Plângere contravenţională. Sentința nr. 462/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 462/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 462/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 462/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier V. N.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta M. F., domiciliată în comuna Țifești, ., împotriva procesului verbal de contravenție ..15, nr._ din 28.01.2015 emis de Compania Națională de Autostrăzi și drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele aspecte procedurale:
- pricina este la primul termen de judecată;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp. art. 411 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 131 al. 1 Cod procedură civilă, instanța din oficiu constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta pricină.
In baza art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează atât pentru petentă cât și pentru intimată proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta M. F., cu domiciliul în ., a chemat în judecată civilă pe intimatul C.N.A.D.N.R., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . nr._ / 28. 01. 2015.
Motivându-și în fapt plângerea, petenta arătat că: prin procesul verbal contestat,s-a reținut în sarcina sa că, la data de 27.09.2014 a circulat cu autoturismul cu nr, de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenția prev. de art.8 al.1 din O.G.15/2002 și pentru care a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 250 lei, deși nu se face vinovat de comiterea acestei fapte, în sensul că, la data faptei, autoturismul nu-i mai aparținea deoarece fusese înstrăinat unei alte persoane, încă din data de 4. 01.2014.
Prin urmare nu poate să răspundă pentru o faptă pe care nu a comis-o și față de această împrejurare a invocat excepția lipsei calității de contravenient.
Petenta, în motivarea plângerii sale a susținut că actul de constatare a contravenției este nul absolut întrucât nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator și nici pe cea electronică extinsă.
A solicitat admiterea plângerii și exonerarea de răspundere sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate, cu aceea a avertismentului.
În drept, au fost invocate disp. O.G.2/2001.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 4 din dosar.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic, cu motivarea că petenta avea obligația legală de a depune toate diligențele necesare în vederea îndeplinirii formalităților prevăzute de lege privitoare la radierea autoturismului de pe numele său și pe care nu le-a făcut.
La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal, inclusiv planșele foto de la fila 30 și 31, de la dosarul cauzei.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța, analizând excepția invocată de petentă dar și legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat,s-a reținut în sarcina sa că, la data de 27.09.2014 a circulat cu autoturismul cu nr, de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenția prev. de art.8 al.1 din O.G.15/2002 și pentru care a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 250 lei, deși nu se face vinovat de comiterea acestei fapte, în sensul că, la data faptei, autoturismul nu-i mai aparținea deoarece fusese înstrăinat unei alte persoane, încă din data de 4. 01.2014.
Că este așa, rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la fila 5 și din certificatul fiscal de la fila 6 din dosar.
Potrivit art. 7 din O.G. 15/2002, modificată și republicată, (1) Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
(2) Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.
Prin urmare ,responsabilitatea petentului pentru fapta în litigiu ar fi existat dacă, în cauză s-ar fi făcut dovada, de către intimată, că la data faptei acesta ar fi fost la volanul autoturismului în litigiu, dovadă care în speță nu s-a făcut.
Este adevărat că, din art.11 al.4 din O.U.G._ rezultă că, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, noul proprietar are obligația de a solicita transcrierea dreptului de proprietate în termen de 30 de zile de la dobândirea acestui drept autorității competente, care eliberează un nou certificat de înmatriculare.
Astfel, în speță, noul proprietar avea obligația de a efectua demersurile descrise anterior, de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nu petentul.
Reconsiderând cele mai sus arătate, instanța reține că nu petentul este autorul faptei contravenționale în litigiu și-n atare situație nu poate răspunde contravențional, pentru contravenția reținută în sarcina sa, prin procesul verbal de la fila 3.
În jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Din înregistrarea electronică efectuată în cauză (f.15) depusă nu rezultă numărul de înmatriculare al autoturismului, prin urmare acestea nu pot fi reținute ca probe pentru stabilirea vinovăției petentului.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
Față de acestea, instanța a constatat că organul constatator nu a făcut dovada celor consemnate în procesul-verbal, astfel încât nu are posibilitatea să verifice dacă fapta constatată și încadrarea juridică a acesteia sunt întemeiate, iar prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost înlăturată.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de „acuzare”, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”,dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analizând motivele de nulitate a procesului verbal de contravenție invocate de petentă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, Nulitatea se constată și din oficiu”.
Din procesul-verbal ..15 nr._ încheiat la data de 28.01.2015 se poate observa că acestea nu sunt semnate de agentul constatator, acesta purtând doar ștampila electronică a Centrului de Studii Tehnice Rutiere și Informatice București.
Ștampila aplicată electronic pe procesul-verbal mai sus menționat nu suplinește semnătura agentului constatator.
Este adevărat că potrivit art. 6 din Legea 455/2001 „Inscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din același act normativ, potrivit cărora „In cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Procesul verbal ..15, nr._ din data de 28.01.2015 nu poartă semnătura organului constatator și nici semnătura electronică extinsă a acestuia.
Dispozițiile art. 4 pct. 4 din Legea 455/2001 definesc noțiunea de semnătură electronică extinsă ca fiind acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a)este legată în mod unic de semnatar
b) asigură identificarea semnatarului
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
În concluzie, instanța reține că procesul verbal de contravenție în litigiu nu respectă aceste cerințe legale imperative și-n atare situație este nelegal și netemeinic.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art.34 alin.1 din O.G. 2/2001, constată întemeiată excepția lipsei calității de contravenient și plângerea de față și urmează să o admită pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității de contravenient a petentei M. F..
Admite plângerea formulată de petenta M. F., domiciliată în comuna Țifești, ., împotriva procesului verbal de contravenție ..15, nr._ din 28.01.2015 emis de Compania Națională de Autostrăzi și drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, ca fiind întemeiată.
Constată nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție ..15 nr._/28.01.2015.
Exonerează petenta de răspundere.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2015.
Președinte, Grefier,
S. NiculinaValentina N.
Red. S.N.
17.06.2015
Tehnored.N.V.
Ex.5
2015 Iunie 17
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 463/2015.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 474/2015.... → |
|---|
