Ordin de protecţie. Sentința nr. 2593/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2593/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-08-2015 în dosarul nr. 2593
DOSAR NR._ ordin de protecție
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
Ședința din data de 28.08.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2593
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. D.
GREFIER –D. L.
Cu participarea reprezentantului legal al Ministerului Public – procuror S. TEONA.
Pe rol se află judecarea cauzei civile, în materia minori și familie, privind pe reclamanții P. I., P. E. A. în contradictoriu cu pârâții H. A. T., H. N., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanții, pârâtul H. N., avocat din oficiu, P. V. pentru pârâtul H. A. T., martorii G. L. L. și P. N., lipsă fiind pârâții.
S-a expus oral referatul asupra cauzei, grefierul de ședință învederând instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la al II-lea termen de judecată;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-obiectul cauzei: ordin de protecție;
La interpelarea instanței, reclamanții arată că insistă în toate capetele de cerere,
Pârâții, prin avocat P. V., precizează că se opun la toate capetele de cerere, inclusiv la încredințarea minorei H. A. – D.. În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită încredințarea minorei H. A. – D., motivul opoziției fiind acela că nu s-ar justifica această procedură pentru această cerere. Apărătorul pârâților a precizat că pârâții nu au mai luat legătura cu el, motiv pentru care nu a fost în măsură să asigure prezența vreunui martor în vederea audierii.
Instanța pune în discuție suplimentarea probelor cu încă un martor.
Avocat P. V., apărătorul pârâților, consideră că este suficient un singur martor.
Procurorul învederează faptul că este de acord cu suplimentarea probatoriului.
Apărătorul pârâților a invocat o . excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. I., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N..
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. I., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N..
Apărătorul pârâților solicită admiterea excepțiilor, persoanele în cauză fiind părinții părților, aceștia neavând calitate procesuală în prezenta cauză.
Reclamantul P. I., consideră că are calitate procesuală activă, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale active.
Reclamanta P. E. A., consideră că are calitate procesuală activă P. I., solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale active.
Procurorul solicită admiterea excepțiilorlipsei calității procesuale active a reclamantului P. I., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N..
Instanța, în baza dispozițiilor art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 din Cod de procedură civilă încuviințează probele propuse de părți, apreciindu-le ca fiind admisibile și necesare soluționării cauzei.
În temeiul art. 318, 319, 321 și art. 323 noul Cod procedură civilă, se procedează la identificarea și audierea sub prestare de jurământ, a martorilor P. N., G. L. L., cărora în prealabil li s-au pus în vedere dispozițiile art. 319 alin. (9) noul Cod de procedură civilă, depozițiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească conform dispozițiilor art. 244 din codul de procedură civilă și acordă cuvântul în cadrul dezbaterii fondului cauzei.
Reclamantul P. I. solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, cu toate capetele de cerere. Solicită cheltuieli de judecată.
Reclamanta P. E. A. solicită admiterea cererii, cu toate capetele de cerere. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâților solicită respingerea acțiunii, nu sunt întrunite condițiile art.5 din Legea nr. 17/2003; a se reține că pârâtul H. A. T., nu mai locuiește cu reclamanta P. E. A..
Procurorul pune concluzii de admitere a cererii în întregime.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 13.08.2015 sub nr._, reclamanții P. I. și P. E.-A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții H. A.-T. și H. N., să emită un ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de ei și de locuința lor, situată în municipiul Piatra N., .. 21 bis, jud. N., interzicerea, pentru pârâți, a oricărui contact cu ei, precum și să-i fie încredințată reclamantei P. E.-A., spre creștere și educare, minora H. A.-D., născută la data de 04.11.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, s-a arătat că reclamantul P. I. este tatăl reclamantei P. E.-A. și că între aceasta din urmă și pârâtul H. A.-T. a existat o relație de concubinaj, din care a rezultat minora H. A.-D., născută la data de 04.11.2012.
S-a mai arătat că relația de concubinaj dintre cei doi a început în urmă cu patru ani și inițial aceștia au locuit la pârâtul H. N., tatăl pârâtului H. A.-T.. Din cauza scandalurilor pe care cei doi pârâți le făceau frecvent, însă, a anturajului dubios pe care-l aveau, a consumului de alcool și a violențelor la care reclamanta era supusă, aceasta a decis să se mute împreună cu concubinul ei, acasă la tatăl ei, reclamantul P. I.. Nici aici, însă, comportamentul pârâtului H. A.-T. nu s-a schimbat, acesta continuând să se mențină în acel anturaj format din persoane dubioase și să consume alcool. Deși ambii reclamanți au încercat să-i explice că, măcar de dragul fiicei lor minore ar fi bine să-și revizuiască comportamentul, să nu mai consume alcool și să se ocupe mai mult de întreținerea familiei sale, aceste încercări au rămas fără ecou, pârâtul nefăcând altceva, ca răspuns, decât să provoace un nou scandal, să înjure, să spargă diverse obiecte din casă și să-i lovească.
În acest context, au subliniat reclamanții că au fost bătuți în repetate rânduri de către cei doi pârâți.
Cu titlu exemplificativ, aceștia au descris câteva episoade de violență la care au fost supuși.
Astfel, pe data de 24.05.2015 reclamantul P. I. a arătat că a fost bătut, la el în curte, de către cei doi pârâți, așa încât a avut nevoie de spitalizare, având mandibula ruptă. După ce s-a externat din spital, a mers la Serviciul Județean de Medicină Legală N., unde i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr.A2/432 din 12.06.2015, cu un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale. Deși a vrut, la acel moment, să facă plângere la politie, a renunțat, la amenințările pârâților, formulând, totuși plângere împotriva lor, reclamanta P. E.-A., pe care și-a retras-o la presiunea pârâtului H. A.-T..
Tot astfel, pe data de 1.08.2015, în urma unei discuții dintre reclamanta P. E.-A. și pârâtul H. A.-T., în cadrul căreia acesta din urmă îi cerea reclamantei să fie de acord să se mute împreună la pârâtul H. N., la refuzul reclamantei, pârâtul a încuiat ușile, a luat un cuțit și a început s-o amenințe cu moartea, în condițiile în care reclamanta o ținea în brațe pe fetita lor, care plângea speriată. Văzând pe geam această scenă, reclamantul P. I. a încercat să intre în casa, dar nu a fost lăsat de către pârât, motiv pentru care a anunțat organele de politie care au venit la fața locului. Cu acea ocazie, pârâtul a declarat mincinos, în sensul că ar fi luat acel cuțit pentru a se automutila și nu pentru a o agresa pe concubina sa.
Întrucât lucrurile au continuat în acest sens, pârâții continuând să-i amenințe și să-i agreseze, au arătat reclamanții că au fost nevoiți să formuleze prezenta acțiune, fiind sfătuiți în acest sens și de către organele de poliție.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 27 ind. 3 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat administrarea probei cu declarații de martori și cu înscrisuri și au depus la dosar, în cadrul acestei din urmă probe, în copie, cărțile lor de identitate, certificatul de naștere al minorei H. A.-D., născută la data de 04.11.2012, certificatul medico-legal nr. A2/432/12.06.2015 emis de Serviciul de Medicină legală N. și scrisoare medicală (f.7-13 ds.).
Pârâtul H. N. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță la primul termen de judecată, în timp ce pârâtul H. A.-T., deși legal citat, nici nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat personal în instanță, interesele acestuia fiindu-i însă, protejate prin desemnarea unui apărător din oficiu, care l-a asistat și apoi reprezentat și pe pârâtul H. N..
În apărare, pârâții au solicitat administrarea probei cu martori, nefiind, însă, în măsură să nominalizeze nici un martor, la termenul la care s-a pus în discuție probatoriul.
Apărătorul pârâților a precizat, la ultimul termen de judecată, că pârâții nu au mai luat legătura cu el, motiv pentru care nu a fost în măsură să asigure prezența vreunui martor în vederea audierii, însă a invocat diverse aspecte referitoare la probele propuse de reclamantă și a invocat o . excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. I., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N..
Instanța, în baza dispozițiilor art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 din Cod de procedură civilă a încuviințat probele propuse de părți, apreciindu-le ca fiind admisibile și necesare soluționării cauzei.
În cauză au fost audiați, sub prestare de jurământ, martorii G. L. L. și P. N., ale căror declarații au fost consemnate în procesele verbale atașate la dosarul cauzei (f.27,28 ds.).
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța reține că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Din relația de concubinaj a reclamantei P. E.-A. cu pârâtul H. A.-T. a rezultat minora H. A.-D., născută la data de 04.11.2012, conform certificatului de naștere . nr._ depus la fila 10 din dosar.
Cei doi concubini au locuit inițial la tatăl pârâtului, H. N., iar ulterior s-au mutat la tatăl reclamantei, P. I., cei doi nominalizați fiind, de asemenea, părți în cauză și cu privire la care apărătorul pârâților a apreciat că sunt incidente cele două excepții invocate.
Afirmațiile reclamanților în sensul că cei doi pârâți au avut, de-a lungul timpului un comportament violent față de ei, verbal și fizic, potențat de consumul în exces de băuturi alcoolice, au fost susținute de declarațiile ambilor martori, dar și de înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, din declarația martorei G. L.-L. a rezultat că pârâtul H. A.-T. a avut un comportament violent față de concubina sa, reclamanta P. E.-A., încă de la începutul relației lor, care durează de aproximativ trei ani de zile, însă în ultima perioadă de timp violențele s-au amplificat și intensificat. Violențele pârâtului s-au extins, în mai multe rânduri și împotriva tatălui concubinei sale, respectiv împotriva reclamantului P. I., acesta din urmă fiind de asemenea, agresat fizic și de pârâtul H. N..
Comportamentul extrem de violent al celor doi pârâți a fost relevat și de martorul P. N., care a fost de asemenea, victimă a agresiunilor celor doi. Instanța a apreciat că acest aspect, respectiv faptul că martorul a fost, de asemenea, agresat de pârâți, nu face ca declarația acestuia să fie lipsită de obiectivitate, în condițiile în care cele relatate de el nu distonează în nici un fel în ansamblul probator.
Declarațiile martorilor se coroborează, așa cum s-a arătat și cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv cu certificatul medico-legal nr. A2/432/12.06.2015 emis de Serviciul de Medicină legală N. și cu scrisoarea medicală eliberată de Spitalul Clinic Județean de Urgențe ”Sfântul S.” din Iași, acte din care rezultă gravitatea violențelor exercitate de către cei doi pârâți împotriva reclamantului P. I..
Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003 „(1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.”, iar conform art. 4 din același act normativ, „Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”
Față de aceste dispoziții legale, raportate la situația de fapt reținută și expusă mai sus, reține instanța că violențele exercitate de către cei doi pârâți împotriva reclamanților au îmbrăcat atât formele violenței fizice, cât și verbale și psihologice.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, cu modificările și completările ulterioare,“(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Instanța apreciază că, deși textul de lege face vorbire, în mod expres de ”violența în familie” și de violențele exercitate ”de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii”, se impune să fie asimilați și incluși în această sferă a ”membrilor de familie” și concubinii și rudele apropiate ale acestora (în speță părinții concubinilor), date fiind relațiile existente între aceștia, similare celor din familiile legal constituite.
Sub acest aspect, instanța apreciază că atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. I., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N. sunt neîntemeiate, motiv pentru care vor fi respinse ca atare.
Raportat la situația de fapt reținută în cauză și la dispozițiile legale invocate, instanța apreciază că se impune luarea unor măsuri provizorii de protecție a reclamantei P. E.-A. și a tatălui acesteia, existând premizele perpetuării și chiar agravării stării conflictuale dintre părți, având în vedere modul în care au evoluat acestea până în prezent.
În acest sens, instanța apreciază că sunt întemeiate atât cererile reclamanților având ca obiect obligarea pârâților de a păstra o distanță minimă de 100 de metri față de aceștia și față de domiciliul lor, situat în municipiul Piatra N., .. 21 bis, jud. N., precum și interzicerea, pentru pârâți, a oricărui contact cu ei. Măsura de a păstra o distanță minimă de 100 de metri față de domiciliul reclamanților, situat în municipiul Piatra N., .. 21 bis, jud. N. se impune cu atât mai mult cu cât din probele administrate în cauză rezultă că nu doar pârâtul H. A.-T. i-a agresat pe reclamanți în propria casă, dar și tatăl acestuia, pârâtul H. N., care nu a locuit niciodată cu reclamanții, l-a agresat pe reclamantul P. I. în curtea acestuia, vădindu-se a fi deosebit de periculos.
În ceea ce privește cererea reclamantei P. E.-A. de a i se încredința, spre creștere și educare, minora H. A.-D., născută la data de 04.11.2012, instanța constată că și aceasta este întemeiată.
La soluționarea acestei cereri, instanța va avea în vedere situația de fapt actuală, care este de natură să confere minorei stabilitate, vârsta fetiței, precum și declarațiile martorilor referitoare la comportamentul pârâtului H. A.-T., care în mod cert nu este capabil în prezent să ofere minime garanții că minora ar fi în siguranță în preajma sa, dat fiind și ultimul episod de violență, în cadrul căruia pârâtul a amenințat-o pe reclamantă cu un cuțit, în condițiile în care aceasta era cu minora în brațe.
Măsurile ce se vor dispune au un caracter provizoriu, în considerarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora „durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului”, instanța apreciind că este necesară luarea acestor măsuri pe durata maximă prevăzută de lege.
Instanța va respinge, însă, cererea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, deși aceștia au făcut dovada că au angajat un apărător în vederea redactării acțiunii și a consilierii juridice, nu au făcut și dovada cheltuielilor efectuate în acest sens.
Instanța va dispune, de asemenea, avansarea onorariul apărătorului din oficiu al pârâților, în sumă de 520 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. I., ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N., ca neîntemeiată,
Admite acțiunea formulată de reclamanții P. I., cu domiciliul în Piatra N., .. 21 bis, județul N. și P. E.-A., cu domiciliul în Piatra N., ..1, ., . în contradictoriu cu pârâții H. A.-T. și H. N., ambii domiciliați în Piatra N., anexa Văleni, ., județul N..
Dispune emiterea următorului ORDIN DE PROTECȚIE:
„Obligă pârâții să păstreze față de reclamanți și față de locuința acestora, situată în municipiul Piatra N., .. 21 bis, jud. N., o distanță minimă de 100 de metri, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.
Interzice pârâților orice contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanții, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.
Dispune încredințarea către reclamanta P. E.-A., spre creștere și educare, a minorei H. A.-D., născută la data de 04.11.2012”.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Dispune avansarea onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului, în sumă de 520 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați N..
Executorie fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.08.2015.
Președinte, Grefier,
C. D. D. L.
Red.C.D./16.10.2015;
Teh.D.L./16.10.2015;
6 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2544/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
