Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2687/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2687/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 2687
Dosar nr._ - ordonanță președințială –
Cod operator 2720 (exercitare autoritate părintească)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2687
Ședința publică de la 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D. I. în contradictoriu cu pârâtul D. C. C., având ca obiect ordonanță președințială (exercitare autoritate părintească).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns av. C. M., pentru reclamantă și martora B. A., lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- s-a acordat termen în vederea administrării probei testimoniale;
- s-a depus la dosarul cauzei, prin fax:
- referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantei (filele 39-40);
- concluzii scrise cu înscrisuri anexă din partea pârâtului (filele 41-46 dosar);
- reclamanta, prin avocat, nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că minora este înscrisă la o instituție de învățământ din Italia pentru anul școlar 2015 – 2016.
Având în vedere susținerile pârâtului din concluziile scrise depuse la dosar, prin care solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, av. C. M. învederează instanței că reclamanta insistă în acțiunea formulată. Confirmă că, în prezent, reclamanta împreună cu minora au plecat în Italia. Susține că pârâtul a dat respectiva declarație fără știrea reclamantei și a dus-o la poliție împreună cu celelalte acte. Reclamanta a aflat de respectiva declarație după ce a sesizat organele de poliție. Reclamanta insistă în judecarea cererii, solicitând exercitarea autorității părintești în mod exclusiv asupra minorei nu numai pentru scoaterea acesteia din țară, ci și pentru orice act de care va avea nevoie în Italia. Pârâtul are o atitudine recalcitrantă, iar dacă nu ar fi fost respectiva declarație, minora nu ar fi putut pleca în străinătate să-și continue studiile și apreciază că s-ar aduce atingere intereselor minorei.
Instanța procedează la identificarea martorei B. A., fiica lui G. și Saveta, născută în ., legitimată cu C.I. . nr._, CNP_, cu domiciliul în comuna Costișa, . și la audierea acesteia sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 47 dosar).
Av. C. M. învederează instanței că, față de împrejurarea că reclamanta cu minora abia au plecat în Italia, nu a fost în măsură ca până la acest termen să depună la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte că minora este înscrisă la o instituție de învățământ din Italia pentru anul școlar 2015 – 2016, dar o va contacta pe reclamantă pentru a-i trimite prin fax.
Instanța revine asupra dispoziției de la termenul de judecată anterior, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei depunerea la dosarul cauzei a unor înscrisuri noi din care să rezulte că minora este înscrisă la o instituție de învățământ din Italia pentru anul școlar 2015 – 2016, fiind suficiente actele depuse deja la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în dezbateri asupra fondului:
Av. C. M., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, exercitarea autorității părintești asupra minorei în mod exclusiv de către mamă până la finalizarea cererii de divorț. Reclamanta dorește să plece cu minora în Italia unde aceasta este școlarizată. Părțile sunt separate în fapt, pârâtul fiind în România, iar reclamanta în Italia. Prin atitudinea sa, pârâtul crede că se răzbună pe reclamantă, dar de fapt se răzbună pe minoră. Apreciază că cererea este întemeiată, iar depoziția martorei și înscrisurile depuse la dosarul cauzei sunt suficiente pentru admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
În considerarea dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2015, sub nr._, reclamanta D. I. în contradictoriu cu pârâtul D. C. C. a solicitat instanței să dispună prin ordonanță președințială, până la finalizarea dosarului de fond, ca autoritatea părintească cu privire la minora D. C. M., născută la data de 29.09.2001, să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă. A solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 09.11.1997, iar încă de la început pârâtul se enerva foarte ușor și distrugea bunuri din casă, dar după aproximativ 3 ani purtarea sa a început să se schimbe în rău. A început să consume tot mai des băuturi alcoolice, devenind violent atât verbal, cât și fizic față de ea, inclusiv în prezența fiicei care este speriată de tatăl ei. Reclamanta a adăugat că au plecat împreună la muncă în Italia, iar pârâtul a început să lipsească de acasă mai multe zile la rând fără să-i spună unde merge. A aflat că pârâtul este implicat într-o relație extraconjugală și nu a ascuns aceasta nici față de fetiță.
A mai susținut că violențele exercitate de pârât au culminat în ziua de 15.06.2015 când pârâtul, aflat în stare de ebrietate, i-a pus cuțitul la gât și a amenințat-o cu moartea. Reclamanta a arătat că a început să-și adune lucrurile pentru a pleca din casă, dar pârâtul a început să o lovească cu pumnii și picioarele, astfel că fiica lor a sărit pe el spunându-i să se oprească. Reclamanta a fost internată în spital o zi și a primit concediu medical încă cinci zile. A vorbit cu pârâtul la telefon, dar acesta nu i-a permis să vorbească personal cu fiica sa.
La data de 28.06.2015, reclamanta a fost acasă însoțită de sora sa, T. E., dar a rămas pe scări, numai sora sa intrând în locuință și solicitându-i pârâtului să-i dea documentele reclamantei și ale fiicei sale, dar pârâtul a refuzat. Minora a susținut că îi este frică de tatăl ei. La scurt timp, reclamanta a arătat că a fost sunată la telefon de către pârât și au stabilit o întâlnire într-o piață. Pârâtul nu a dorit să-i dea actele și nici pe fiica sa, astfel că a plecat. Pârâtul s-a îndreptat cu mașina în viteză spre reclamantă și sora sa cu intenția de a le lovi cu mașina, dar ele s-au adăpostit după stâlpii de protecție dintr-o benzinărie apoi au urcat într-un autobuz pe care pârâtul a continuat să-l urmărească, astfel că reclamanta și sora sa au intrat la metrou reușind să scape astfel de pârât.
Reclamanta a precizat că a formulat o plângere penală la autoritățile italiene și probabil acesta este motivul pentru care pârâtul s-a întors în România.
Într-un final, reclamanta a reușit să ia fata de la pârât și a venit cu ea în România, ocazie cu care a întocmit acte provizorii.
Reclamanta a mai susținut că pârâtul a recunoscut de față cu minora că nu îl interesează fata și că îi va face procură să poată pleca în Italia, dar apoi a refuzat să-i dea documentele sale, ale fiicei sale, precum și procura necesară.
A arătat că urgența promovării cererii este dată de faptul că nu poate lăsa minora în România deoarece aceasta nu a fost înscrisă niciodată la școală în România, a locuit doar în Italia, cunoaște limba română, dar scrie greu deoarece a învățat în limba italiană. În septembrie urmează să înceapă clasa a noua în Italia și în lipsa procurii date de pârât minora nu va putea pleca la școală, dar nici în România nu va putea fi înscrisă la școală pentru că este străină de mediul și sistemul românesc de școlarizare.
Reclamanta a adăugat că pârâtul este total dezinteresat de copil și refuză să facă ceea ce este în interesul copilului cu scopul de a o șicana de fapt pe ea. A arătat că fata este atașată de ea pentru că a crescut-o și a avut permanent grijă de ea, iar de pârât se teme deoarece a asistat la actele de violență ale pârâtului și știe de ce e în stare.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 398 alin. 1 din Codul civil și art. 94, art. 114, art. 451 – art. 453, art. 997 și urm. din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii formulate reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului și cu audierea a doi martori.
Au fost anexate cererii, în copie, certificat de căsătorie, certificat de naștere, două procese-verbale de primire a denunțului, fișă clinică de prim ajutor, înscrisuri în limba italiană.
Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul legal de 20 lei.
La termenul de judecată din 08.09.2015, reclamanta a depus la dosar, tradusă în limba română, fișa de evaluare a studiilor privind pe minora D. C. M..
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări. Totuși, la data de 15.09.2015 a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea cererii ca rămasă fără obiect. A precizat că, la data de 22.07.2015, din proprie inițiativă, a dat o declarație notarială prin care și-a manifestat acordul ca soția sa să părăsească teritoriul României împreună cu minora rezultată din căsătoria lor, D. C. M.. În aceeași zi, a anunțat-o pe soția sa să vină pentru a-i preda documentele de călătorie, dar a refuzat. Actele le-a primit la data de 27.08.2015 la Postul de Poliție al Comunei Costișa, jud. N., așa cum rezultă din dovada ștampilată.
Pârâtul a mai arătat că, din informațiile sale, reclamanta împreună cu minora au părăsit țara la data de 11.09.2015.
Pe fondul cauzei, a susținut că toate motivele invocate vizează aspecte legate de divorț, cauză înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ .
A considerat că solicitarea reclamantei de a exercita exclusiv autoritatea părintească, chiar și temporar, nu se justifică având în vedere demersul său notarial, anterior ca el să afle că este chemat în judecată sau ca el să fie notificat. A apreciat că prezenta acțiune a fost promovată în considerarea faptului că o soluție favorabilă ar putea influența soluționarea capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești în divorț.
Pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
A depus la dosar, în copie, declarația autentificată prin încheierea nr. 1020 din 22.07.2015, emisă de notarul public B. R., dovada din 27.08.2015, emisă de Postul de Poliție Costișa, împuternicire avocațială.
A fost audiată minora D. C. M., declarația acesteia fiind consemnată la fila 32.
Instanța a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul reclamantei din țară, fiind depus raportul de anchetă la filele 39-40.
Instanța a administrat la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior, și proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora B. A., depoziția acesteia fiind consemnată la fila 47.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta D. I. este căsătorită cu pârâtul D. C. C. de la data de 09.11.1997, potrivit certificatului de căsătorie de la fila 6, părțile având împreună o fiică, pe minora D. C.-M., născută la data de 29.09.2001, la R. în Italia, așa cum rezultă din certificatul de naștere transcris, depus la fila 7.
În prezent, pe rolul Judecătoriei Piatra N. se află înregistrat dosarul nr._ având ca obiect divorț, acțiunea fiind promovată de reclamanta D. I..
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că minora D. C.-M., în prezent în vârstă de aproape 14 ani, a urmat cursurile de învățământ în Italia.
Instanța reține că pârâtul a exercitat violențe fizice asupra reclamantei, aspect ce rezultă din declarația martorei B. A., de la fila 47.
Totodată, din declarația minorei, de la fila 32, rezultă că pârâtul nu a fost niciodată agresiv cu ea, ci numai cu mama sa.
În drept, potrivit prevederilor art. 996 NCPC, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Potrivit prevederilor aceluiași text de lege, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Legiuitorul, reglementând prin dispozițiile art. 996 - art. 1001 NCPC procedura sumară a ordonanței președințiale, a stabilit condițiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă. Astfel, stabilind că „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice” legiuitorul fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței - urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se cere a fi luată pe această cale. O a treia cerință de admisibilitate, prevăzută de art. 996 alin. 2 NCPC, este aceea că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond. În afară de aceste condiții speciale trebuie îndeplinite și condițiile generale ale acțiunii civile, respectiv interesul, calitatea și capacitatea.
Cât privește caracterul provizoriu al măsurii ce s‑a cerut a fi dispusă, afirmat atât în alin. (1), cât și în alin. (5) teza ultimă ale art. 966 din noul Cod de procedură civilă, cu antonimul definitiv, caracterizează exact specificul procedurii ordonanței președințiale, întrucât are o dublă semnificație: pe de o parte, se referă la caracterul reversibil al măsurilor luate, iar pe de altă parte se referă la durata limitată temporar a respectivelor măsuri. În alin. (2) al art. 996 se arată că ordonanța este provizorie, iar dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
În cauză, este îndeplinită condiția caracterului vremelnic al măsurilor solicitate, precum și condiția ca măsurile să nu rezolve litigiul în fond întrucât acestea vizează perioada până la soluționarea în fond a dosarului de divorț nr._ .
Instanța reține că art. 920 din codul de procedură civilă reglementează măsurile vremelnice care pot fi luate până la soluționarea divorțului astfel: „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.” În cazul acestor cereri, se admite că urgența este presupusă de lege, nefiind necesară dovedirea ei. Cum exercitarea autorității părintești nu este enumerată la art. 920 sus-citat, instanța reține că trebuie analizată în cauză și îndeplinirea condiției urgenței.
Este adevărat că pârâtul a dat o declarație notarială la data de 22.07.2015 în cuprinsul căreia și-a manifestat acordul ca minora să călătorească în străinătate, însă se pare că această declarație nu i-a fost înmânată reclamantei decât la data de 27.08.2015, la Postul de Poliție Costișa, împreună cu celelalte documente ale reclamantei și ale minorei. Pârâtul nu a făcut dovada că a încercat să-i dea reclamantei aceste acte. Dimpotrivă, declarația martorei audiate în cauză confirmă susținerile reclamantei referitoare la violențele exercitate de pârât. Or, acesta este unul din motivele întemeiate prevăzute de art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte. În speță, instanța apreciază că urgența este impusă de împrejurarea că părinții minorei sunt în imposibilitate de a comunica pentru a lua deciziile cele mai bune pentru copil, situație în care este în interesul minorei ca aceste decizii să fie luate numai de mama sa, cel puțin până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, dată fiind imposibilitatea conlucrării ambilor părinți în interesul minorei ceea ce ar conduce la o întârziere sau chiar la o împiedicare în luarea deciziilor referitoare la minoră.
Nu poate fi primită solicitarea pârâtului de respingere a cererii ca rămasă fără obiect întrucât, așa cum a arătat reclamanta prin avocat, obiectul cererii este exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă până la soluționarea divorțului, iar înmânarea documentelor necesare pentru reîntoarcerea în Italia reprezintă numai un aspect al exercitării autorității părintești și care a fost rezolvat numai după intervenția organelor de poliție.
În consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta D. I. în contradictoriu cu pârâtul D. C. C..
Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta D. I. (CNP_), cu domiciliul legal în comuna Costișa, ., cu domiciliul procedural ales în municipiul Piatra N. – la Av. C. M. G., . nr. 61, ., apt. 17, județul N. în contradictoriu cu pârâtul D. C.-C. (CNP_), cu domiciliul în ..
Dispune exercitarea în mod exclusiv de către mamă, reclamanta D. I., a autorității părintești cu privire la minora D. C.-M., născută la data de 29.09.2001.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept numai de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 24.09.2015
4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2661/2015. Judecătoria... | Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 2649/2015.... → |
|---|
