Plângere contravenţională. Sentința nr. 1626/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1626/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1626
Dosar nr._ plângere contravențională
cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 1626
Ședința publică din data de 08.05.2015
Instanța constituită din
Președinte – C. I. - judecător
Grefier - D. B.
La ordine se află pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul S. L. V. în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI N..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 08.05.2015.
Încheierea de amânare a pronunțării face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N ȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 07.05.2014 sub nr._, petentul S. L.-V. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.03.2014, solicitând admiterea acesteia.
Plangerea nu a fost motivata in fapt.
In drept, s-au invocat prevederile OG 2/2001, Codul de procedura fiscala si OUG 195/2002.
În susținerea acțiunii, petentul a atașat plângerii copia procesului-verbal de contravenție insotit de dovada comunicarii (fila5 ).
Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei (fila 12).
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii formulate si mentinerea procesului-verbal contestat.
A menționat intimatul că actul de constatare și sancționare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în condițiile nesocotirii de către petent a art. 36 alin.1, art. 36 alin. 3 si art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Intimatul a mai precizat că încadrarea juridică a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată respectă limitele prevăzute în actul normativ încălcat, astfel încât procesul-verbal este legal și temeinic.
În dovedirea întâmpinării a anexat in copie proces-verbal de contraventie, raportul agentului constatator (filele 19-20).
În cauză a fost administrata proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
La data de 27.03.2014, petentul S. L.-V. a fost sancționat contravențional de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N. – Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum total de 680lei, avertisment și patru puncte de penalizare.
S-a reținut în procesul-verbal . nr._/27.03.2014 că la data menționată, orele 10,48 petentul a condus autoutilitara Renault Kangoo_ nefolosind centura de siguranta. De asemenea, vorbea la telefonul mobil neavand sistemul ,,maini libere” si nici actul de identitate (fila 19).
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, analizând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, instanța reține că trebuie respectate în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumția de nevinovăție și incidența principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar și la existența unei prezumții relative că reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Convenției, s-au conturat trei criterii alternative în vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, în vederea atragerii garanțiilor și drepturilor corespunzătoare în beneficiul persoanei care a săvârșit-o, respectiv calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (aplicabilitatea generală a acesteia), natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Mergând pe linia de raționament a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că primul și cel de-al doilea criteriu, menționate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speței de față: primul, deoarece contravenția, în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât normele de incriminare, respectiv O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere.
Pe de altă parte, potrivit ultimului criteriu, fapta petentului poate fi asimilată unei fapte penale sub aspectul sancțiunii aplicate, deoarece amendarea cu suma de 680 lei are un caracter deopotrivă sancționator și preventiv, nefiind destinata acoperirii vreunui prejudiciu.
În consecință, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, pe care nu poate fi obligat să o răstoarne, sarcina probei revenind instituției al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta, petentul nepropunand probe care sa conduca la o alta situatie de fapt decat aceea ce reiese din actul constatator.
În acest context, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
Totodată, Curtea a mai amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
În aceste condiții, din ansamblul materialului probator administrat, rezultă că intimatul și-a îndeplinit obligația de a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul.
Astfel, din proba cu inscrisuri administrata constand in raportul agentului constatator (fila 20) a rezultat ca petentul a circulat in data de 27.03.2014 cu autoutilitara_ fara a folosi centura de siguranta, vorbea la telefonul mobil neavand sistemul ,,maini libere” si nu avea asupra sa actul de identitate.
De altfel, petentul nu a avut obiectii de formulat la momentul sanctionarii sale.
Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în sarcina petentului, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele actului normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Din acest punct de vedere, instanța constată că petentul a fost sancționat pentru fapta prevazuta de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 cu 2 puncte amenda si 2 puncte penalizare conform art 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, adica amenda minima prevazuta de legiuitor.
Pentru fapta prevazuta de art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002 a fost sanctionat cu avertisment si 2 puncte penalizare conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din OUG 195/2002.
Pentru fapta prevazuta de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 a fost sanctionat cu amenda minima constand in 6 puncte amenda.
Avand in vedere ca cele trei abateri sunt in concurs real, se constată că sancțiunile aplicate întrunesc cerința proporționalității cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Instanța mai reține, sub acest aspect că este nejustificată înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment, întrucât, prin atitudinea sa, petentul nu a demonstrat că o sancțiune cu caracter nepecuniar ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
În consecință, ținând seama de toate considerentele expuse mai sus, urmează să dispună respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul S. L. V., (CNP_) cu domiciliul în Piatra N., .. 19, jud. N., în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI N., cu sediul în Piatra N., jud. N., privind procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/27.03.2014.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. D. B.
Red.Tehn CI/08.10.2015
Tehnoredactat CI/D.B/08.10.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1603/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1862/2015.... → |
|---|
