Contestaţie la executare. Sentința nr. 1598/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT

Se mai arată că suprafața de teren este situată la 1000 m și nu poate fi folosit.

În drept, nu au fost indicate dispozițiile legale aplicabile.

2) Întâmpinarea formulată de către intimat:

În condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură intimaților le-a fost comunicată copie de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile depuse de contestator, punându-li-se în vedere obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

În apărare, intimata . Primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Piatra N..

Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că se solicită anularea titlului executoriu nr._ din 12.12.2014 și a somației nr._ din 12.12.2014 emise pentru suma de 333,58 lei ce reprezintă impozite neachitate din 2008.

Contestatorul figurează ca fiind proprietarul terenului agricol din anul 2004.

Nemulțumirile contestatorului legale de calitatea terenului sunt aspecte care nu o privesc, având posibilitatea de a-l dona către Romsilva.

3) Aspecte procesuale:

În ședința publică din data de 08.05.2015, instanța a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și a pus în discuție excepția necompetenței invocată de către intimat.

4) Asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, contestatorul Dăluță F. a formulat în contradictoriu cu intimata . Primar contestație la executare împotriva executării silite efectuată în temeiul titlului executoriu nr._ din 12.12.2014.

Prin citația comunicată la data de 16.02.2015, instanța i-a pus în vedere contestatorului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 27 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.

În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 248 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă ,,instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei

Având în vedere că potrivit art. 33 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, instanța apreciază că soluționarea excepției netimbrării cererii, care este o excepție de procedură deoarece vizează însăși legalitatea învestirii instanței de judecată, peremptorie deoarece tinde la respingerea acesteia și absolută întrucât normele care stabilesc obligația de plată a taxelor judiciare sunt imperative, face de prisos cercetarea pricinii în fond.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (2) din OUG nr. 80/2013 ,,în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată”.

În considerarea dispozițiilor art. 33 alin. (2) din același act normativ, instanța i-a pus în vedere contestatorului să facă dovada achitării taxelor de timbru legal datorate pentru corecta învestire a instanței cu soluționarea cererii, sub sancțiunea anulării cererii.

La termenul de astăzi, 08.05.2015, instanța a reținut că partea nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită în sarcina sa.

In măsura în care se constată lipsa dovezilor corespunzătoare care să ateste plata sumelor datorate de către contestator cu titlu de taxă judiciară de timbru, instanța apreciază că excepția netimbrării cererii este întemeiată și, prin urmare, urmează să o admită.

Totodată, instanța reține că achitarea sumei de 27 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru nu este disproporționată, în raport de pretențiile părții, și nu este de natură de a aduce atingere dreptului de acces la justiție, ca aspect esențial al dreptului la un proces echitabil.

Astfel, art. 6 § 1 din Convenția europeană garantează fiecăruia dreptul ca o instanță să ia cunoștință despre orice contestație referitoare la drepturile sale și la obligațiile cu caracter civil. El consacră astfel un „drept la justiție”, adică de a sesiza un tribunal în materia civilă, iar acesta nu constituie decât un aspect. Totuși, „dreptul la justiție” nu este absolut. El se pretează la limitări pentru că el comandă, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop, iar interesele unei bune administrări a justiției justifica impunerea unei restricții financiare în accesul unei persoane la justiție (cauza Tolstoy - Miloslavski). În conformitate cu jurisprudența Curții Europene o limitare a accesului la justiție nu se împacă cu art. 6 § 1, decât dacă ea tinde către un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.

În cauza Weissman c. României, Curtea a stabilit că având în vedere principiul conform căruia Convenția are scopul de a proteja drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor unui caz dat, înțelegând aici și solvabilitatea solicitantului și faza procedurii prin care restricția în chestiune îi este impusă, sunt factori de care trebuie ținut cont pentru a determina faptul dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție, sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care accesul la justiție s-a găsit atins în esența lui. (Tolstoy - Miloslavski, citat mai sus, pag. 80-81 §§ 63 și următoarele, și Kreuz, citat mai sus, § 60).

Analizând cuantumul sumei datorate cu titlu de taxă judiciară de către reclamantă, instanța apreciază că achitarea sumei de 27 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru nu este disproporționată, iar obligația impusă părții urmărește un scop legitim și anume interesele unei bune administrări a justiției și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.

Față de aceste considerente, instanța va dispune anularea cererii având ca obiect contestație la executare formulată de către contestatorul Dăluță F. în contradictoriu cu intimata .>ca nefiind legal timbrată.