada 25.05._15. În această situație, s-a aplicat societății petente amenda contravențională în cuantum de 4000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. z) din O.G. nr. 37/2007. Petenta a învederat că diagramele tahografice existau la data controlului, dar nu au putut fi prezentate agentului constatator, întrucât acestea nu se aflau la bordul autovehiculului din motive neimputabile conducătorului auto.
Sub aspectul legalității, petenta a susținut că procesul-verbal este lovit de nulitate pentru motivul că nu s-au respectat dispozițiile art. 16 alin. (7) referitoare la aducerea la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni. Deși în procesul-verbal s-a consemnat că reprezentantul legal nu era de față la momentul întocmirii procesului-verbal, conducătorul auto ar fi putut formula obiecțiuni dacă procesul-verbal era încheiat în momentul controlului. Un alt motiv de nelegalitate invocat se referă la faptul că situația din procesul-verbal nu este confirmată de cel puțin un martor asistent.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a menționat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, fiind ținută să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă. În speță, intimatul nu a dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția petentei, întrucât procesul-verbal nu este susținut de niciun suport probator. Potrivit petentei, prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației române este incompatibilă cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în raport de situația reținută de către agentul constatator prin procesul-verbal contestat, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 4000 lei prezintă caracter disproporționat față de gravitatea faptei reținute și împrejurările săvârșirii acesteia.
Petenta a considerat că, în condițiile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și lipsa producerii unor urmări, scopul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului. În speță, sancțiunea aplicată nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are o funcție exclusiv preventivă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.G. nr. 37/2007, precum și pe jurisprudența CEDO.
În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind legal și temeinic încheiat.
În motivare, cu privire la dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 invocate de petentă, intimatul a menționat că la momentul întocmirii procesului-verbal s-a consemnat că societatea contravenientă nu se afla de față, motivându-se în mod corespunzător lipsa martorului care să ateste absența contravenientului de la locul întocmirii procesului-verbal. Intimatul a arătat că o persoană nu poate fi obligată să semneze în calitate de martor un proces-verbal, în condițiile în care însuși contravenientul are dreptul să refuze semnarea. În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, intimatul a menționat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage o nulitate relativă, ceea ce presupune ca petentul să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Petenta nu a realizat dovada unei astfel de vătămări, având posibilitatea de a formula obiecțiuni în fața instanței. În speță, procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, fiind motivată lipsa obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului.
Cu privire la situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat, intimatul a menționat că, în speță, petenta a efectuat transportul fără a deține la bord și fără să poată prezenta numărul total necesar de diagrame sau înregistrări tahografice pentru 28 zile anterioare datei controlului, respectiv pentru perioada 25.05._15. S-a mai arătat că fapta contravențională reținută în sarcina petentei are ca element material neprezentarea documentelor de transport care atestă perioadele de conducere și de odihnă ale conducătorului auto. Prezentarea ulterioară a documentelor solicitate cu ocazia controlului efectuat de I. nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională, pentru că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres această cauză de exonerare și este incriminată neprezentarea documentelor, iar nu prezența sau absența acestor documente. Potrivit intimatului, răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale revine operatorului de transport, întrucât acesta trebuia să asigure diagramele la bordul vehiculului, iar la momentul controlului nu a fost în măsură să prezinte diagrame sau înregistrări manuale, și nici să facă dovada staționării vehiculului sau a unei alte situații justificative pentru lipsa documentelor.
Față de înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertismentului, intimatul a menționat că nu se impune sancționarea cu avertisment, deoarece avertismentul se aplică atunci când fapta prezintă o gravitate redusă și nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav pentru o faptă pe care legea o prevede sub sancțiunea minimă de 4000 lei, scopul legii neputând fi atins prin înlocuirea acestei amenzi atât de ridicate cu o sancțiune atât de ușoară cum este avertismentul.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., ale O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 37/3007 modificată, pe Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CE) nr. 165/2014, Ordinul MTI nr. 995/2011 și pe Decizia (CE) nr. 230/2007.
În probațiune, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând solicitarea de anulare a procesului-verbal contestat și de înlocuire, în subsidiar, a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Petenta a arătat că reprezentantul pârâtei nu a depus la dosar împuternicirea dată de către Inspectorul de Stat Șef care nu a semnat întâmpinarea.
Petenta a arătat că neprezentarea diagramelor tahografice la control s-a datorat neglijenței reprezentantului societății, însă fapta a avut un caracter întâmplător și neintenționat și petenta a depus stăruință pentru a înlătura consecințele acțiunii contravenționale. În opinia petentei, recunoașterea sinceră a faptei trebuie avută în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale, constituind și o garanție a asumării pericolului faptei săvârșite și a corijării conduitei societății petente. Pentru dovedirea afirmațiilor petentei, au fost atașate la dosar în copie diagramele tahograf din perioada 22.05._15. Petenta a învederat că vătămarea suferită prin neconsemnarea obiecțiunilor în procesul-verbal constă în diminuarea patrimoniului societății pe calea unei sancțiuni aplicate în mod netemeinic, iar dispozițiile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese și sunt de strictă interpretare și aplicare.
Intimatul a depus răspuns la precizările formulate prin răspunsul la întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii petentei și menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție. Față de invocarea lipsei calității de reprezentare în instanță a consilierului juridic I., intimatul a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere posibilitatea legală a Inspectorului de Stat Șef de a acorda mandat consilierului juridic angajat al Inspectoratului, precum și anexarea la dosar a împuternicirii nr. 7899/28.03.2014.
Potrivit intimatului, motivația petentei în sensul că pretinsa încălcare a art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 conduce la sancțiunea nulității absolute nu poate fi primită, întrucât art. 17 din același act normativ stipulează în mod expres care sunt cazurile în care este incidentă sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal. Petenta nu a dovedit vătămarea produsă, astfel încât să intervină sancțiunea nulității relative a actului sancționator. Intimatul a solicitat înlăturarea motivațiilor petentei referitoare la neglijența reprezentantului legal al societății de a depune documentele la bordul vehiculului și a celor referitoare la caracterul întâmplător și neintenționat al faptei, având în vedere că aceste afirmații atestă ușurința petentei în asumarea obligațiilor prevăzute de legiutor. Prin intermediul controalelor efectuate în trafic, este verificată repartizarea pauzelor, astfel încât să se prevină conducerea abuzivă și să se înlăture acțiunile care pun în pericol siguranța rutieră. Intimatul a învederat că actul sancționator corespunde exigențelor O.G. nr. 2/2001 cu privire la temeinicie și legalitate, iar agentul constatator a individualizat în mod corect și legal sancțiunea aplicată, aplicând societății contraveniente o amendă egală cu minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită.
La termenul din data de 27.11.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al intimatului în persoana consilierului juridic Gasner C. E., invocată de petentă.
Sub aspect probatoriu, instanța, în baza art. 255 și art. 258 C.pr.civ., a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.06.2015 (f. 7) întocmit de intimatul I. de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial nr. 3, petenta a fost sancționată contravențional, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007, cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. z) din același act normativ.
S-a reținut prin procesul-verbal că la data de 22.06.2015, ora 18:01, pe DN2, km 203, în localitatea Mărășești, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către S.C. D. Internațional S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto C. T. N. în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a înregistrărilor manuale sau a altor documente justificative pentru activitatea desfășurată în perioada 25.05._15.
Agentul constatator, în cuprinsul actului, a învederat că reprezentantul legal al societății nu era de față la momentul întocmirii procesului-verbal, fapt ce a dus la imposibilitatea de a formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul-verbal contestat nu este semnat de un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului-verbal nu a putut fi identificată nicio persoană care să poate semna ca martor.
Împotriva procesului-verbal de contravenție a fost formulată la data de 28.07.2015, în termen legal, prezenta plângere.
În drept, conform prevederilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea prezentei plângeri urmează să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal și să hotărască asupra sancțiunii.
1. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce instituie un caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu. Astfel, procesul-verbal . nr._/22.06.2015 (f. 7) cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, cu indicarea datei comiterii acesteia și poartă semnătura agentului constatator.
Instanța va respinge apărarea petentei în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate în contextul neaducerii la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, în conformitate cu art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Obligația organului constatator de a aduce la cunoștință dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni se aplică doar în situația în care acesta s-ar afla de față la momentul încheierii procesului verbal, ceea ce nu este cazul în speță. În temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007 raportat la art. 8 alin. (2) lit. z) din același act normativ, amenda contravențională a fost aplicată persoanei juridice prin reprezentanți legali, nefiind posibil ca aceste persoane să fie de față la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Din interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 rezultă că legiuitorul realizează o distincție între două momente esențiale – cel al săvârșirii faptei și cel al încheierii procesului-verbal de contravenție. Aceste momente pot să coincidă sau să fie poziționate la intervale diferite de timp. Astfel, agentul constatator poate întocmi procesul-verbal fie la momentul comiterii faptei, fie ulterior. În speță, fapta a fost săvârșită la data de 22.06.2015, ora 18:01, iar întocmirea actului sancționator s-a realizat la data de 22.06.2015, ora 19:00, agentul constatator motivând neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni prin prisma faptului că reprezentantul legal al societății nu era de față la data încheierii procesului-verbal.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, a arătat că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Acest caracter al nulității este asociat cu o vătămare produsă părții interesate, care trebuie să dovedească faptul că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Petenta a invocat faptul că vătămarea pricinuită prin imposibilitatea înscrierii obiecțiunilor în cuprinsul actului sancționator a constat în diminuarea patrimoniului societății pe calea sancțiunii aplicate în mod netemeinic. Cauza pentru care societății petente i s-a aplicat amenda în cuantum de 4000 lei a fost determinată de săvârșirea faptei contravenționale, neexistând o legătură de cauzalitate directă între lipsa formulării obiecțiunilor și amenda dispusă pe calea procesului-verbal contestat. Inclusiv în situația în care petenta ar fi formulat obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, iar agentul constatator ar fi omis să le menționeze, neconsemnarea obiecțiunilor nu atrage nevalabilitatea procesului-verbal, întrucât obiecțiunile pe care le-ar fi putut invoca petenta, într-o formulare sumară, impusă de spațiul afectat rubricii „alte mențiuni” din procesul-verbal, au fost valorificate pe calea plângerii contravenționale adresate instanței de judecată.
Afirmația petentei potrivit căreia procesul-verbal nu este semnat de un martor asistent nu este în măsură să atragă nulitatea actului contestat. Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator are posibilitatea de a încheia procesul-verbal în prezența contravenientului sau în lipsa acestuia, în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, este obligatoriu ca procesul-verbal să fie semnat de contravenient, derogări de la această regulă fiind permise numai în situația în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. În aceste ipoteze derogatorii, agentul constatator are obligația de a menționa expres împrejurarea care este incidentă, urmând ca această împrejurare să fie adeverită de cel puțin un martor. Având în vedere că martorul nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului-verbal, rolul martorului nu este de a confirma situația de fapt reținută de agentul constatator, ci de a arăta că procesul-verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001. În lipsa unui martor, astfel cum prevede alin. (3) al aceluiași articol, procesul-verbal de contravenție trebuie să indice cauza pentru care nu este inserată semnătura martorului. În speță, deși procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentei și împrejurarea nu a fost confirmată de un martor, agentul constatator a justificat în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, întocmirea procesului-verbal în această modalitate. Astfel, nu a fost identificată nicio persoană la fața locului decât un alt agent constatator care, potrivit O.G. nr. 2/2001, nu poate semna în calitate de martor.
2. Cu privire la temeinicia întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a înregistrărilor manuale sau a altor documente justificative care să ateste respectarea timpilor de conducere, a pauzelor și perioadei de repaus pentru perioada 25.05._15.
Petenta a invocat faptul că procesul-verbal întocmit în cauză nu este fondat pe un suport probator care să conducă în mod neîndoielnic la concluzia săvârșirii faptei contravenționale. În lumina jurisprudenței CEDO (cauza A. contra României, cauza I. P. contra României), se impune realizarea distincției că, spre deosebire de ipoteza în care faptele nu au fost constatate în mod direct de agentul constatator, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției, în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului, potrivit art. 249 C.pr.civ. În speță, în contextul în care contravenția a fost constatată pe loc de agentul constatator, fără a lăsa urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele percepute personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Mai mult, prin plângerea formulată, petenta a recunoscut săvârșirea faptei.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial, care cuprinde constatările personale ale unui funcționar al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, beneficiind de o triplă prezumție de autenticitate, veridicitate și legalitate. Această prezumție nu este incompatibilă cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a susținut petenta, întrucât Curtea Europeană a statuat în mod expres că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (Cauza H. contra României).
Deși petenta a menționat în cuprinsul plângerii contravenționale că beneficiază de prezumția de nevinovăție și că îi revine sarcina probei doar în ipoteza în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța constată că trebuie realizat un echilibru între prezumția de nevinovăție a petentei și prezumția de legalitate a procesului-verbal. Astfel, sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și asigurarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Petentei i s-a asigurat dreptul la apărare prin posibilitatea conferită de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A. contra României, cauza I. P. c. României).
Ilicitul civil imputat petentei prin actul contestat se încadrează în dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. z) din O.G. nr. 37/2007, potrivit cărora neprezentarea organelor de control a înregistrărilor din cele 28 zile anterioare zilei curente reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului nr. 561/2006, a Regulamentului nr. 165/2014 și după caz, a Acordului AETR și constituie contravenție, dacă nu este considerată infracțiune potrivit legii penale. Regimul sancționator al faptei menționate în procesul-verbal se instituie prin dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007, care prevede pentru aceasta limite de pedeapsă cuprinse între 4000 lei și 6000 lei.
Dispozițiile O.G. nr. 37/2007 se completează cu cele ale regulamentelor europene care au efect direct și aplicabilitate imediată, fără a fi necesară transpunerea acestora în dreptul intern. Regulamentul (UE) nr. 165/2014 configurează cadrul ce trebuie respectat de conducătorii auto și operatorii de transport în privința tahografelor și a aparaturii de înregistrare în transportul rutier. Art. 34 alin. (1) din Regulament stipulează obligația conducătorilor auto de a folosi foi de înregistrare sau carduri de conducători auto în fiecare zi în care conduc, începând din momentul în care preiau vehiculul. În ipoteza îndepărtării de vehicul, dacă un conducător auto este în imposibilitate de a folosi tahograful analogic montat la bordul vehiculului, perioadele de timp de conducere, disponibilitate, pauze sau repaus, respectiv alte activități se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și fără a murdări foaia de înregistrare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014.
Potrivit art. 36 alin. (1) din Regulament, în cazul în care un conducător auto se află la volanul unui vehicul echipat cu tahograf analogic, acesta este în măsură să prezinte, la cererea unui agent de control autorizat: foile de înregistrare din ziua în curs și cele pe care conducătorul auto le-a utilizat pe parcursul celor 28 de zile precedente; cardul de conducător auto, în cazul în care este titular al unui asemenea card; orice informații înregistrate manual și orice documente imprimate în timpul zilei în curs și pe parcursul celor 28 de zile precedente, în conformitate cu prevederile normelor europene. În baza dispozițiilor art. 36 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, un agent de control autorizat poate verifica foile de înregistrare, datele afișate, imprimate sau descărcate care au fost înregistrate de aparatul tahograf sau de cardul de conducător auto sau, în lipsa acestora, orice document justificativ care dovedește nerespectarea unei dispoziții. Prevederi similare se regăsesc în dreptul intern în cuprinsul art. 8 alin. (1) și (2) din Ordinul MTI nr. 995/2011, care statuează dreptul inspectorilor de control în trafic și obligația corelativă a conducătorilor auto de a solicita, respectiv de a prezenta toate documentele care trebuie să se afle la bordul vehiculelor, în funcție de activitatea desfășurată și în conformitate cu reglementările în vigoare.
Analizând temeiurile de drept expuse, instanța reține că această contravenție prezintă caracter omisiv și legiuitorul a considerat că prin simpla neprezentare a numărului suficient de diagrame sau a altor documente justificative, fapta se înscrie în cadrul ilicitului contravențional, neavând relevanță existența sau inexistența înscrisurilor menționate în alt loc decât la bordul vehiculului.
Prin urmare, față de dispozițiile legale imperative învederate, societatea petentă avea obligația de a asigura existența, la bordul vehiculului, a diagramelor tahograf aferente celor 28 de zile precedente controlului. În cauză, conducătorul auto C. T. N. nu a prezentat cu ocazia controlului în trafic diagrame tahografice, înregistrări manuale sau certificat de desfășurare a activității pentru perioada 25.05._15. Situația reținută prin procesul-verbal se coroborează cu formularul de control în trafic . nr._ (f. 69), în cuprinsul căruia șoferul recunoaște prin semnătură că nu au fost prezentate înregistrările care să ateste activitatea desfășurată în perioada menționată.
Elementul material al laturii obiective s-a concretizat în neîndeplinirea obligației de a prezenta la momentul și locul controlului documente justificative cu privire la modul de desfășurare a activității conducătorului auto, în calitate de prepus al societății petente. Urmarea imediată a fost determinată de starea de pericol pentru valorile sociale referitoare la desfășurarea activității de transport rutier cu respectarea prevederilor legale. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei. Poziționarea subiectivă a petentei față de faptă și urmarea produsă a îmbrăcat forma intenției indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Instanța nu poate reține motivul invocat de societatea petentă pentru nerespectarea obligației prescrise de normele legale, constând în neglijența din partea reprezentantului societății de a depune documentele la bordul autovehiculului. O astfel de conduită nu este prevăzută de legiuitor drept o cauză exoneratoare de răspundere și nu poate fi admisă pentru un profesionist care trebuie să manifeste prudență și diligență în desfășurarea activității. Anexarea ulterioară la dosarul cauzei a documentației care trebuia să existe la data controlului în trafic nu poate înlătura răspunderea petentei, în condițiile în care elementul material al laturii obiective în cazul faptei prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. z) din O.G. nr. 37/2007 se materializează în neprezentarea actelor care să ateste legalitatea transportului, iar contravenția s-a consumat la momentul controlului.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. z) din O.G. nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. (1) lit. c) din același act normativ, iar conduita petentei s-a situat în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale. Analizând coroborat procesul verbal ._/22.06.2015 (f. 7) și formularul de control în trafic . nr._ (f. 69) instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic, situația de fapt configurată prin procesul-verbal contestat fiind confirmată de petentă.
3. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmările produse, precum și de circumstanțele proprii ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Potrivit art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 alin. (2) lit. z) din O.G. nr. 37/2007 prezintă un grad înalt de pericol social, întrucât a calificat contravenția ca fiind o abatere foarte gravă și a stabilit un cuantum ridicat al acesteia – între 4000 lei și 6000 lei. Amenda de 4000 lei aplicată petentei este echivalentul minimului prevăzut de textul de lege. În contextul neprezentării nici măcar a unui singur document care să ateste activitatea desfășurată de conducătorul auto pentru o perioadă mare de timp (întreaga perioadă prevăzută de dispoziția legală), s-a adus atingere unor norme sociale de importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea modalităților de înregistrare a activității acestora. Este de importanță majoră, atât la nivel european, cât și pe plan intern, posibilitatea agenților statului de a verifica starea de odihnă a conducătorilor auto, aceștia parcurgând distanțe foarte mari. Fiind o contravenție de pericol, nu este necesară producerea efectivă a unei urmări, astfel cum a invocat petenta, sancțiunea ridicată impunându-se tocmai prin amploarea stării de pericol generate de comportamentul petentei.
Conduita societății petente, de prezentare ulterioară a documentelor solicitate la control, nu prezintă relevanță în analiza necesității și proporționalității sancțiunii, deoarece aceasta avea obligația de respectare a prevederilor legale la data la care au fost solicitate înscrisurile de către agentul de control în trafic. Solicitarea petentei ca instanța să dea efect poziției sincere a acesteia nu poate fi primită, întrucât atitudinea de recunoaștere se impune a fi analizată în contextul gravității concrete a faptei săvârșite, neputând fi acordată clemență unei persoane care săvârșește o abatere foarte gravă de la normele care i se adresează și pe care trebuie să le respecte cu strictețe. Instanța are în vedere și faptul că petenta este o societate comercială care ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, iar normele legale ce reglementează activitatea de conducere și repaus sunt aplicabile cu mai multă exigență în cazul persoanelor juridice care acționează în scop profesional.
În condițiile expuse, instanța apreciază că operațiunea de individualizare a sancțiunii a fost în mod corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale protejate, scopul preventiv-educativ al normei contravenționale neputând fi realizat, în acest caz, prin aplicarea unui avertisment.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. D. INTERNAȚIONAL S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, urmând a se menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al intimatului I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER în persoana consilierului juridic Gasner C. E., invocată de petentă.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D. INTERNAȚIONAL S.R.L., cu sediul în com. Vama, ., județul Suceava, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ , în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, .. 38, sector 1, reprezentat convențional prin consilier juridic Gasner C. E., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/22.06.2015, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Judecătoria P..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2015.
Președinte,Grefier,
M. A. C. S. B.
Red. M.A.C./18.12.2015
Tehnored. S.B./18.12.2015/ 5 ex
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1181/2015.... → |
|---|
