Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2014
Dosar nr._ plângere contravențională
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 2014
Ședința publică din data de 08.06.2015
Instanța constituită din
Președinte – C. I. - judecător
Grefier - D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul S. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul și reprezentantul legal al intimatului.
În cadrul referatului cauzei, grefierul de ședință învederează instanței următoarele:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată;
- s-a solicitat de către ambele părți judecarea cauzei în lipsă;
- intimatul are termen în cunoștință conform dispozițiilor art. 229 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Instanța, verificând competența generală, materială și teritorială de judecare a pricinii, constată că, în temeiul art.131 alin.1 din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art.32 alin.2 din OG 2/2001, este competentă să judece prezenta cauză având ca obiect plângere contravențională.
Față de dispozițiile art. 238 Cod de procedură civilă, instanța estimează la un an durata necesară pentru cercetarea procesului.
Instanța încuviințează pentru ambele părți, în baza disp. art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video, considerând că sunt utile, pertinente și concludente putând duce la soluționarea pricinii cu privire la situația de fapt.
Se procedează la vizionarea în ședință publică a DVD-ului conținând înregistrarea video a faptei contravenționale sancționate prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Față de solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, față de lipsa acestora și față de împrejurarea că nu mai sunt alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 03.04.2015 sub nr._ ca urmare a declinarii de competenta dispusa de Judecatoria Buhusi prin sentinta civila nr. 195/02.03.2015, petentul S. V. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.10.2014.
În motivarea plângerii, petentul a menționat că la data de 10.10.2014 a fost sanctionat, intrucat a circulat pe raza localitatii Podoleni cu viteza de 79km/h. A sustinut ca fara a contesta fapta in materialitatea ei, solicita inlocuirea amenzii cu avertisment, intrucat nu are niciun venit.
În drept, a indicat prevederile OUG 195/2002 si OG 2/2001.
În susținerea acțiunii, petentul a atașat plângerii copia procesului-verbal de contravenție, copie carte de identitate (filelele 6-7).
Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei (fila 12).
Intimatul a formulat întâmpinare la 30.12.2014, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât actul de constatare și sancționare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în condițiile nesocotirii de către petent a prevederilor legale privind regimul legal de viteză în localitate.
Intimatul a mai precizat, în esentă, că încadrarea juridică a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată respectă limitele prevăzute în actul normativ încălcat, iar sancțiunea complementară a fost corect aplicată, astfel încât procesul-verbal este legal și temeinic beneficiind de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate.
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a anexat întâmpinării DVD ul cuprinzand abaterea retinuta în sarcina petentului (fila 17), copia procesului-verbal (fila 18), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autoturismul MAI_ (fila 20), atestatul de operator radar al agentului constatator (fila 19).
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
La data de 10.10.2014, petentul S. V. a fost sancționat contravențional de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N. – Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 360 lei si sanctiunea contraventionala complementara constand in 3 puncte de penalizare.
S-a reținut în procesul-verbal . nr._ că, la data menționată, orele 15,42 petentul a condus auto Skoda cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Podoleni, cu viteza de 79 km/h stabilita cu aparatul radar montat pe autospecializata MAI_ (fila 6).
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, analizând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, instanța reține că trebuie respectate în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumția de nevinovăție și incidența principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar și la existența unei prezumții relative că reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Convenției, s-au conturat trei criterii alternative în vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, în vederea atragerii garanțiilor și drepturilor corespunzătoare în beneficiul persoanei care a săvârșit-o, respectiv calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (aplicabilitatea generală a acesteia), natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Mergând pe linia de raționament a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că primul și cel de-al doilea criteriu, menționate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speței de față: primul, deoarece contravenția, în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât normele de incriminare, respectiv O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere.
Pe de altă parte, potrivit ultimului criteriu, fapta petentului pot fi asimilate unei fapte penale sub aspectul sancțiunii aplicate, deoarece amendarea cu suma de 360 lei și sancțiunea contravențională complementară a aplicării punctelor de penalizare au un caracter deopotrivă sancționator și preventiv, nefiind destinate acoperirii vreunui prejudiciu.
În consecință, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, pe care nu poate fi obligat să o răstoarne, sarcina probei revenind instituției al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta.
În acest context, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
Totodată, Curtea a mai amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Este adevărat însă că, în situațiile sancționării pentru depășirea vitezei legale, nu este suficientă prezența agentului constatator la locul săvârșirii faptei; de altfel aprecierea vitezei nici nu poate fi făcută de acesta fără ajutorul unui dispozitiv de tip cinemometru, conceput special pentru măsurarea vitezei autovehiculelor angajate în trafic.
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În aceste condiții, din ansamblul materialului probator administrat, rezultă că intimatul și-a îndeplinit obligația de a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul.
Astfel, potrivit Normei de metrologie legală 021-05, cinemometrele sunt mijloace de măsurare care măsoară de la distanță și afișează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mișcare în traficul rutier, independent de caracteristicile acestora. Cinemometrele pot fi destinate a fi utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.
Atestarea legalității unui cinemometru se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare (art. 5.2 din NML 021-05).
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că cinemometrul de control rutier, tip AUTOVISION, utilizat de agentul constatator, care măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, montat pe autoturismul nr. MAI_, îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod imperativ de lege, astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic (fila 20).
Mai mult, înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de intimat (fila 17) respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din N.M.L. 021-05, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea (10.10.2014 ora 15, 42, 34), valoarea vitezei măsurate (79 km/h), imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare (_ ).
Totodată, instanța are în vedere și Atestatul de operator radar nr. 32 din data de 14.04.2010 (fila 19) din care rezultă că agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul de supraveghere video a traficului rutier și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale constând în depășirea vitezei legale reținute în sarcina petentului, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional.
În ceea ce privește abaterea de a conduce un autoturism cu o viteză superioară limitei legale, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției constă în acțiunea petentului de a circula cu autoturismul în localitate, cu o viteză de 79 km/h, încălcând astfel dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petent constă în lezarea valorii sociale care asigura desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, în condițiile în care nerespectarea vitezei legale în localitate implică punerea în pericol a altor persoane aflate în trafic, în calitate de conducători auto, pasageri sau pietoni.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele actului normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Din acest punct de vedere, instanța constată că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea regimului legal de viteză cu 4 puncte amenda adica sanctiunea minima prevazuta de legiuitor și sancțiunea contravențională complementară a aplicării unui număr de 3 puncte penalizare, conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 astfel încât constată că sancțiunea aplicată întrunește cerința proporționalității cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța mai reține că fapta reținuta prezintă un grad semnificativ de pericol social, iar în condițiile frecvenței accidentelor rutiere, apare ca nejustificată înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment, întrucât, prin atitudinea sa, petentul nu a demonstrat că o sancțiune cu caracter nepecuniar ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. De asemenea, alegarea lipsei posibilitatilor financiare nu constituie prin ea insasi o imprejurare de natura a conduce automat la inlocuirea amenzii cu o sanctiune mai usoara, ci numai coroborat cu alte elemente de natura a caracteriza pericolul social redus al faptei, ce nu au reiesit din ansamblul probator administrat.
În consecință, ținând seama de toate considerentele expuse mai sus, urmează să dispună respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul S. V. CNP_, cu domiciliul in oraș B., ., scara A, ., în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDEȚULUI N., cu sediul in Piatra N., ., județul N. privind procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/10.10.2014.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțata in ședința publica azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. I. D. B.
Red. tehn C.I./24.09.2015
Tehnored.D.B./24.09.2015/4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2018/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
