Contestaţie la executare. Sentința nr. 3278/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3278/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 3278
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3278
Ședința Publică din data de 19.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. C. I.
Grefier – I. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. – D. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimata A. E. având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită.
La apelul nominalfăcut în ședință publică, au lipsit reprezentantul contestatoarei și intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței urmatoarele:
- procedura de citare legal îndeplinită cu părțile;
- cauza este la primul termen de judecată.
- prin compartimentul Arhivă al instanței B. V. C. a atașat dosarul de executare nr. 840/2014.
In considerarea dispozițiilor art. 131 rap. la art. 94 C.p.c. și art. 714 C.p.c, instanța se consideră competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța, conform art. 238 C.p.c, apreciază că durata estimativă a prezentului proces este de 2 luni.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2015, sub nr._ contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. E., suspendarea executări silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației la executare și anularea adresei de înființare a popririi din 12.06.2015, pentru suma de 806,94 lei, emisă de B. V. C., în dosarul de executare nr. 840/2014.
În motivarea cererii de suspendare a executării silite formulate a arătat că în mod greșit a fost emisă somația împotriva unei instituții care nu mai există, ca subiect de drepturi și obligații, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice N., având în vedere dispozițiile art.13 din HG nr.520/2013, în urma cărora această instituție și Direcția Generală a Finanțelor Publice N. au fuzionat, creându-se o nouă instituție, fără personalitate juridică, astfel că adresa de înființare a popririi a fost emsă împotriva unei instituții care nu poate avea calitatea de debitor.
Pe fondul cauzei a arătat că prin decizia civilă nr.3229/24.09.2013 Curtea de Apel Bacău a respins recursul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr.681/F/12.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul N. și a obligat fosta Direcția Generală a Finanțelor Publice N. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A mai arătat că prin notificarea înregistrată sub nr._/08.11.2013, transmisă prin intermediul Cabinetului de avocat B. A., creditoarea a solicitat a-i fi comunicată modalitatea de plată a sumei de 600 lei, iar în condițiile în care procedura de plată este strict prevăzută de OMF nr.2626/02.11.2010, prin adresa transmisă prin fax la data de 12.11.2013 i-a comunicat creditoarei necesitarea transmiterii unor înscrisuri ( cererea de plată în original, copia cărții de identitate, împuternicirea avocațială în original, extrasul de cont unde urmează a fi efectuată plata, titlul executoriu în original ).
A menționat că ulterior acestei adrese creditoarea nu a transmis înscrisurile în vederea efectuării plății, instituția fiind de bună credință și manifestându-și disponibilitatea de a se achita de obligațiile stabilite în sarcina sa, procedura de plată neputând fi demarată decât din culpa exclusivă a creditoarei. A făcut trimitere la prevederile OG nr.22/2002, prin care au fost instituite mai multe măsuri derogatorii de la procedura comună de executare silită, invocând în acest sens și Decizia nr.444/20.11.2003 a CCR și concluzionând în sensul admiterii acțiunii.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art.711, art.714, art.718 NCPC.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art.30 din OUG nr.80/2013 coroborate cu dispozițiile OG nr. 22/2002.
Au fost anexate cererii, în fotocopie, înscrisurile la care a făcut referire în acțiune, respectiv adresa de înființare a popririi, somația, notificare, Sent civ nr.681/F/12.12.2012, Decizia nr.3229/24.09.2013 f. 6-17.
Intimata, cu care procedura de comunicare s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, nu a formulat întâmpinare.
Pentru o justă soluționare a cauzei, la solicitarea instanței, a fost înaintat, în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr.840/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc V. C..
La prezenta cauză, a fost anexat spre consultare dosarul nr._, privind pe aceleași părți având ca obiect”suspendare provizorie”, în cadrul căruia prin încheierea din 03.07.2015 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite demarată împotriva contestatoarei în cadrul dosarului de executare nr 840/2014 al B. V. C. până la soluționarea cererii de suspendare a executării din prezenta cauză.
Instanța a încuviințat pentru proba cu înscrisuri ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește contestația la executare, instanța reține că aceasta reprezintă mijlocul procedural specific fazei de executare silită, prin care se contestă actele de executare care nu sunt îndeplinite cu respectarea prevederilor legale, ceea ce are drept consecință prejudicierea drepturilor părților sau altor persoane.
În fapt, ca urmare a cererii de executare silită formulate de creditoarea intimată, prin avocat A. B., la data de 17.10.2014, a fost deschis dosarul de executare nr.840/2014de către Biroului Executorului Judecătoresc V. C., prin încheierea nr.1 pronunțată la data de 17.10.2014.
Instanța mai reține că cererea creditorului intimat a fost formulată având în vedere titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr.3229/24.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care fost Direcție Generală a Finanțelor Publice N. a fost obligată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin încheierea din data de 06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._/279/2014 –f.34 ds ex a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu menționat și demarată executarea silită prin emiterea încheierii și a somației la data de 09.12.2014.
Pe data de 12.06.2015 a fost emisă adresa de înființare a popririi contestată în cauză.
Anterior cererii de executare silită din data de 17.10.2014, instanța reține că prin notificarea înregistrată sub nr._/08.11.2013, transmisă prin intermediul Cabinetului de avocat B. A., creditoarea a solicitat a-i fi comunicată modalitatea de plată a sumei de 600 lei –iar intimata, prin adresa transmisă prin fax la data de 12.11.2013 i-a comunicat creditoarei necesitarea transmiterii unor înscrisuri ( cererea de plată în original, copia cărții de identitate, împuternicirea avocațială în original, extrasul de cont unde urmează a fi efectuată plata, titlul executoriu în original ) .
În drept, instanța reține că Potrivit art. 117 alin. 1 lit. f și alin. 9 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (…) f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii (…= (9) Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor și că prin OMF nr.2626/02.11.2010, în vigoare la data formulării cererii de către creditoare, prin avocat ) a fost reglementată această procedură.
Prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța reține că, pe de o parte, creditoarea a solicitat la data de 12.11.2013 a-i fi comunicată modalitatea prin care intimata debitoare înțelege să-și îndeplinească obligația de plată. Pe de altă parte, instanța reține că în adresa transmisă de către intimată s-a solicitat creditoarei a depune anumite înscrisuri, iar privire la parte din acestea ori erau deja în posesia sa ( titlul executoriu ), ori erau depuse în fotocopie ( cererea de plată, împuternicirea avocațială ). Însă, mai mult decât atât, ca răspuns la solicitarea creditoarei, intimata a indicat ca și modalitate de executare a obligației plata prin virament, aspect care se deduce din solicitarea de a-i fi comunicat de către creditoare, prin avocat – împuternicit în acest sens –, extrasul de cont unde urmează a fi virată suma de 600 lei. În acest context, instanța apreciază că în mod cert există o manifestare a intimatei de executare voluntară a obligației, iar dacă cu privire la celelalte solicitări se poate aprecia că acestea erau „acoperite”, indicarea contului era esențială, or reacția creditoarei, prin avocat, a fost una de pasivitate, iar ulterior de demarare a executării silite.
În cauză s-ar impune a se face referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu se poate reține că, prin instituirea acestei proceduri speciale de restituire, legiuitorul a avut intenția de a se sustrage de la executarea de bună-voie a titlurile executorii emise ca urmare a derulării unor proceduri judiciare, o interpretare contrară ducând la înfrângerea prezumției bunei-credințe, care este aplicabilă tuturor persoanelor, inclusiv instituțiilor și autorităților publice, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a probat în nici un mod împrejurarea că organul fiscal a refuzat, anterior începerii executării silite, restituirea sumei consemnate în cuprinsul titlului executoriu. Instanța apreciază că este de natura evidenței că, prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite și al punerii în executare de bună-voie, cu celeritate și fără costuri suplimentare a hotărârilor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanță ce trebuie restituite de la bugetul de stat. Mai mult, nu se poate reține că simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natură să aducă atingere dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune niciun cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea intimatei.
Astfel, instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no._/01, § 84, 7 iunie 2005). În prezența obligației pozitive a autorităților statului de a acționa pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție (§ 52 din prezenta hotărâre, Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, § 44). Statului îi revine obligația de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte și suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor pozitive care îi incumbă (§ 53 din prezenta hotărâre, Ruianu v. Romania, no._/97, § 66).
Pentru toate aceste considerente, reținând că potrivit art.663 NCPC executarea silită poate fi demarată dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, considerând că în cauză intimata contestatoare și-a manifestat intenția de a executa benevol obligația de plată a sumei de 600 lei, instanța apreciază că demararea executării silite s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale, urmând, în consecință, a admite acțiunea și a anula adresa de înființare a popririi emisă de B. V. C. la data de 12.06.2015 în dosarul nr.840/2014 .
Având în vedere finalitatea acestei instituții, precum și dezlegarea dată contestației la executare instanța va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea accesorie formulată de contestatoare având ca obiect suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite acțiunea având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE N. cu sediul în Piatra N., . bis, jud. N. CUI_, în contradictoriu cu intimata A. E., domiciliată în Piatra N., ., ..B, ., jud. N..
Anulează adresa de înființare a popririi emisă la data de 12.06.2015 emisă în cadrul dosarului de executare nr.840/2014 al Biroului executorului judecătoresc V. C..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.840/2014 al Biroului executorului judecătoresc V. C., ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. I. O.
Red.Tehnored.M.C.I./I.O.26.11.2015/05.12.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3520/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4174/2015. Judecătoria... → |
|---|
