Plângere contravenţională. Sentința nr. 1686/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1686/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1686
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1686
Ședința publică din 13.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. T.
GREFIER: M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . N. – prin administrator judiciar EUROINSOLV SPRL în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN N., având ca obiect plângere contravențională Lg. 92/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat J. R. cu împuternicire avocațială nr._/2014 emisă de Baroul București pentru petenta . N. și martorul asistent, S. C.; lipsă fiind reprezentantul legal din cadrul intimatului C. Județean N..
În cadrul referatului cauzei, grefierul de ședință învederează instanței următoarele:
Stadiul procesual: dosarul se află la al 5-lea termen de judecată.
Obiectul cauzei este plângere contravențională la Legea nr.92/2007.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că la data de 27.03.2015, prin Serviciul arhivă-registratură s-a depus la dosarul cauzei adresa nr._ din 24.03.2015 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului N. – Poliția Municipiului Piatra N.- Biroul de Ordine publică, prin care se arată că în urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că numitul S. C. nu mai este angajatul . în prezent aflându-se în insolvență.
Instanța procedează la identificarea și la legitimarea martorului asistent, S. C., sub prestare de jurământ, atrăgându-i-se atenția că mărturia mincinoasă se pedepsește conform legii, depoziția acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească conform dispozițiilor art. 244 noul cod procedură civilă și, în conformitate cu art. 394 din noul Cod de procedură civilă, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor, având în vedere acordul petentei, prin apărător în acest sens și faptul că instituția intimată a solicitat judecarea în lipsă.
Reprezentantul convențional al petentei . N., avocat J. R. solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, în sensul ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze procesul verbal de contravenție . nr.016 din 24.02.2014 încheiat de C. Județean N., să fie exonerată de plata amenzii contravenționale în sumă de 30.000 lei, având în vedere următoarele motive:aspectele de formă ale procesului-verbal de contravenție este specificat prin audierea martorului S. C., care a fost audiat astăzi, neindicându-se persoana responsabilă, că procesul verbal de contravenție trebuia adus la cunoștința administratorului judiciar Euroinsolv SPRL, deoarece petenta se află în insolvență.
Totodată, apărătorul petentei, învederează instanței faptul că martorul asistent, S. C., audiat astăzi în fața instanței a spus că autobuzul era plin de călători, a afirmat că nici un călător nu a semnat în calitate de martor; mai arată că lipsa caietului de sarcini nu trebuia să fie sancționată petenta, ci conducătorul auto, acesta fiind sancționat pentru o altă faptă; agentul constatator nu avea dreptul de solicita controlul ci cei de la Poliția Rutieră N.; petenta deține toate licențele date de C. Județean N. cu dreptul de a circula, și că C. Județean N. nu a eliberat licența de traseu cu data de 01.01.2014 și întrebarea retorică fiind” toată lumea circula cu toate că știa că nu au aveau licență de a circula”.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2014, sub nr._, petenta S.C. T. S.A., prin administrator judiciar EUROINSOLV SPRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . numărul 016 din data de 24.02.2014, încheiat de C. Județean N., prin care societatea petentă a fost sancționată potrivit art. 4 alin 1 lit g din Legea numărul 92/2007 cu amendă contravențională în valoare de 30.000 lei.
La data de 04.02.2015, f.107, administratorul judiciar EUROINSOLV SPRL a depus, la solicitarea instantei, un inscris prin care a precizat că isi isuseste actiunea formulată de petentă.
În motivarea plângerii, aceasta arată că la data 24.02.2014 a fost efectuat un control asupra autovehiculului_, proprietatea . s-a constatat că la data respectivă, petenta, în calitate de operator de transport, nu deținea licența de traseu si caiet de sarcini aferent, motiv pentru care s-a dispus sancționarea contravențională cu amendă în cuantum de 30.000 lei și măsura ridicării certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare.
Referitor la faptul că autovehiculul proprietatea . pe un traseu având călători la bord, petenta arată că la data de 24.12.2013 a fost încheiat contractul de colaborare și asociere între societatea petentă și Societatea Comercială Troleibuzul S.A., unitate subordonată Consiliului Județean N., având ca obiect asocierea și colaborarea în vederea implementării și executării Programului de transport public județean de călători atribuit prin Hotărârea Consiliului Județean, numărul 185 din 25 noiembrie 2013, contract încheiat în temeiul dispozițiilor Codului civil și având în vedere Regulamentul (CE) numărul 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007, privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători, intrat în vigoare la 03.12.2009.
Încheierea contractului de colaborare și asociere a avut drept scop desfășurarea în bune condiții a programului județean de transport, pentru că obiectul contractului a fost acela de a sprijini Societatea Comercială Troleibuzul S.A. care deși nu avea capacitatea necesară și suficientă de transport a primit prin încredințare directă toate traseele de transport județean care fără existența acestui contract nu puteau fi executate.
Având în vedere că titularul respectivului traseu, societatea comercială care avea drept de circulație pe traseul respectiv și care a încheiat cu societatea petentă contractul amintit, nu deținea mijloacele necesare de a asigura autovehicule corespunzătoare pentru a circula pe traseu, a încheiat acordul comercial care i-a permis să opereze pe acel traseu.
Petenta mai menționează că oricum la data controlului, licența de traseu nu era eliberată pe numele societății petente, ci pe numele titularului traseului, . s-a asociat cu . colaborează cu această societate în vederea implementării și executării Programului de transport public județean de călători atribuit prin Hotărârea Consiliului Județean, numărul 185 din 25 noiembrie 2013.
Pentru acest motiv, arată petenta, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea . putea avea asupra sa o licență de transport pe numele . în conformitate cu Hotărârea 185/2013 privind atribuirea traseelor și a Hotărârii 232/2013 emise de către C. Județean N., sarcina eliberării licențelor de traseu este a Consiliului Județean N. și deși .-au achitat toate obligațiile financiare, C. Județean N. refuză fără niciun temei legal eliberarea acestor licențe.
Agentul constatator nu a depus toate diligențele în a stabili adevărul refuzând practic să consemneze toate declarațiile conducătorului auto S. C. care i-a declarat motivul pentru care circula pe traseu și de ce licența de traseu este emisă pentru o altă societate comercială, iar din procesul-verbal contestat nu rezultă cerința expresă prevăzută de lege, respectiv aceea de a transporta călători fără licența de traseu, petenta menționând că mijlocul de transport se afla în trafic din alte interese decât cel de transport călători.
În cuprinsul plângerii petenta arată, deasemenea, că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu a nominalizat în mod corect datele referitoare la reprezentantul legal al societății sancționate, iar agentul constatator în mod greșit a menționat în procesul - verbal ca reprezentat legal pe conducătorul auto care conducea autovehiculul la un moment dat.
Referitor la modul de sancționare, petenta apreciază că a fost încălcat principiul unicității sancționării contravenționale prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 în condițiile în care a fost sancționată de cel puțin 30 de ori pentru unul și același motiv „ a circulat fără a deține licență de traseu și caiet de sarcini aferent ”.
Petenta mai arată că în mod eronat agentul constatator a consemnat faptul că nu există niciun martor care să ateste refuzul semnării procesului verbal de către contravenient și nu a arătat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
În concluzie, a solicitat să se constatate că, în prezenta cauză, mențiunile procesului-verbal de contravenție nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de catre petent și vinovăția acestuia în comiterea contravenției.
În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimonială, respectiv audierea conducătorului auto S. C.. A anexat plângerii, în copie, procesul-verbal de constatare a contravențiilor . numărul 016 din data de 24.02.2014, certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N., contractul de colaborare și asociere încheiat la 17.12.2013, între S.C. Troleibuzul S.A. și S.C. T. S.A.
La data de 13.05.2014, intimatul C. Județean N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (7) lit. a din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, constituie contravenție „nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) privind condițiile în care se execută transportul public local de persoane prin curse regulate”. În prezenta cauză au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (1) lit. „g” din Legea nr. 92/2007 care prevăd că „transportul cu autobuzele se efectuează numai pe bază de licențe de traseu și caiete de sarcini...”, S.C. T. S.A. nedeținând licență de traseu pentru traseul operat cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ .
Raportat la afirmația reclamantei conform căreia nu deținea o licență de traseu eliberată pe numele S.C. T. SA, întrucât ar fi existat o licență de traseu eliberată pe numele S.C. Troleibuzul S.A., titularul traseului, agent economic cu care reclamanta a încheiat un contract de colaborare și asociere, a făcut următoarele precizări: a) în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 92/2007, „se interzice titularilor contractelor de atribuire a gestiunii să încheie cu terți contracte de subdelegare a activităților de atribuire a gestiunii serviciilor de transport”, respectiv „cesionarea contractelor de atribuire a gestiunii de către titularul acestora unei alte societăți nu este admisă decât în cazul în care această societate este rezultatul divizării, fuzionării sau înființării ca filială a societății titularului, cu aprobarea autorităților publice locale respective, cu respectarea condițiilor inițiale de atribuire a gestiunii”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 92/2007 aprobate prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 353/2007, „licența de traseu este nominală și nu este transmisibilă”.
În ceea ce privește Contractul de colaborare și asociere dintre S.C. T. S.A. și S.C. Troleibuzul S.A., prin adresa nr. 43/7.01.2014, S.C. Troleibuzul S.A a informat că, urmare Deciziei nr. 1/7.01.2014 a Consiliului de Administrație, s-a aprobat rezilierea contractului încheiat cu S.C. T. S.A. întrucât respectivul act nu era în concordanță cu prevederile legale în domeniu.
Totodată, conducerea S.C. Troleibuzul S.A. a precizat că respectivul contract nu și-a produs efectele, procesul-verbal contestat fiind încheiat la data de 24.02.2014. Parte în Contractul de colaborare și asociere invocat este S.C. T. S.A. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului N. cu nr. J_, CUI_, și nu petenta care, conform plângerii formulate, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului N. cu numărul J_ . CUI RO_.
S.C. Troleibuzul S.A. nu deținea la data de 26.02.2014 licență de traseu pentru traseul operat de autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ .
Conducătorul auto S. C. a prezentat agentului constatator al Consiliului Județean N. doar carte de identitate, motivând că restul documentelor au fost reținute la bază de conducerea societății.
Din conținutul procesului verbal contestat, se observă că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, neexistând, în conformitate cu prevederile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, vreun motiv de anulare.
În susținerea întâmpinării, a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat si confirmarea de primire a acestuia, contractul de colaborare și asociere încheiat între S.C. Troleibuzul S.A. și S.C. T. S.A., adresa nr. 43/07.01.2014 a S.C. Troleibuzul S.A., Decizia nr. 1/2014 privind rezilierea Contractului de colaborare și asociere încheiat cu . nr. 181/2008 de împuternicire a agentului constatator, Hotărâre nr. 10/2013, Hotărâre nr. 135/2013 privind unele măsuri referitoare la serviciul de transport public de călători în trafic județean.
La data de 03.06.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cererea de a fi anulat ca nelegal procesul verbal de contraventie.
Instanța a încuviințat în temeiul art. 258 raportat la art.255 C.pr.civ., ca fiind legală, pertinentă și concludentă cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei si proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul propus de petent S. C., audiat nemijlocit in sedinta publică din 13.05.2015.
Analizând plângerea formulată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . NT numărul 016 din data de 24.02.2014, încheiat de C. Județean N., prin care societatea petentă a fost sancționată potrivit art. 4 alin 1 lit g din Legea numărul 92/2007 cu amendă contravențională în valoare de 30.000lei.
În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că, în data de 24.02.2014, a fost efectuat un control asupra autovehiculului_, proprietatea . s-a constatat că petenta, în calitate de operator de transport, nu deținea licența de traseu si caiet de sarcini aferent, motiv pentru care s-a dispus sancționarea contravențională și măsura ridicării certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare,conducător auto fiind S. C..
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește susținerile petentei privind nerespectarea condițiilor de formă ale procesului verbal de contravenție, instanța arată că potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”.
Astfel, în cazul lipsei acestor mențiuni expres indicate de textul de lege sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, nefiind condiționată de dovedire existenței unei vătămări.
În cazul lipsei mențiunilor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, în condițiile art. 175 alin. 1 C.proc.civ., respectiv, doar dacă nerespectarea condițiilor de formă a provocat o vătămare, care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal astfel întocmit.
Dintre motivele de nulitate invocat de către petentă privind nerespectarea condițiilor de formă ale procesului verbal de contravenție, instanța constată că nici unul din acestea nu poate fi încadrat în vreunul din cazurile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și, ca urmare, vor fi analizate prin prisma prevederilor art. 175 alin. 1 C.proc.civ.
Referitor la susținerile petentei din plângerea contravențională referitoare la indicarea greșită a reprezentantului societății sancționate respectiv indicarea conducătorului auto, instanța reține că, deși această consemnare este incorectă, nu este în măsură să atragă anularea procesului-verbal, întrucât această cerință nu a fost prevăzută de către legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, nefiind cuprinsă în art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel încât petenta trebuia să facă dovada existenței unei vătămări produse ca urmare a consemnării greșite a acestor date. Or, din probele administrate în cauză nu rezultă existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă referitor la mențiunile agentului constatator cu privire la împrejurarea care justifică lipsa semnăturii martorului, instanța amintește că, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, este necesar ca procesul verbal să fie semnat de un martor, în cazul în care contravenientul nu este de față la întocmirea procesului verbal, nu poate sau refuză să semneze, sarcina martorului fiind aceea de a confirma printr-un martor faptul că nu este de față contravenientul, nu poate sau acesta refuză să semneze și nu să confirme situația de fapt reținută de agentul constatator.
Cu toate că legea instituie obligația pentru agentul constatator de a încheia procesul verbal în prezența unui martor, care să confirme lipsa, neputința sau refuzul de a semna al contravenientului, potrivit art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 există posibilitatea de a încheia procesul verbal și în lipsa unui martor, cu condiția ca agentul constatator să indice motivele care au determinat încheierea actului în această formă.
În speță, instanța observă că, în procesul verbal de contravenție nu este indicat și nici nu este semnat de niciun martor, existând insă mențiunea cu privire la împrejurarea care justifică lipsa semnăturii martorului, respectiv niciun călător de la bordul autovehiculului nu a dorit să se legitimeze și să semneze procesul verbal.
Chiar dacă martorul audiat în cauza respectiv conducătorul auto a declarat sub aspectul analizat că, agentul constatator nu a solicitat niciunei persoane din autobuz sa figureze în calitate de martor, instanța reține că, fiind un caz de nulitate condiționată, petenta nu a dovedit existența unei vătămări rezultată din această lipsă, astfel că nu se impune anularea procesului verbal pentru acest considerent.
Cu privire la neindicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, neindicarea actelor sau faptelor care să conducă la individualizarea faptei contravenționale, instanța reține că fapta este descrisă suficient prin indicarea împrejurărilor ce pot servi atât la aprecierea gravității faptei și individualizarea faptei reținute în sarcina contravenientei.
Raportat la susținerile petentei privind nerespectarea de către agentul constatator a principiului unicității sancțiunii contravenționale, prevăzut de art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001, susținând că a fost sancționată de nenumărate ori pentru unul și același motiv, instanța le va respinge ca nefondate.
Potrivit art. 5 alin. (7) din OG nr. 2/2001 din O.G. nr. 2/2001 “ Pentru una și aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventională principală sii una sau mai multe sanctiuni complementare.” Or, petenta nu a făcut o astfel de dovadă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că în cauză au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (1) lit. „g” din Legea nr. 92/2007 potrivit cărora „transportul cu autobuzele se efectuează numai pe bază de licențe de traseu și caiete de sarcini...” . Deasemenea potrivit art. 45 alin. (7) lit. a din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, constituie contravenție „nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) privind condițiile în care se execută transportul public local de persoane prin curse regulate”.
De altfel, petenta a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv că nu deținea licență de traseu pe ruta pe care a circulat autobuzul său, invocând însă că a încheiat cu S.C. Troleibuzul S.A., care deținea această licență de traseu, un contract de asociere care îi dădea dreptul să efectueze transport public de călători pe ruta respectivă. Totodată și martorul audiat în cauză, declară că la data respectivă se afla in cursă si, desi i s-au cerut actele doveditoare la control, nu le avea asupra sa.
Petenta a susținut că acest contract de asociere nu este interzis de lege, însă dispozițiile legale ale art.29 alin.2 și 3 din Legea nr.92/2007 prevăd în mod expres că ,, este interzis titularilor contractelor de atribuire a gestiunii să încheie cu terți contract de subdelegare a activităților de atribuire a gestiunii serviciilor de transport”.
Deasemenea, instanța reține că, la data constatării contravenției, respectiv 24.02.2014, contractul de asociere încheiat de petenta S.C. T. S.A. cu S.C. Troleibuzul SA. era reziliat de către una din părți, din data de 07.01.2014, astfel încât și în situația în care acel contract ar fi fost permis de lege el nu mai era în vigoare și nu mai putea fi invocat de petentă pentru a suplini absența licenței de traseu.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că petenta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară de natură a o exonera de răspundere.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată petentei, instanță reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „sancțiunea stabilita trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar conform art. 21 alin 3 din același act normativ prevede că „sancțiunea (…)trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise in procesul-verbal.”
În mod corect agentul constatator a aplicat petentei sancțiunea prevăzută de art. 45 alin. 7 lit.a din Legea nr. 92/2007, respectiv amendă contravențională de 30.000lei, fiind justificată de gradul de pericol social concret al faptei, petenta neconformându-se dispozițiilor legale în materie. In consecintă, nu se impune nici transformarea amenzii contravenționale în avertisment sau reducerea amenzii aplicate, având în vedere valorile sociale protejate, respectiv, importanta siguranteii si protectiei vietii umane în transporturile umane se impune cu o mai mare diligentă si acuratețe respectarea legislației specifice.
În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. T. S.A. prin administrator judiciar EUROINSOLV SPRL sediul în . în contradictoriu cu intimatul C. Județean N. cu sediul în Municipiul Piatra N., ., nr.27, Jud. N., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 016/24.02.2014.
Cu drept de apel la Tribunalul N., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. T. M. Ș.
Red. E.T../05.10.2015
Tehn..E.T../M.Ș./05.10.2015
Comunicat :05.10.2015
Ex.4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 557/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1559/2015.... → |
|---|
